14,670 matches
-
Pierre Maurice Marie Duhem (n. 10 iunie 1861 la Cabrespine — d. 14 septembrie 1916 la Paris) a fost un chimist, istoric și filosof al științei francez. Este autorul a mai multor lucrări importante din istoria matematicii și a științelor în general. S-a ocupat de fundamentarea dinamicii generale, tratând patru mari categorii de fenomene: Cel mai adesea Duhem este interpretat ca fiind instrumentalist pentru că consideră legile fizice drept forme economice de a vorbi despre teorii și
Pierre Duhem () [Corola-website/Science/311232_a_312561]
-
încălzirea globală nu sunt mutual exclusive sau contradictorii. Într’un document publicat pe 8 martie 2005 în Scrisorile de Cercetare Geofizică ale Uniunii de Geofizicieni din Statele Unite, o echipă de cercetare condusă de Anastasia Romanou de la Departamentul de Fizică și Matematică Aplicată al Universității din Columbia, New York, a demonstrat că efectele aparent opuse ale încălzirii globale și ale întunecării globale pot apărea simultan. Întunecarea globală interacționează cu încălzirea globală blocând lumina solară care în alte condiții ar cauza evaporare și particulele
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
al Academiei Ruse de Cercetare Creativă. Pentru contribuția sa la fizica particulelor și a stării solide a fost răsplătit cu premiul Max Born cu Medalie în anul 2008. Prof. Kleinert a scris mai mult de 370 de lucrări în fizică matematică și fizica particulelor elementare, fizică nucleară, a stării solide, a cristalelor lichide, a biomembranelor, a microemulsiilor, a polimerilor, și în teoria marketingului financiar, alături de o serie de cărți în fizică teoretică. Cea mai cunoscută carte a sa, "Integrale de drum
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
fiziologia, obstetrica, chirurgia și, paralel, botanica și zoologia. Își continuă studiile la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg (1758-1759) și la Universitatea Georg-August din Göttingen (1759-1760), căpătând cunoștințe în domeniile pedagogiei, filosofiei, mineritului, zoologiei, botanicii (după sistema lui Carl Linné), agriculturii, matematicii și fizicii. În 1760 s-a transferat la Universtatea din Leiden, unde la vârsta de 19 ani a susținut disertația de doctorat pe tema « De infestis veventibus intra viventia» . După aceasta, el a adus în ordine colecțiile istorico-naturaliste din Leiden
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
doilea are două soluții (rădăcini): Deoarece "φ" este o fracție cu numitor și numărător pozitiv, "φ" este întotdeauna pozitiv: Mulți artiști și arhitecți și-au proporționat lucrările conform raportului de aur, considerând că acesta conferă lucrării o estetică plăcută. În matematică acest raport are proprietăți interesante, și mai poate fi exprimat ca: În secolul V î.Hr. matematicianul grec Hippasus din Metapontum a descoperit că Φ este un număr cu un număr infinit de zecimale, care nu prezintă nici o regularitate în repetarea
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
din Atena și Statuia lui Zeus din Olympia. Barr a decis să-l onoreze cu acest gest, deoarece mulți istorici ai artei au susținut că acesta a folosit de multe ori secțiunea de aur în lucrările sale. În literatura dedicată matematicii distractive cele mai folosite nume sunt: Secțiunea de Aur, Raportul de Aur, Numărul de Aur și Φ. Dat fiind entuziasmul generat de acest număr încă din antichitate, am putea crede că numele de "Secțiunea de Aur" are origini vechi. Totuși
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
sunt: Secțiunea de Aur, Raportul de Aur, Numărul de Aur și Φ. Dat fiind entuziasmul generat de acest număr încă din antichitate, am putea crede că numele de "Secțiunea de Aur" are origini vechi. Totuși anumite cărți prestigioase din istoria matematicii, precum "Natura Matematicii în Epoca lui Platon" de François Lasserre, sau "O Istorie a Matematicii" de Charles B. Boyer, plasează originea acestui nume în secolele XV respectiv XVI. Însă în cartea " Secțiunea de Aur:Povestea lui Phi, cel mai uimitor
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
Aur, Raportul de Aur, Numărul de Aur și Φ. Dat fiind entuziasmul generat de acest număr încă din antichitate, am putea crede că numele de "Secțiunea de Aur" are origini vechi. Totuși anumite cărți prestigioase din istoria matematicii, precum "Natura Matematicii în Epoca lui Platon" de François Lasserre, sau "O Istorie a Matematicii" de Charles B. Boyer, plasează originea acestui nume în secolele XV respectiv XVI. Însă în cartea " Secțiunea de Aur:Povestea lui Phi, cel mai uimitor număr" de Mario
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
