13,967 matches
-
și mobile. În primul rând s-au construit mai multe clădiri de importanta majoră, cum ar fi: birourile noi cu dispensar si baia pentru mineri. Dispensarul a fost dotat printre altele cu cel mai nou aparat Roentgen și dispunea de saloane pentru bolnavii internați. În continuare s-a construit, cantina, școala cu clasele I-IV, un magazin alimentar, măcelărie, magazin mixt, o cazarma (viitorul cinematograf , o nouă tâmplărie și garajul pentru camionul primit (un Ford) și un JEEP marca Skoda (captură
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
1785 - 1869),cântăreț și compozitor, iar mai apoi s-a perfecționat la Londra. Ulterior, Gesine Grieg a devenit cunoscută la Bergen ca pianistă și ca poetă și mai ales ca o mult apreciată profesoară de pian. Ea a găzduit un salon muzical în care se interpreta săptămânal atât muzică clasică instrumentală cât și fragmente din opere, de asemenea cânta uneori ca pianistă solistă la concerte ale orchestrei locale. În aceste împrejurări, Edvard a avut ocazia, de mic copil, să se familiarizeze
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]
-
bacalaureat, este admis la "Academia de Arte Frumoase". După două încercări nereușite de a obține bursa ""Grand Prix de Rome"", care i-ar fi înlesnit o călătorie de studii în Italia, părăsește în 1849 "Academia" și se pregătește pentru expoziția "Salonului Oficial", unde în 1852 prezintă un tablou de mari dimensiuni, ""Pietà"", la care lucrase timp de trei ani, lucrare care din păcate s-a pierdut. Este acceptat la "Salon" și în 1853, cu lucrările "Darius în timpul bătăliei din Gaugamela" (Musée
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
în Italia, părăsește în 1849 "Academia" și se pregătește pentru expoziția "Salonului Oficial", unde în 1852 prezintă un tablou de mari dimensiuni, ""Pietà"", la care lucrase timp de trei ani, lucrare care din păcate s-a pierdut. Este acceptat la "Salon" și în 1853, cu lucrările "Darius în timpul bătăliei din Gaugamela" (Musée Gustave-Moreau Cat. 223) și "Cântarea cântărilor" (Dijon, Musée de Beaux-Arts). La Expoziția Mondială din 1855 participă cu tabloul "Atenienii sunt sacrificați Minotaurului în labirintul din Creta". Aceste prime apariții
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
în septembrie 1859, o cunoaște pe Alexandrine Dureux, o tânără educatoare, de care se îndrăgostește. Legătura lor a durat douăzeci și cinci de ani, până la moartea Alexandrinei, fără a fi legalizată printr-o căsătorie. În 1864 este distins cu o medalie a "Salonului Oficial" pentru tabloul "Oedip și Sfinxul", iar în 1868 devine membru al juriului concursului pentru ""Grand Prix de Rome"", ceea ce nu împiedică însă, în 1869, criticile defavorabile pentru "Prometeu" și "Jupiter și Europa", care-l determină pe artist să se
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
această perioadă de exemplu la un poliptic alegoric consacrat Franței învinse de prusaci. Acest proiect rămâne însă în stadiul de eboșă. În 1875 primește "Ordinul Legiunii de Onoare". Zenitul carierei sale îl atinge un an mai târziu, când participă la "Salon" cu patru formate relativ mici, care diferă de opera sa de până atunci prin simplificarea, chiar abstracțiunea aplicată fundalurilor, prin contrastele coloristice mai accentuate și prin tendințe ornamentale. E vorba de "Salomea", "Hercule și hidra din Lerna", "Viziunea (Salomea cu
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
ciclu sunt expuse în 1881 la Durand-Ruel și apreciate de Edomd de Goncourt drept operele unui "bijutier poet, scăldate cu scânteierea și patina comorilor din "O mie și una de nopți"" ("Jurnal", 15 mai 1881). Pentru ultima oară participă la "Salon" în 1880, cu "Galateea" și "Héloise". Joris-Karl Huysmans se arată în mod repetat încântat de opera lui Moreau, pe care-l va pomeni cu "Salomea" în romanul său din 1884, "À Rebours". Ciclul ilustrațiilor "Fabulelor" este desăvârșit în 1886, cuprinzând
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
Universul literar ș.a. A murit la doar 50 de ani. Din viță urlățeană se trage și pictorul [[Aurel Stoicescu]] (n. 1920, Urlați). A studiat la Academia de Arte Frumoase din București, pe care a absolvit-o prin 1945, debutând la Salonul Oficial din 1946. A expus cu discontinuitate, în special grafică aplicată, atât în țară, cât și peste hotare. A obținut Medalia de bronz la expozițiile internaționale ale cărții din 1965 și 1971 de la [[Leipzig]] pentru ilustrația volumelor: "Țiganiada" de [[I.
