14,769 matches
-
alor noștri nu mai râsese nimeni în casă, ca într-o casă mortuară. Această izbuc nire de veselie ne lovi dureros și nimeni nu-i ținu isonul. Se uită mi rată împrejurul ei, cred însă că nu înțelesese dezacordul nostru sufletesc.]( Ibidem.) Dădea prânzuri și dejunuri cu Marghiloman, Grigore Cantacuzino, George Știrbey cu nevasta lui și germani, ca să-i apro pie unii de alții. [Vorbind de bombardările aeroplanelor, stăpâna casei zise: „Que c’était horrible“, iar Lisbetei Știrbey îi scăpă fără
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
murit după primele zile ale Unirii, de nu te-ar fi întărit speranța că aceste aberațiuni și năravuri erau trecătoare și că vor pieri după o generațiune crescută în libertate și școli românești. Atunci numai se va face o unificare sufletească totală, nu vor mai fi ardeleni și regățeni (cum zic ei), precum nu mai sunt munteni și moldoveni, ci numai români de la Nistru până la Tisa. Așadar, spre marea noastră mirare, în iulie 1919, Consiliul Dirigent, în loc de a organiza, zădărnici călătoria
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Bidermayer, biroul meu, în fine, tot ce îmi aparținea la Florica. Eu, pe de altă parte, adusesem multe fotografii ale familiei și mai ales ale tatei, mamei și Ionel. Totul forma o cameră armonioasă, confortabilă și conformă cu starea mea sufletească. Toată rufăria și așternutul erau ale mele. Convenirăm că voi avea alimentele de la fermă, iar cele cumpărate din Pitești pe contul meu, când dânsa nu va fi acolo. În primăvară fusei în treacăt de mai multe ori. Când ajunserăm la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în dificultate; Activitate muzicală: O1: să cânte cu dezinvoltura cântecul propus; O2: să diferențieze auditiv timbrul , intensitatea , durata și înălțimea sunetelor muzicale; O3: să asculte și să recunoască fragmente din creații muzicale pentru copii; O4: să exprime prin mișcare starea sufletească creată de muzică audiată; STRATEGII DIDACTICE: Metode și procedee: Observația , conversația , explicația, exercițiul, turul galeriei; Mijloace didactice: modelul educatoarei , planșete suport pentru lucru , carton , pastă de lipit , carioca (neagră, portocalie), siluete din hârtie glasata, șervetele umede, coșulețe cu material, CD
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Vianu) Ỉn același sens, Filimon Domnica observa că povestirile lui Creangă ,,narează întâmplări mai mult sau mai putin verosimile, în care nu desfășurarea acțiunii este partea cea mai importantă, ci zugrăvirea relațiilor dintre oameni, a gesturilor și a reacțiilor lor sufletești, reproducerea vorbirii lor’’. Ỉn întreaga opera a lui Creangă exprimarea este vie, autentică, iar spontaneitatea expresiilor ascunde caracterul lucrat al compoziției și tentația spectacularului, astfel încât scene întregi pot fi dramatizate. Farmecul narațiunii, în ansamblul ei, este rezultatul unei armonizări desăvârșite
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
A doua zi am revăzut expoziția. Instinctiv am mers direct la lucrările naive ale timișoreanului. Am început apoi să privesc cu atenție și interes tablourile lui Mișu Vintilă. În ce privește lucrările pictorul Ion Pătrașcu Stan-Muzeu, nu se potriveau cu trăirile mele sufletești la momentul respectiv. El folosea diferite materiale pentru a obține reliefuri, culorile și lacurile folosite dădeau efecte bituminoase pe care atunci nu le înțelegeam. La fel și lucrările naive ale artistului plastic Carol Ambruș, care avea compoziții realizate din diferite
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Carol Ambruș, care avea compoziții realizate din diferite materiale cum ar fii lemn, paie, nisip, pietricele, carton etc. Aceste compoziții le văzusem încă din expoziția județeană din prima ediție a festivalului în 1977. Încântat de această descoperire, a legăturii mele sufletești cu arta naivă, am adus vorba de acest lucru într-o zi la atelier și mi-am exprimat dorința de a încerca să pictez și eu așa. Stupoare, am primit din partea fraților o replică negativă atât de dură că am
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de credință destul de mic, dar destul de aproape de Dumnezeu, aflându-se la o altitudine de 1446 de metri. După datoria de creștin am urcat, așezându mă pe stâncă în apropierea releului de televiziune. Era un loc minunat pentru meditație și liniște sufletească. Privind în depărtare aveam impresia că plutesc, privind lumea de sus. Am realizat câteva cadre cu aparatul de fotografiat pentru a-mi rămâne o amintire a zonei, a peisajului minunat al munților Semenic. După un timp suficient de recreere, atât