generat de acest număr încă din antichitate, am putea crede că numele de "Secțiunea de Aur" are origini vechi. Totuși anumite cărți prestigioase din istoria matematicii, precum "Natura Matematicii în Epoca lui Platon" de François Lasserre, sau "O Istorie a Matematicii" de Charles B. Boyer, plasează originea acestui nume în secolele XV respectiv XVI. Însă în cartea " Secțiunea de Aur:Povestea lui Phi, cel mai uimitor număr" de Mario Livio apare următorul pasaj: Valoarea exactă a lui Φ până la cea de-
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
foarte credincioasă, l-a încredințat, pentru a fi educat, colegiului iezuit din Reims, apoi colegiului "de Navara", de la Paris. Condorcet s-a distins repede prin capacitățile sale intelectuale. Primele sale distincții publice pe care le-a primit au fost la matematici. La vârsta de 16 ani, capacitățile sale de analiză au fost remarcate de D'Alembert și Clairaut, și, în curând, a devenit elev al lui D'Alembert. În anul 1786, a luat-o în căsătorie pe "Sophie de Grouchy", sora
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
-o în căsătorie pe "Sophie de Grouchy", sora viitorului mareșal "de Grouchy", el însuși cumnat al lui "de Cabanis". Din 1765 până în 1774, s-a concentrat îndeosebi în domeniul științelor. În anul 1756, el și-a publicat prima lucrare de matematică, întitulată "Essai sur le calcul intégral", care a fost primită foarte favorabil, lansându-și cariera sa de matematician de renume. Acest eseu va fi doar începutul unei lungi serii de lucrări în domeniul matematicilor. În acest sens, Condorcet a devenit
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
și-a publicat prima lucrare de matematică, întitulată "Essai sur le calcul intégral", care a fost primită foarte favorabil, lansându-și cariera sa de matematician de renume. Acest eseu va fi doar începutul unei lungi serii de lucrări în domeniul matematicilor. În acest sens, Condorcet a devenit celebru prin modul cum a aplicat în astronomie rezultatele analizei matematice. De asemenea, Condorcet a studiat teoria probabilităților, ai cărei descoperitori au fost Pascal și Fermat. A făcut cercetări pentru aplicarea practică a teoriei
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
va deveni administrator sub Ludovic al XV-lea (1772), apoi controlor general, sub Ludovic al XVI-lea (1774). În 1774 Nicolas de Condorcet a fost numit inspector general al "Monedei" de către "Turgot". De atunci, Condorcet și-a deplasat interesul de la matematici spre filosofie și spre politică. În anii care au urmat, el a luat apărarea drepturilor omului, îndeosebi apărarea drepturilor femeilor, evreilor și negrilor. A susținut ideile novatoare foarte recente, pe atunci, din Statele Unite. A propus în Franța reforme politice, administrative
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
degaja cu certitudine o voință generală pornind de la suma voințelor individuale. Kenneth Arrow va dovedi, drept urmare, că această imposibilitate este inerentă oricărui sistem de vot: "Teorema imposibilității lui Arrow." În 1786, Marchizul de Condorcet a lucrat din nou în domeniul matematicilor (calcul integral și ecuații diferențiale), arătând un nou mod de tratarea calculelor infinitezimale. Aceste lucrări nu au fost, însă, niciodată publicate. În 1789, a publicat "Viața lui Voltaire", în care s-a dovedit tot atât de opus bisericii ca și Voltaire. A
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
sau teoria sistemelor complexe este o ramură a matematicii și fizicii moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, a acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
există o ordine ascunsă în orice evoluție aparent haotică a oricărui sistem dinamic complex. Numele de "Teorie a Haosului" vine de la faptul că în sistemele descrise de această există o dezordine aparentă. Teoria haosului este un domeniu de studiu în matematică, fizică, economie și filozofie și se ocupă cu studierea comportamentului sistemelor dinamice care sunt foarte sensibile față de condițiile inițiale. Această sensibilitate mai este numită și "efectul fluturelui". Mici modificări ale condițiilor inițiale (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care se
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
Einaudi fondată la Torino, în sediul publicației comuniste "Ordine nuovo". 1934 - din mai până în ianuarie 1935 îl înlocuiește la direcția revistei "La cultura" pe Leone Ginzburg, arestat din cauza activității sale politice. 1935 - o cunoaște pe Battistina Pizzardo (Țină), profesoara de matematică, angajată în mișcarea antifascista, femeia care îi va marca întreaga viață afectiva. 13 mai - este arestat și după câteva luni de închisoare, este condamnat la trei ani de domiciuliu forțat în Calabria. 1936 - martie este eliberat și revine la Torino