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Școala de Belle-Arte, atelierul lui Gabriel Thomas, apoi al lui Jean-Antoine Injalbert. Între anii 1898 - 1899 studiază în cadrul Academiei Julian, în atelierele lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier. Debutează în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările "Cercului artistic" și ale "Tinerimii artistice". În 1919 se află printre membrii fondatori ai Societății "Arta română". Operele îi sunt prezentate în expoziții personale în București, în 1907, 1922 (împreună cu Cornel Medrea), 1930. A participat de asemenea
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „"Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres"” (La umbra marilor copaci nu crește nimic). Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la "Société Nationale des Beaux-Arts" și la "Salon d'Automne" din Paris în 1906. Creează în 1907 prima versiune a "Sărutului", temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu "Poarta Sărutului" parte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
cu ajutorul lui Nicolae Tonitza în Iași, primind o diplomă în Arte Frumoase în 1938 la Iași, unde a fost numit asistent al departamentului de pictură în 1939 și apoi profesor de pictură în 1946. Puțin după debutul său oficial la "Salonul de Artă" din București cu o pictură numită "Jucătorul de șah", a fost arestat și închis pentru scurtă vreme la închisoarea Galata din Iași. Anul următor a fost suspendat fără explicații din postul său de la facultate și mutat de la Iași
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
3 piste și 2 gări. În cadrul aeroportului funcționează 9 hoteluri, 35 de magazine (atât duty-free cât și în regim normal), 2 bănci și 4 birouri de schimb valutar, bancomate, farmacie, capelă religioasă, 49 de săli de conferințe și convenții, 5 saloane pentru liniile aeriene, plus spații dedicate pentru așteptat. Terminalele 4 și 5 sunt dotate cu acces Internet wireless, asigurat de aeroport, care este însă contra-cost (la tarife de 15-20 kr / oră în funcție de modul de achitare a serviciului). În terminalele 2
Aeroportul Stockholm-Arlanda () [Corola-website/Science/297150_a_298479]
-
de a consolida poziția catolicismului împotriva amenințării percepute a protestantismului în primele zile ale dominației britanice în Malta - au favorizat și au promovat insistent teme religioase îmbrățișate de . Romantismul, temperat de naturalismul introdus în Malta de către , a influențat artiștii „de salon” de la începutul secolului al XX-lea, între care Edward și Robert Caruana Dingli. Parlamentul a înființat Școala Națională de Artă în anii 1920. În perioada de reconstrucție care a urmat celui de al Doilea Război Mondial, apariția „Grupului de Artă
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
aflați în trecere sau în sejururi ocazionale, de sfârșit de săptămână. Solca reprezenta un târgușor tipic pentru vremurile Bucovinei istorice, iar Sanatoriul și Institutul Hidropatic ofereau “climă subalpină cu schimbări minimale de temperatură; aer curat, balsamic și bogat de ozon; saloane de inhalare cu aburi de molizi și de slatină din Solca; tot felul de ape minerale; massagiu, electricitate, zăr de oi, băi medicinale; scalde de slatină din isvoarele naturale, băi de extract de molizi, malț, tărâțe, pucioasă și nămol”. Stațiunea
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
modul de reprezentare bazat pe perspectivă. În vara anului 1908, Braque lucrează la Estaque, în apropiere de Marsilia, în mijlocul peisajelor pictate deja de Cézanne. Din acest dialog iau naștere pânze puternic geometrizate, în care perspectiva începe să dispară. Refuzate la "Salonul de Toamnă", tablourile sunt expuse în galeria lui Kahnweiler. Louis Vauxcelles, criticul care a lansat termenul de "fauves"și care acum remarcă faptul că pictorul reduce toate motivele sale la "scheme geometrice, la cuburi". În anul următor, termenul "cubism" va
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
verticale și orizontale, prima indicând forma profilului ei, cea de a doua, volumul. În timpul perioadei sintetice, pictorul Juan Gris, care s-a alăturat târziu cubismului, devine al treilea participant la acest dialog. Braque își expune lucrările pentru ultima oară la "Salonul Artiștilor Independenți" în Anul 1909. Picasso refuzase cu mai mult timp în urmă să mai participe la expozițiile Salonului. Numai cei care frecventează atelierele celor doi artiști și cei care participă la expozițiile organizate la Galeria Kahnweiler au ocazia să
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
