13,230 matches
-
al Iugoslaviei“ care s-au acoperit de glorie în Primul Război Mondial în luptele de la Bazargic, Amzacea, Letca Nouă și Mărășești. Monumentul a fost construit la inițiativa generalului Gabriel Marinescu, pe timpul cât s-a aflat la comanda acestui regiment, din solda sa și a militarilor din subordine. Monumentul Infanteristului a fost dezvelit cu fast în prezența regelui Carol al II-lea al României în 22 mai 1931. În aceeași perioadă, sculptorul a mai realizat monumente dedicate cinstirii memoriei eroilor din primul
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
Balcani și pe aceea care se întindea la nord de aceștia, intrate în componența statului Asăneștilor, a continuat și în ultimul deceniu al secolului al XII-lea. Dar, armata bizantină era din ce în ce mai slăbită, aprovizionarea cu alimente lăsa de dorit, iar soldele nu se mai plăteau cu regularitate. Constantin Aspictes, pus în fruntea oștirii care urma să lupte cu vlahii în 1190, s-a plâns împotriva unor astfel de neajunsuri, ceea ce a atras mânia împăratului, astfel că generalul a fost orbit și
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
a fost adusă în dosarul acuzației, dar Dreyfus nu avea nevoie de bani: avea venit de căpitan, completat cu alte venituri personale provenite din moștenirea tatălui său și din zestrea soției lui, care îi făceau veniturile să fie echivalente cu solda unui general comandant de regiune. El nu avea, deci, niciun motiv pecuniar de a trăda. Justificarea prin apartenența la iudaism, singura reținută de presa de dreapta, nu avea sens în fața unui tribunal. Martorii militari ai procesului au alertat comandamentul privind
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
vin ieftin. De-a lungul timpului, devalorizarea este din ce în ce mai rapidă. Sub Septimius Severus, titlul denarului trece de la 70% la 50% argint. Spre anul 250, Caracalla, care are nevoie de bani pentru a-și putea plăti soldații cărora le-a mărit solda, instituie o nouă monedă, un "dublu denar", cunoscut, în rândul istoricilor, sub denumirea de antoninianus, dar care nu cântărea decât un denar și jumătate, cu un titlu de 50% argint. Această monedă, al cărei nume folosit în epocă rămâne necunoscut
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
de cavaler de împăratul Sigismund de Luxemburg, al Sfântului Imperiu Romano-German. Considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai îndrăzneți condotieri din Italia, îl întâlnim în multe bătălii care caracterizează această perioadă. În mai multe rânduri a fost în solda papilor, a comandat trupele venețiene în campania contra Republicii Ambroziene și contra lui Francesco Sforza, și chiar, în 1465, împotriva Imperiului Otoman. I-a ajutat pe florentini în rezistența contra invaziei lui Alfonso al V-lea al Aragonului, reușind să
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
de la Istanbul. Articolele XVI-XVII conțin jurămintele lui Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir. La 27 mai, feldmareșalul Șeremetev a trimis, de la Soroca, o proclamație adresată locuitorilor Moldovei, prin care le cerea să se înroleze în armata rusă, urmând să primească soldă, în funcție de grad. Pentru refacerea armatei moldovene, Cantemir a primit, din partea țarului, 100 de pungi cu bani. Pentru a constitui o armată de 10 000 de oameni, domnitorul Moldovei a numit 17 polcovnici, plătiți cu câte 100 de ruble pe lună
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
a prezentat, toți au fost declarați trădători. Edward a ordonat apoi armatei să se adune la Roxburgh în ziua de 25 iunie. Forța strânsă de el era impresionantă: peste 2.000 de călăreți înarmați și 12.000 de pedestrași în soldă, dar, după cum era tradiția armatelor medievale, ar putea să fi fost mulți alții care luptau fără plată, fie din convingere, fie pentru iertarea datoriilor față de coroană, pentru grațiere sau doar pentru aventură, inclusiv un număr mare de galezi înarmați cu
Bătălia de la Falkirk () [Corola-website/Science/323037_a_324366]
-
cunoștința publicului. Dacă românii cunoșteau deja existența bandelor armate, acest lucru era posibil numai via propaganda comunistă care le evoca în mod regulat, faptele fiind deformate, puterea arătându-i pe luptătorii anticomuniști drept niște vulgari tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe. Dispersați, dar numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori „Haiduci”, refugiați în Munții Carpați, unde se vor ascunde timp de zeci de ani din fața autorităților. Unul dintre ultimii combatanți a fost eliminat în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
