13,698 matches
-
urmărit. Iar cel pus să-l urmărească, pe față, eram eu, exclusul din UTM și exmatriculatul din facultate! Finalul inopinat al acestei povești „de dragoste” mi s-a părut atât de absurd, de nedrept încât, plecând cu pași împleticiți, cu obrajii în flăcări, spre casă, aproape că zâmbeam de stupoare. Un Romeo luat drept un nenorocit de securist, pus să stea în stradă zile, săptămâni în șir! Ce stupid se încheiase toată istoria asta, ce sarcastică fusese lovitura de picior pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o povară în plus, căci, neputând suporta să văd cum moare un om tânăr, mi se va face, în două reprize, rău. Miercuri dimineață, la ora șapte, cumnatul își va da, literalmente, ultima suflare în brațele Doinei („și-a umflat obrajii, așa cum fac copiii după sau înainte de efort, a mai expirat o dată și a murit” - mi-a povestit mai târziu Doina); în acest timp, somat de un medic, mă voi lăsa dus la spital, de unde nu mi se va mai da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
evocă) damnării sau mântuirii? Puține lucruri par la început în favoarea lui. Experiența existențială a lui Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mult! Depinde de împrejurări și de natura factorului uman. Într-o secvență de neuitat din filmul Mondo cane, un anormal cu bani (sau un anormal angajat de un alt anormal cu bani) executa o rapsodie de Liszt, pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu clape de carne, și a face posibilă această cinică extravaganță. E mai suportabilă o asemenea originală experiență decât una - „banală” - de lagăr? Umilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în seamă, cu atat mai mult ei mă întrebau câte ceva legat de călătorie și cum mi s-a părut pelerinajul. Era greu de dat acest răspuns. Nu din cauza că nu știam, pentru că știam, dar rușinea a ieșit la suprafață pe obraz. Doamne, numai a manca nu-mi mai era. Și nici foame nu-mi era deloc. Dar și Bunul Dumnezeu a stat la masă cu neputincioșii, vămeșii și păcatoșii. Eu eram dintre cei din urmă iar ceilalți erau ca sfinții, așa
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Se face Dumnezeu, Și-ntr-a noastră Lege mare Vrea să facă strâmtorare.” Servitori fără de minte îl dezbrăca de vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când îl ostenesc Din spini cunună-I împletesc Și pe frunte I-o tocmesc, Peste obraz îl lovesc Și tare îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și, de slab, se-mpiedica, Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea La pământ
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la Iisus se uită. Și Iisus din nou pornea, Iar pe urma a slăbit Fiind foarte chinuit, Si vrând Crucea S-o mai poarte A scăzut de puteri foarte, Pe obraji sudori de Sânge, Cine oare nu va plânge Văzându-L scăldat în Sânge? Veronica-n grabă-a mers Cu-o mahrama I le-a șters. Un om de la câmp venea, Simon Cireneanul era, El Crucea o a luat, Pe Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
prețuiesc și mai mult, și să stropesc cu lacrimi nefericita ei noblețe. O, mămică, este așa de plăcut să mă gândesc la tine !. Lacrimile vin așa de ușor în ochi. Le simt ca pe o mângâiere a mâinilor tale pe obrazul copilăriei mele. Deși nu mi-ai spus niciodată cuvinte aspre, deși nu m- ai oprit și nu mi-ai interzis ceva, acum nu cutez să scriu despre tine. Mă tem să nu te supere cele ce scriu; mă tem să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a trebuit să planteze altă vie, alți pomi roditori; a trebuit să-și facă altă fântână la noua ei locuință. Sunt cincisprezece ani de când a trecut pragul în veșnicie, dar eu am aminitrile proaspete, calde, încălzite de lacrimi care ard obrazul, și o văd clar, ca atunci când veneam de departe. „Parcă văd acas- pe mama, Chip de sfântă-ntr-un pervaz, Slabă, slabă sărăcuța Și cu lacrimi pe obraz”. Am văzut-o plângând când a murit fatele Neculai; am văzut-o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
