15,766 matches
-
dintru care a ieșit” (Cronicile optimistului). Așa cum este, într-o mai mare măsură, poate, decât al altora, al locului în care s-a născut... * Opera: În anul 1904 debutează editorial cu patru cărți: Povestiri, Șoimii, Dureri înăbușite și Crâșma lui Moș Precu, motiv pentru care Nicolae Iorga numește această perioadă “anul Sadoveanu”. Publică de-a lungul a 60 de ani de activitate literară - o viață întreagă dedicată scrisului - peste 100 de volume, între care: Floare ofilita (1905), Apa morților (1911), Neamul
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
pentru cei adormiți în slujbele de înmormântare, în parastasul la trei, nouă și patruzeci de zile, la șase luni, un an, șapte ani, după moarte. Apoi, în pomenirile și rugăciunile de la Sfânta Liturghie, la sâmbetele morților din Postul Paștelui, la moșii de iarnă și de vară. La acestea se adaugă milostenii și jertfă de hrană dăruite săracilor pentru amintirea și iertarea păcatelor celor morți. Modul cum Dumnezeu dă iertare păcatelor, cum influențează asupra sufletelor celor din iad, a căror situație o ușurează
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și-a dat seama că stă lângă o femeie... Ce știa ea, doar să facă mâncare! Și să-i aducă flori! Lui îi trebuia iubita lui hipioata, care știa atât de bine să-l convingă să-i cumpere cadou de Moș Niculae! Ce mult îi plăcea lui când se întorcea la el cu refrenul acela irezistibil: Viața e un c...at! I se părea poate că el ar avea talent de vidanjor, că ștergea minunat depunerea urât mirositoare de pe viața iubitei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de tehnica narativă), iar în Șanțurile, Moșu exprimă stratul legendei, al mitului. Dacă Eugen Simion găsește în tipologia personajelor lui Eliade, "indivizi comuni cu nume fanic"14, Lăcrămioara Berechet aduce conceptul de nume epifanic, realizând lecturi ale acestui tip de nume pentru Dorina din Șarpele, Emanuel din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creați de Dumnezeu și căror seminție a pierit la potop, anormalitatea Oanei fiind "semnul unei biologii sacre" 428. Episodul împreunării cu taurul are rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem: "poate sufletul acel din vită e un moș al meu"429. Taurul este analizat de M. Eliade în subcapitolul Fecundatorii din Tratatul de istorie a religiilor ca o divinitate "genezică celestă" care apare în strânsă legătură cu luna: "Luna comandă asupra apelor și ploilor și distribuie fecunditatea universală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a găsi comoara". "În preziua catastrofei, când totul se prăbușea [...], satul meu asculta sfaturile unui bătrân și căuta comoara la care visa de aproape optzeci de ani"490. Șanțurile pe care le sapă sătenii pentru a găsi comoara visată de Moșu, un bătrân de nouăzeci de ani, primesc brusc o altă destinație la ordinul nemților: de a servi ca manevră de diversiune pentru când vor sosi rușii. Nuvela recompune elementele fundamentale (căutarea în zadar a comorii, flacăra ei "curată", visul, Moșul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Moșu, un bătrân de nouăzeci de ani, primesc brusc o altă destinație la ordinul nemților: de a servi ca manevră de diversiune pentru când vor sosi rușii. Nuvela recompune elementele fundamentale (căutarea în zadar a comorii, flacăra ei "curată", visul, Moșul, moartea) ale unei bogate tradiții românești; în Mitologia românească a lui Tudor Pamfile, moartea se întrupează într-o movilă de bani, într-o comoară, pentru a-i putea înșela pe cei cărora vrea să le ia sufletele 491. "Așa se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
posesie și de cosmicizare a spațiului. "Sulcus primigenius" face parte din ritualul întemeierii unei cetăți, iar distrugerea zidurilor și tragerea unei brazde împrejurul ruinelor echivala cu distrugerea ritualică a cetății. În nuvelă, găsirea comorii trebuie să aducă și liniștea sufletului Moșului, care se chinuie de patru ani și nu poate muri până nu va fi găsită comoara: "dacă n-o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după Sfântul Dumitru"; ratarea momentului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vină Lixandru cu târnăcopul, comoara s-a afundat ca o săgeată, adânc, în pământ"500. Dacă semnele ("afundarea", ascunderea) corespund mitologiei comorilor, momentul - sărbătoarea Sfintei Maria - deși sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de galbeni a Ilariei atrage blestemul: Moșu moare neîmpăcat, iar Ilaria și von Baltasar își găsesc sfârșitul lângă șanțurile proaspăt