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
a fost descoperit de un grup de emigranți. În această perioadă, Louis-Filip n-a stat niciodată într-un loc mai mult de 48 de ore. În cele din urmă, în octombrie 1793, Louis-Filip a fost numit profesor de geografie, istorie, matematică și limbi moderne la o școală de băieți. Școala, deținută de Monsieur Jost, era în Reichenau, un sat de pe cursul superior al Rinului, vizavi de Elveția. Salariul lui era de 1400 de franci și a predat sub numele de "Monsieur
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
Sofia Vasilievna Kovalevskaia (, n. 15 ianuarie 1850, Moscova - d. 10 februarie 1891, Stockholm) a fost prima mare matematiciană din Rusia și prima femeie din lume care a obținut un doctorat în matematici. Elevă și colaboratoare a lui Karl Weierstrass și Gustav Robert Kirchhoff, a devenit profesor universitar la Stockholm și a avut contribuții importante în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, al integralelor abeliene și al mecanicii clasice. Există mai multe variante de
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
Suedia. s-a născut la Moscova, la 15 ianuarie 1850. Tatăl ei, Vasili Vasilievici Korvin-Krukovski era general-locotenent de artilerie în armata țaristă, iar mama sa, Elizaveta Fedorovna Schubert, era de origine germană. Ei au cultivat interesul precoce al Sofiei pentru matematică și l-au angajat ca profesor particular pe A.N. Strannoliubski (un cunoscut promotor al dreptului la învățământ superior pentru femei), care i-a predat lecții de calcul diferențial și integral. În aceeași perioadă, Sofia a luat contact cu cercurile
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
N. Strannoliubski (un cunoscut promotor al dreptului la învățământ superior pentru femei), care i-a predat lecții de calcul diferențial și integral. În aceeași perioadă, Sofia a luat contact cu cercurile nihiliste din Moscova. Cu tot talentul ei evident pentru matematică, nu și-a putut finaliza studiile în Rusia. În acea perioadă femeile nu aveau voie să studieze în universitățile din Rusia, iar pentru a studia în străinătate era nevoie de permisiunea scrisă de la tatăl (sau soțul) respectivei potențiale studente. Pentru
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
lecții particulare de la Karl Weierstrass (deoarece Universitatea din Berlin «"Friedrich-Wilhelms-Universität"» nu i-a permis să urmeze cursurile, rezervate doar bărbaților). În perioada în care a studiat la Berlin cu Weierstrass, Sofia Kovalevskaia a elaborat trei lucrări științifice importante în domeniul matematicilor superioare. Mai întâi, în subdomeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, a corectat și a îmbunătățit un rezultat al lui Cauchy, enunțând și demonstrând teorema cunoscută în prezent sub numele de teorema Cauchy-Kowalevski. Apoi a scris un memoriu despre integralele abeliene. Un
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
să plece din nou în Germania. Acolo li se naște o fiică, numită Sofia, ca și mama ei. După un an dedicat creșterii fiicei ei, Sofia Kovalevskaia își încredințează copilul surorii ei mai mari și își reia munca în domeniul matematicilor. În 1883, confruntându-se cu posibilitatea de a fi judecat pentru rolul său într-o escrocherie, Vladimir Kovalevski se sinucide. În 1884 Sofia Kovalevskaia a fost numită "Privatdozent" la Universitatea din Stockholm; această numire s-a datorat și influenței matematicianului
Sofia Kovalevskaia () [Corola-website/Science/311408_a_312737]
-
Plotin). Mai tarziu va acuză retorica de faptul că ar deturnă sufletul de la învățăturile care o purifica (precum filozofia), pentru că se concentrează asupra superficialei expresii orale. Marinus (succesorul lui Proclus la direcția "Școlii neoplatoniciene din Atena") devine mentorul sau de matematică (geometrie, aritmetică și alte științe considerate propedeutice filozofiei epocii). În filozofie, Damascius urmează cursurile lui Zenodot, ""scumpul elev"" al lui Proclus, care ""investise în el cele mai mari speranțe"" și care i-a succedat la direcția Academiei după Marinus. Forță
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
care poartă niște ochelari mari și un "buzunar pentru tocilari" la piept, în care ține niște pixuri și creioane. El este cele mai inteligent personaj din show. Lui îi place să citească și să rezolve probleme de știință și de matematică. Pentru a-și consolida imaginea lui de "tocilar", el și-a lipit bandă adezivă pe "ochelarii lui de tocilar" și s-a îmbrăcat că un personaj "Star Trek". El ia uneori o carte de matematică cu el afară și-o
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]