infiltrării de către sovietici a serviciilor occidentale, a scurgerilor de informații pe această filieră și a organizării defectuoase. Ipoteza bazată pe scurgeri interne de informații din cadrul serviciilor de informații britanice (contraspionaj MI6), și în special din cauza spionului Kim Philby aflat în solda sovieticilor, care informa direct NKVD-ul nu este confirmat de C.N.S.A.S în 2016. Astfel, trei agenți formați de americani și trimiși în iunie 1953 în Munții Apuseni au fost capturați fără să fie executați, deoarece autoritățile comuniste doreau să
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
era pentru unii un șef respectat și dinamic, un colonel format în Iugoslavia, pentru alții un mincinos care nu avea decât studii primare, fusese reformat din cauză că avea un picior mai scurt, iar pentru o a treia categorie un spion în solda Securității și un trădător. Informațiile accesibile și disponibile în 2014 nu ne permit să tragem o concluzie clară și nici măcar să știm în ce condiții a fost arestat în 1955, apoi executat în 1956. Totuși, se pare că era vorba
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
dar moare prăbușindu-se printr-o podea găurită, după ce fusese lovit de "Legea și Ordonanțele Orașelor Ankh și Morpork". Patricianul redevine conducătorul orașului și oferă Gărzii tot ce își dorește aceasta drept recompensă. Membrii ei cer o mică creștere a soldei, un ceainic nou și o țintă cu săgeți. Romanul a fost adaptat ca:
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
în centru, într-un apartament extrem de luxos, apoi pe rue Vaugirard și, în fine, la Meudon Val Fleuri, în sud-vestul Parisului, întrucât fetița avea probleme de sănătate. În acea vreme, indemnizația unui elev străin la prestigioasa școală era la nivelul soldei unui general francez... feb. 1929 - Revine din Afghanistan Aristeea Vorobchievici, mama lui Octav. 10 mai 1929 - Prin Decretul nr. 1451 din din 7 mai, Octav Vorobchievici este numit maior. 19-31 mai 1929 - Octav Vorobchievici face o călătorie pentru tactica generală
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
început pregătirea militară timp de un an la batalionul de cadre denumit “Ucenia Comanda”(cu predare în limba rusă). La terminarea școlii a fost avansat la gradul de cadet (Iunker) după care a urmat stagiul de pregătire la trupă, fără soldă, timp de un an de zile. După susținerea unui examen prin care își atestă nivelul de pregătire este înaintat la gradul de ofițer - sublocotenent (praporshchik - în rusă: пра́порщик). Până în anul 1843 obține gradele de sublocotenent, locotenent și căpitan
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
puternici câștigau rangul de ieniceri la vârsta de douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani. Regimentul moștenea proprietatea ienicerilor morți, astfel acumulându-se averi fabuloase. Trupele de ieniceri a fost semnificativi din multe puncte de vedere. Ienicerii purtau uniformă, erau plătiți cu soldă ca soldații, mărșăluiau pe o muzică distinctivă mehter, similar[ cu muzica modernă de fanfară. Toate aceste caracteristici îi diferențiau pe ieniceri față de marea majoritate a militarilor contemporani. Otomanii au fost una dintre primele state care a menținut armată permanentă în
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
alcătuiau armate doar pe timp de război. Regimentul de ieniceri era efectiv familia ienicerului. Ei locuiau în barăci și pe timp de pace serveau ca polițiști sau pompieri. Trupele de ieniceri a fost, de asemenea, diferit prin plata regulată a soldei și pe timp de pace practica contemporană fiind plata trupelor doar pe timp de război. Ienicerii erau plătiți trimestrial și însuși sultanul, după autorizarea plății salariilor, îmbrăcat ca un ienicer, vizita barăcile și își primea solda ca un soldat regulat
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
I cel Bătrân, odată cu moartea ducelui Sicard de Benevento din anul 839. Landulf și fiii săi erau susținători ai principelui Siconulf de Salerno. În 841, Capua a fost jefuită și distrusă aproape integral de către o incursiune a sarazinilor aflați în solda ducelui Radelchis I de Benevento. Landulf și fiul său mai mare, Lando I au luat inițiativa fortificării colinei din apropiere de la Triflisco, pe care s-a construit "Noua Capua", care reprezintă orașul de astăzi. În 862, Pando de Capua, supranumit
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