săpate. Numele personajului feminin, Ilaria, reproduce nume personal grecesc Hiláros, cu "semnificație transparentă" (adj. hilarós, "vesel, plăcut"); preluat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o săgeată, adânc, în pământ"500. Dacă semnele ("afundarea", ascunderea) corespund mitologiei comorilor, momentul - sărbătoarea Sfintei Maria - deși sacru, nu este unul al "arderii" comorilor. Substituirea căldării cu aur din visul Moșului cu ulcica de galbeni a Ilariei atrage blestemul: Moșu moare neîmpăcat, iar Ilaria și von Baltasar își găsesc sfârșitul lângă șanțurile proaspăt săpate. Numele personajului feminin, Ilaria, reproduce nume personal grecesc Hiláros, cu "semnificație transparentă" (adj. hilarós, "vesel, plăcut"); preluat și de romani, Hilárius, corespunde adjectivului hilaris (hilarus), "bucuros
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anamneza periodică ("v-ați amintit și ați luat-o de la început. Și tot așa o veți lua de la început într-o mie de ani, și vă veți aminti"510) a comorii/ mitologiei le asigură perenitatea ca neam. Anamneza începe cu Moșu care "nu mai vede, nu mai aude, nu mai vorbește, și acum, într-o clipă sau poate în zece minute, va muri. Dar totuși își aduce aminte. După o mie de ani, își aduce aminte... Așa se va întâmpla și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aduceți aminte. Și o s-o luați de la început..." 511. Numele manifest, epifanic îl desemnează pe bătrânul satului, "stratul legendei, existența posibilă a mitului"512, așadar un bătrân al timpului, un nou Zalmoxis (un semn indicial - peretele odăii unde e privegheat Moșu, este "mai rece ca piatra peșterii"513 lui Zalmoxis) retras - după o mie de ani cât "a rămas cu voi" - în peștera lui. Într-o scenă dramatică, Moșu se ridică de pe patul morții și, sprijinindu-se de un toiag cercetează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
timpului, un nou Zalmoxis (un semn indicial - peretele odăii unde e privegheat Moșu, este "mai rece ca piatra peșterii"513 lui Zalmoxis) retras - după o mie de ani cât "a rămas cu voi" - în peștera lui. Într-o scenă dramatică, Moșu se ridică de pe patul morții și, sprijinindu-se de un toiag cercetează locul comorii - același loc unde sunt împușcați Ilaria și von Baltasar ("Spunea că ăsta e locul..."514). În această imagine zguduitoare, toiagul este semn al puterii supraumane, metonimie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semn al puterii supraumane, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții 515 (vezi supra, analiza la Ghicitor în pietre), din aceeași serie cu bățul cu care băieții de Pe strada Mântuleasa caută locurile de trecere spre ținutul subpământean. Moșu, ca și von Baltasar, face parte din categoria inițiaților: ei cunosc acest loc, topos sacru, locul de unde s-a început săpatul și unde se află comoara. Este locul pe care vor muri Moșu (după ce, într-un gest de recunoaștere, "pipăie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
caută locurile de trecere spre ținutul subpământean. Moșu, ca și von Baltasar, face parte din categoria inițiaților: ei cunosc acest loc, topos sacru, locul de unde s-a început săpatul și unde se află comoara. Este locul pe care vor muri Moșu (după ce, într-un gest de recunoaștere, "pipăie" locul), von Baltasar și Ilaria. 4.9. În curte la Dionis: În căutarea numelui pierdut "[...] cred că, în anumite momente istorice, o anumită activitate culturală - și în mod deosebit literatura, arta - constituie o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
utilizarea în lanțuri referențiale în care designatorii redați prin substantive cu determinanți nehotărâți sau prin pronume nehotărâte abundă, în La țigănci, prin designatori definiți: țigăncile, baba, vizitiul. Alteori se produc treceri din planul desemnării contingente în cel al desemnării rigide: Moșu (din Șanțurile) îl exprimă pe bătrânul timpului, un nou Zalmoxis, Doftorul (din Pe strada Mântuleasa) care poate schimba identitatea oricui, dar a cărui identitate n-o cunoaște decât pădurarul. În Șarpele se întâlnește desemnarea rigidă cu nume de substituție pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și de M. Călinescu, în op. cit., p. 157. ** O variantă din județul Olt, comuna Osica-de-Sus: Făt-Frumos este căsătorit cu Ileana Cosânzeana. Moartea calului său îi provoacă o mare tristețe și îl determină să caute nemurirea. Soluția o găsește la un moș (ca și în basmul original) care îl povățuiește să se scalde într-o fântână aflată în peștera de lângă munții ce se bat în capete și "se va zvidui de orice tristețe și va căpăta tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și apoi moare. Împărăteasa vrăbiilor moare și ea odată ce băiatul găurește ultima cracă din pădurile cele multe de odinioară. Ajunge și la curțile tatălui său și află că nu trecuseră douăzeci de ani de când plecase, ci milioane de ani. Împreună cu moșul care îi dă aceste lămuriri merge la o cruce de piatră unde, după ce sapă două zile scoate un sicriu: într-un colț stătea Moartea, în celălat Bătrânețea. "Bătrânețea l-a luat mai înainte și mai pe urmă Moartea". Similar e