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Artei Naive Universale, este membru fondator și vicepreședinte al Fundației de Artă Naivă Vintilă Arplana. Este un om destul de activ, cu un bogat program personal de activitate culturală, împărțindu-și în mod egal timpul și cu aceeași putere și atracție sufletească în domenii diverse, de la vechile monezi sau bancnote, la minunata lume a timbrelor, terminând cu fascinația culorilor ce alcătuiesc marile sale realizări, picturile. Debutase în 1971 pe când era elev în anul II al Școlii de Artă, cu grafică în tuș
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lucrarea mea, “Cabana Gărâna” ce fusese mult discutată de către organizatorul taberei, căreia îi lipsea țigla, era reprodusă în cuprinsul articolului, fiind și singura lucrare din tabără ce apărea în „Buletinul informativ”. Era o recunoaștere și în același timp o mulțumire sufletească că încăpățânarea mea nu fusese fără rost, reușind să mă exprim cu ajutorul pensulei într-un limbaj al culorilor pe înțelesul specialiștilor din domeniu, iar dovada se afla în mâna mea. Știam că toți cei prezenți în tabără primiseră la fel
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
numai îngăduitoare, ci și ocrotitoare a celor aflați în stare de tulburare a minții. Această atitudine, spre cinstea ortodoxiei, a fost o adevărată binefacere pentru oropsiții bolnavi aflați în aria geografiei ortodoxe. Biserica a constituit pentru acești bolnavi un refugiu sufletesc și totodată pentru trup, fiindcă necăjiții "nebuni" găseau un adăpost, fie el improvizat și vremelnic, și hrană; și sunt destule ocaziile în care se oferă hrană, de post, dar și "de dulce", în preajma lăcașului bisericesc. Pentru căutătorul trecutului psihiatriei, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Iași; paradoxal, a fost singurul boier care a lăsat amintirea unui comportament boieresc. Statutul social nu se suprapune totdeauna cu calitatea insului, dar Slătineanu s-a comportat toată viața "boierește" prin nobila alcătuire interioară. Toate mărturiile confirmă această fundamentală boierie sufletească. Născut la București, în 1873, a urmat liceul în orașul natal și cursurile universitare la Paris unde a absolvit medicina și științele naturale; dar și alte discipline l-au pasionat, printre acestea psihologia, dreptul, sociologia. A fost colaboratorul celebrului Ilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ce vor veni și vor iubi Iașul. Medicină și cultură". GHEORGHE ZAMFIR Relativ recent, în 2004, a dispărut Gheorghe Zamfir, titular al catedrei de Igienă, director, în două rânduri, al Institutului de Igienă din Iași, un om remarcabil prin distincția sufletească rară, care i-a fost hărăzită de la natură, și printr-o erudiție impresionantă în domeniul, atât de cuprinzător, al igienei. Nu știu cum poate fi caracterizat Gheorghe Zamfir: "Personalitate marcantă a școlii ieșene de medicină", așa cum îl numește într-un articol recent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
atât de învățat încât nu se cunoștea că este învățat, Vreau să spun că la profesorul Zamfir știința era natură; prima natură, nu "a doua natură". De aici și delicatețea și modestia și firescul comportament, care, laolaltă, alcătuiau un amalgam sufletesc interesant, echilibrat. Este foarte greu să descrii un astfel de om care nu avea nimic strident, nimic extravagant, nici măcar ceva original, un om care era ca toată lumea sau cum ar trebui să fie toată lumea. A fost un om normal; mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
exterioară. Cred că putea discuta prietenește cu cine știe ce umilă făptură; cu o creangă înflorită l-am surprins în flagrant. Cum să nu fi reușit, să nu fi avut o carieră prodigioasă, într-un fel o aventură fermecătoare, având acest dar sufletesc? S-a născut în 1912 ca fiu de modest slujbaș comunal, la Bistricioara, Neamț, dar copilăria mai mare și-a petrecut-o la țară, în județul Dorohoi. Pentru un om oarecare nu ar fi importantă această circumstanță; dar pentru Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Generală. A rămas atât de legat de această școală, încât absența lui pare neverosimilă, ca o derogare de la realitate. Cred că era predestinat pentru medicină; o mare putere de muncă (fără care nu poate fi concepută această meserie) și seninătate