veșnicie, dar eu am aminitrile proaspete, calde, încălzite de lacrimi care ard obrazul, și o văd clar, ca atunci când veneam de departe. „Parcă văd acas- pe mama, Chip de sfântă-ntr-un pervaz, Slabă, slabă sărăcuța Și cu lacrimi pe obraz”. Am văzut-o plângând când a murit fatele Neculai; am văzut-o purtând parastasele bunicilor Vasile și Iordana. Am văzut-o speriată când a murit tata. Postea după vechea rânduială creștinească. Deși postea, nu ne obliga pe noi copiii să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și noapte și a confecționat tot ce se cerea. Cu câtă bucurie sfântă mi le-a așezat pe toate într-un „cufăr”, mi-le-a încuiat cu lacăt, și cu lacrimi în ochi m-a sărutat pe frunte și pe obraz, la plecare. Mămica se bucura când, în vacanțe, în sărbători, cântam la strana bisericii împreună cu cântărețul; se buncura când, în vacanța mare organizam serbări culturale cu toți elevii din comună; se bucura când oamenii din sat mă vorbeau de bine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noaptea de 8-9 mai, după miezul nopții, singur, am trecut prin piața în care urma să fie defilarea biruitorului, a doua zi. Am întins tabloul lui Stalin jos pe caldarâm, cu fața în sus și am făcut „treaba mare” pe obrazul, mustățile și chipul genialului conducător. A doua zi am fost bolnav. N-am auzit nici un comentariu asupra acestui caz. SĂRAC. Pe dat de 9 mai 1945, a doua zi, am fost declarat sublocotenent de rezervă. Se pregătea eliberarea, lăsarea la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe care Domnitorul Alexandru cel Bun a zidit-o în anul 1407 și, bine înțeles, fericita Mănăstire voievodală atât de valoroasă, atât de bine păstrată prin furtuna veacurilor trecute, mănăstirea Moldovița. Un râu mare de lacrimi sărate mi-au brăzdat obrazul citind scrisoarea părinților, în care-mi scriau că Marta le-a scris că sunt un rău și că trebuie să divorțeze de mine. Cum să-i spui unei mame că fiul ei este rău? O, Doamne, ce mare, neînchipuit de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
joacă vântul în zilele și nopțile posomorâte de toamnă? Dacă Marta ar fi rămas în largul mării furtunoase, dacă vâslașul s-ar fi înecat și barca s-ar fi scufundat; dacă luptându-se cu valurile care i-ar fi biciuit obrazul și i-ar fi închis respirația, iar fi paralizat orice putere; dacă în această situație ar fi cerut ajutor,-dacă și-ar fi analizat apoi gândurile și gesturile, . .numai așa ar fi găsit puterea de a înțelege durerea care mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de bețivani reptilini. Am rămas singură să sting candelabrele noastre, să meditez la timpul înțeles prin muzică. Înainte de a mă așeza în pat, am recitit prima scrisoare pe care René mi-a trimis-o de la Stockholm, simțind tot timpul pe obrajii mei răcoare de la cineva care căuta să mă învăluiască în aer, din altă viață: Stockholm, 6 mai 1974 Gabriela, ma bien-aimée. M-am întors cu bine datorită protecției tale. Bineînțeles, avionul a avut câteva bătăi de aripi, dar n-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