care s-a alăturat târziu cubismului, devine al treilea participant la acest dialog. Braque își expune lucrările pentru ultima oară la "Salonul Artiștilor Independenți" în Anul 1909. Picasso refuzase cu mai mult timp în urmă să mai participe la expozițiile Salonului. Numai cei care frecventează atelierele celor doi artiști și cei care participă la expozițiile organizate la Galeria Kahnweiler au ocazia să cunoască lucrările lor, dar cei doi nu se pot plânge de lipsa adepților. Astfel, începând din 1911, artiștii care
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
la expozițiile organizate la Galeria Kahnweiler au ocazia să cunoască lucrările lor, dar cei doi nu se pot plânge de lipsa adepților. Astfel, începând din 1911, artiștii care se pronunță de partea cubismului își expun lucrările într-o sală a "Salonului Artiștilor Independenți" și apoi la "Salonul de toamnă". În 1912, se organizează o expoziție strict cubistă intitulată ""Section d'Or"" la galeria "La Boetie", din inițiativa lui Marcel Duchamp. Cubismul se va răspândi ca urmare a acestor expoziții, dar de
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
au ocazia să cunoască lucrările lor, dar cei doi nu se pot plânge de lipsa adepților. Astfel, începând din 1911, artiștii care se pronunță de partea cubismului își expun lucrările într-o sală a "Salonului Artiștilor Independenți" și apoi la "Salonul de toamnă". În 1912, se organizează o expoziție strict cubistă intitulată ""Section d'Or"" la galeria "La Boetie", din inițiativa lui Marcel Duchamp. Cubismul se va răspândi ca urmare a acestor expoziții, dar de multe ori picturile realizate sunt doar
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
temporară, aici în Anglia. Unii dintre prietenii mei sunt cuprinși de frică, iar alții de muzicalitate. Am auzit de persoane bântuite de «Nevermore»”. Datorită popularității, Poe a fost invitat să recite „Corbul” în cadrul adunărilor sociale publice și private. Într-un salon de lectură, un invitat a spus: „a-l auzi [pe Poe] rostind Corbul... este un eveniment unic”. Unii care l-au văzut au descris astfel acel eveniment: „Făcea lumina lămpilor atât de mică încât camera era aproape întunecată, apoi, stând
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
se hotărăște să se ocupe de pictura artistică. Dintre primele sale încercări, aflate sub semnul influenței lui Corot și Édouard Manet, s-au păstrat până în ziua de astăzi puține tablouri. Adevăratul debut al lui Braque coincide cu descoperirea fauviștilor în timpul "Salonului de Toamnă" din anul 1905. "Matisse și Derain mi-au trasat drumul" - mărturisește artistul. Două evenimente importante îi vor influența viața și dezvoltarea artistică ulterioară: expoziția retrospectivă a operelor lui Paul Cézanne și întâlnirea cu Picasso în Galeria de artă
Georges Braque () [Corola-website/Science/298172_a_299501]
-
Nodier (1780-1844) și Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811-1872) și Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi cunoaște pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) și pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869). În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și Vergiliu în Infern. În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia, unde studiază pictura spaniolă. Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primaria
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și Vergiliu în Infern. În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia, unde studiază pictura spaniolă. Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primaria Parisului. Pictează și biserici pariziene: Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. În ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase. Natura a avut pentru Delacroix o mare însemnătate; adesea își vizitează prietenii care locuiau la sat
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
Frumoase, Ingres (1780-1867) nu-și poate opri un strigăt : "Iată-l și pe lup la stână!". Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influență dăunătoare. De la "Dante și Vergiliu în Infern" - debutul artistic la Salon - până la ultimele sale tablouri, creația lui Delacroix este obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepția sa referitoare la arta de a picta, precum și tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacțiile publicului sunt foarte violente, iar
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
în special culorii și tensiunii pe care opera ar trebui s-o degaje. Delacroix disprețuiește critica ; aprofundează acest univers al picturii în felul său propriu și nu acordă atenție normelor existente, care constrâng. În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul "Măcelul din Chios". Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânara școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]