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
strada Mâtuleasa. The contingent designation which has a role in occulting the sacred is present in Domnișoara Christina, La țigănci. In Șarpele the too rigid for the tabooed name designation crosses paths with a Romanian "mythologem": the dragon-snake. In Șanțurile (Moșu) and Pe strada Mântuleasa (Doftorul) occur transitions from the contingent designations plan to the rigid designation plan. Between names, a synonymic relation at an etymological level is stabilized: in Pe strada Mântuleasa the equivalences between the two types of representatives
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Pe strada Mântuleasa). Dans Domnișoara Christina et La țigănci nous retrouvons la désignation contingente ayant le rôle d'occulter le sacré. Dans Șarpele, la désignation rigide employée pour le nom tabouisés'entrecroise avec un " mythologème " roumain: le serpent-dragon. Dans Șanțurile (Moșu) et Pe strada Mântuleasa (Doftorul) nous constatons des passages du plan de la désignation contingenteau plan de la désignation rigide. Une relation de synonymie au niveau étymologiques'établit entre les noms: dans Pe strada Mântuleasa, les équivalences entre les deux types de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o scansiune în curgerea vremii, un nimic de care depindea posibilitatea măsurării ei, o simplă ruptură, fără de care însă vremea n-ar fi avut glas. Din ascunziș, copila ițea capul ca sa-l zărească pe furiș. Venea mult mai des ca Moș Crăciun și n-aducea niciodată nimic, absolut nimic, afară de un curent de nedumeriri confuze, ca atunci când ușa și fereastra unei camere se deschid simultan și perdele fine se umflă, scoțând contururile obiectelor afară din coincidența lor cu sine. Musafirul infernal
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
recuzita strategiilor de manipulare, de persuasiune, de seducție a cititorului (v. și Tatiana Slama-Cazacu, 1999). Iată câteva exemple oferite de Jurnalul National. ,,Ce naște din pisică miaună prin Europa" (2013); "Aforismele cinicului, filiera rusească"; "Așa mamă, așa fiică"; "Scrisori de la Moș Crăciun". "Ciocoii vechi, noi cu neobarbarii" este un articol care se încheie cu enunțul: "Ciocoii noi de pe vremea lui Filimon au devenit astăzi ciocoi recenți. Și poate că mănâncă Kitty cat". Și alte exemple care ar merita studii aprofundate: "Spune
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
psihic pe țărani, după 1956 sute de mii de cai au fost omorâți și dați hrană porcilor. S-a rupt astfel, iremediabil, ceva În sufletul omului legat de locul său. Port În suflet o istorie insolită: amintirea unui cal al moșului meu Costică, om cu carte și diplome Înalte, care s-a complăcut să fie țăran, așteptând americanii. Și-a „donat” pământul, dar nu s-a Înscris În colectivă. Și-l avea pe Șargu: un cal frumos, galben-auriu, cu pată albă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
colectivă. Și-l avea pe Șargu: un cal frumos, galben-auriu, cu pată albă pe piept, puternic, deosebit, neobișnuit În satele moldovenești unde caii erau micuți, chiar dacă repezi. Șargu avea personalitate, era Încăpățânat și Înțelept. Dacă-i punea greutate mare, protesta. Moș Costică nu-l bătea niciodată, prea erau prieteni, Îl ruga doar: „Haide, măi băiete, nu mă lăsa, nu vezi că vor aiștea să ne pună pielea pe băț? Ce ne facem, Șargule, Îi lăsăm să ne Încalece?”. Șargu asculta, medita
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tata trebuia pedepsit pentru că nu voia „să se Încadreze”. Părinții și cei patru copii locuiam Într-o promiscuitate dezolantă. Nu ne găseam locul. De Paști ne-am dus cu toții În satul „nostru”, la cimitir, la mormântul bunicului și apoi la moșul nostru Costică. Când am luat-o Îndărăt, pe jos, spre noua noastră reședință, cale de cinci kilometri, ne-am Înșirat pe drum, mai Întâi copiii, apoi părinții. Noi, cei mai mari, aveam cu noi un aparat de fotografiat vechi, cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]