stătea la Bolgrad. În timp ce soția se ocupa de școală eu eram dădacă titularizată și șef de șantier la lucrările pe care, cu puținii bani pe care îi aveam le făceam totuși sperând să avem mai multă prospețime pe obrazul unei case nelocuite demult timp. În schimb ne bucuram că aveam o verandă înconjurată cu gărduț cu înflorituri în lemn. La întâi octombrie am primit numire de învățător "în mod provizoriu" (așa se numeau învățătorii cu diplomă care suplineau) și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la sută adeptă a vegetarianismului: mâncare bună cu legume multe și carne puțină! Eram fericiți? Cred că da. Exact atât cât se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca. În 1938 s-a schimbat revizorul șef al județului. A venit un învățător care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prânz, când au venit șefii să ne controleze, am făcut pneumonie: tremuram de frig și de foame, aveam frisoane. Instructorul, care, de fiecare dată când mă vedea, mă privea minute în șir, ca apoi să mă mângâie chipurile „părintește” pe obraz, când mi-a atins obrajii vișinii, și-a retras speriat mâna: Măi, fată, dar tu ai temperatură mare. Nu ți-e rău? Mă doare foarte tare capul și mi-e frig, am răspuns tremurând. Mi-a spus să urc în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să ne controleze, am făcut pneumonie: tremuram de frig și de foame, aveam frisoane. Instructorul, care, de fiecare dată când mă vedea, mă privea minute în șir, ca apoi să mă mângâie chipurile „părintește” pe obraz, când mi-a atins obrajii vișinii, și-a retras speriat mâna: Măi, fată, dar tu ai temperatură mare. Nu ți-e rău? Mă doare foarte tare capul și mi-e frig, am răspuns tremurând. Mi-a spus să urc în mașină și m-a dus
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
accesoriu cochet era gulerașul croșetat din fir de mătase, și acesta asortat cu baticul. În picioare purta pantofi comozi de culoare deschisă, fără tocuri, deși era scundă. Prin comparație, m-am simțit așa cum spunea secretara, despuiată, și mi-am acoperit obrajii aprinși de soare, dar și de rușine. Mă aflam la aproximativ 8 kilometri de satul unde era primăria. Acolo mai aveam câteva haine subțiri și tricouri cu mânecă lungă. La ora aceea era cald, eram flămândă, încălțămintea avea tocuri înalte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lemn de stejar masiv era recondiționat dintr-o mobilă boierească. Sub sticla groasă de cristal era pluș vișiniu, la fel cu draperiile de la geamuri. Pe un scaun confortabil stătea 131 maiestuos secretarul. Mă făcusem și mai mică decât eram și obrajii erau roșii de emoție. Și spui că popa ăla din comună vrea să fie membru de partid?, m-a întrebat pe un ton serios. Așa mi-a spus, tovarășe secretar. Ia vino mai aproape să-ți arăt ceva, mi-a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poate... așa era din fire. După o bătaie formală în ușa biroului, a intrat și, umplând spațiul cu prezența sa plăcut mirositoare, m-a cuprins cu brațele încărcate cu brățări a 173 căror atingere rece am simțit o neplăcut pe obraji. Mirosea bine a deodorant și a săpun de calitate, iar din sacoșa din plastic pe care a pus-o pe masă se revărsau aromele mult râvnite de oricine ale străinătății. A venit Moșul!... a strigat femeia, în timp ce răsturna conținutul sacoșei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ȘTIE TOT SATUL UNDE AȚI FOST ASEARĂ!” A doua zi dimineața, când am ajuns la primărie, în birou era „prietenul meu”de la Colegiul de Partid. Mi s-au înmuiat picioarele când l-am văzut și sângele mi-a năvălit în obraji. „Bine că am încuiat dulapul unde am pus sacoșa cu bunătăți de la nemți. Precis am fost urmărită aseară la Boiereasca”, mi-am spus în gând, amintindu-mi de geamul deschis și de tusea pe care am auzit-o de afară
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a scos două coli de hârtie pe care mi le-a pus în față. „Cu ce-or fi venit ăștia?”, mă întrebam în gând. În fața primăriei nu era nici o mașină. Inima îmi bătea puternic, iar sângele mi-a năvălit în obraji. Melodia stupidă mi-a dispărut din minte, dar odată cu ea a dispărut și buna dispoziție. Nu aveam sentimente de ură sau de neplăcere pentru nimeni. Mi-au plăcut dintotdeauna aproape toți oamenii și m am simțit bine în prezența lor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]