învinge inamicul imediat. Mai mult, Rupert dorea să compenseze inferioritatea numerică a regaliștilor luând inamicul pe nepregătitte, și înainte ca întăririle parlamentariștilor să le crească superioritatea. Soldații lui Newcastle din York însă refuzaseră să lupte dacă nu li se plătesc soldele restante. Mai mulți lipseau, plecați să jefuiască pozițiile de asediu abandonate lângă oraș. Pedestrașii lui Rupert erau extenuați de marșul din ziua precedentă. De aceea, Rupert nu a atacat, șansele sale de izbândă scăzând pe măsură ce timpul trecea și scoțienii și
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
în pensiunea domnului Sencier, în Nanterre, iar apoi în Passy. În 27 decembrie 1797 intră la "École polytechnique" (Școala politehnică]. În 1799, în Passy, Gay-Lussac este avansat colonel și dă meditații de matematică pentru a câștiga un venit suplimentar, în afară de solda pe care o primea. După trei ani de la intrarea în școală, iese cu calificarea inginer de poduri și drumuri. În timpul cursurile de chimie practică și aplicată în arte, Gay-Lussac a fost remarcat de către Claude Louis Berthollet. Astfel, începând cu anul
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
Seim și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
ai săi, Baybars și Sudun, care ulterior au ocupat posturi însemnate de comandanți de oaste și dregători. Barkuk a creat un corp de 5000 mameluci regali de origine cercheza sau greacă,așa numiții Zahiriți,iar în scopul întreținerii și plății soldelor a creat ]n 1383 o institutie financiară numită "diwan al mufrad". În aceste circumstanțe o parte din confrații săi mameluci s-au văzut lezați în autoritatea lor.Unii,mai ales de origine turcă și kurdă au sprijinit în 1383 complotul
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
avangardă. Când luptătorii islamici cunoscuți ca razzia au fost incorporați în Imperiul Otoman, ei au primit noua denumire - „akıncı”. În timpul bătăliilor armatei otomane, achingiii erau cei care deschideau luptele, fiind recunoscuți pentru curajul și vitejia lor. Ei erau luptători fără soldă și trăiau și operau în zonele de frontieră exclusiv din jaf. În cadrul armatei otomane ei erau folosiți ca avangardă sau ca primă linie de atac. Datorită tacticilor de gherilă ei reușeau să demoralizeze și dezorganizeze inamicul. Pe câmpul de luptă
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
turkmeni ai căror conducători erau urmașii liderilor razzia aliați ai primului monarh otoman, Osman I. În rândurile achingiilor au luptat și mercenari, aventurieri, războinici derviși sau pur și simplu civili în căutare de îmbogățire din jaf. Spre deosebire de ieniceri, care primeau soldă, sau spahii, care erau rasplătiți cu fiefuri pentru slujba militară prestată, achingiii nu erau plătiți, trăind exclusive din jafurile pe timp de pace și din prada cucerită în timp de război. Achingiii purtau haine viu colorate și blănuri de leopard
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
Asclettin a fost unul dintre aventurierii normanzi sosiți în sudul Italiei, alături de frații săi, Osmond, Gilbert, Rudolf și Rainulf, membri ai familiei Drengot. Sosiți în sudul Italiei în 1016, mercenarii normanzi au luptat în solda lui Melus din Bari și a principelui Guaimar al III-lea de Salerno, fiind înfrânți de către trupele bizantine comandate de generalul Vasile Boioannes. Ulterior, Asclettin a devenit primul conte de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
aduși sub ascultarea Imperiului romano-german, iar Pandulf de Capua a fost transportat într-o închisoare din Germania. Acest moment a marcat sfârșitul răscoalei longobarde din sudul Italiei. În 1024, mercenarii normanzi (probabil sub conducerea lui Rainulf Drengot) se aflau sub solda principelui Guaimar al III-lea de Salerno atunci când Pandulf al IV-lea de Capua îl asedia pe Pandulf al V-lea (principele instalat de împăratul german) în Capua. În 1026, după un asediu de 18 luni, Capua a capitulat, iar
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
gărzilor imperiale. Garda varegă era formată din militari profesioniști scandinavi (vikingi). Acești soldați erau preferați deoarece se considera că atâta vreme cât nu aveau legături de sânge cu grecii, nu puteau fi corupți, îl apărau cu credință pe împăratul care le plătea soldele și nu aveau nicio reținere să înăbușe violent orice fel de rebeliune împotriva monarhului. Unul dinte cei mai cunoscuți mercenari vikingi a fost viitorul rege Harald al III-lea al Norvegiei, cunoscut și cu supranumele de "Harald Hardrada" („Conducătorul dur
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]