sufletească au fost calitățile care l-au îndreptat către acest domeniu. Dispunea în special de necesarul interes antropologic pentru ambele ipostaze în care s-a consacrat practica medicală (chirurgicală) și comunicarea directă (mai ales la "lucrări") cu studenții. Era descendent dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medici legiști ieșeni au reflectat în opera lor științifică filozofia anatomo-clinică, concepție care a avut o viață lungă la Iași. Lorica Gavriliță, care și-a identificat existența cu această știință, anatomia patologică, oferă un permanent exemplu de dăruire profesională și sufletească. Mai mulți dintre profesorii actuali, dintre cei care i-au fost elevi, prelungesc ceea ce a fost o existență ca o flacără. A murit răpusă de o suferință torturantă. Cărți, lucrări publicate de-a lungul vieții, care a fost deseori foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
abstracțiunea într-o logică cu putere efectivă? Nu știm, dar aceste întrebări, într-o lume care se află în una din acele perioade de anomie prin care a mai trecut, se pun firesc. Poate va găsi o soluție în forța sufletească eternă care-l îndreaptă pe om către înțelepciune și armonie cu natura. Recitind cele câteva note consemnate în aceste pagini din trecutul vieții medicale din Iași, ne confruntăm și cu aspecte ale unui trecut dureros și absurd, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Și adevărul este chiar acesta: i se pot găsi multe defecte prozei lui Benador, incongruență în construcție, lipsă de unitate stilistică, „nesiguranțe de limbaj“ (Pompiliu Cons tantinescu), „patetism“ (E. Lovinescu), toate însă compensate de virtuțile de analist pătrunzător al întortocherilor sufletești și al „crizelor“, și de capacitatea de-a cădea mereu pe o cazuistică din specia spectaculosului interior, dacă o putem numi așa. Astfel fusese aceea din Subiect banal - în contrast voit, probabil, cu ce se anunță în titlu -, astfel este
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
necesară, Printre cărți sau Volume). Marea revelație a anilor recluși sunt însă romanele lui Paul Georgescu, târzia lui carieră impunătoare de prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut sufletesc și social cu inconfundabile trăsături proprii, evocat cu extraordinară plasticitate, dar și cu diavolească ironie, în reprezentări care conjugă insolit realismul cu fantasticul. Iar dacă este să numesc și o carență a prozei lui Paul Georgescu, aceasta ar sta în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mefientă, până atunci, în ce-l privește, sau dacă nu, măcar indiferentă. Acum, generația ’60, care produsese mai ales nuveliști și povestitori, își recunoaște în Nicolae Breban romancierul. Cu straniul său univers de trăiri morale, cu amețitoarele imersiuni în adâncuri sufletești nemaicercetate în proza noastră, cu personajele sale dimensionate multiplu, ca acel memorabil Grobei din Bunavestire, basculând între banal și mitic, între grotesc și superbie. A urmat în cariera lui N. Breban, scriitor de acum foarte cunoscut, comentat mult de critică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
li se părea că este dezorganizare sau prea mare iuțeală. Mai era de observat familiaritatea lui Zaciu, mai mare decât a multor localnici, cu ambianța și re perele bucureștene tipice, străzi vechi, edificii publice, monumente etc., familiarizare care denota afinități sufletești cu orașul. Ne-am plimbat adeseori, în seri de vară, în zona Silvestru-Armenească- Schitul Darvari, în vecinătatea căreia locuiesc, și Zaciu era acela care mi-o „prezenta“ în elementele ei evocatoare. Cartierele vechi ale Bucureștiului le cunoștea în detalii, mult
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care a alcă tuit-o din scrisorile lui Florin Mugur către câțiva prieteni din străinătate, trimise de poet în ultimii doi ani de viață (1989-1991). Prefațatorul este unul dintre destinatari. Oboseala mi s-a părut și mie a fi dominanta sufletească a scrisorilor lui Florin Mugur, dincolo de învolburarea patetică a unor adresări către prietenii de departe. Oboseala de-a exista, de a suferi, oboseala de spaime, oboseala, mai ales, de-a fi singur. Un martor obosit al lumii prin care a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atunci când eu nu sunt în stare decât să bâigui? Și totuși... dacă poți, dacă vrei, dacă nu ești convins că-ți pierzi timpul, încearcă s-o faci.“ Unde, în ale cui pagini, citite de curând, am mai întâlnit aceeași tonalitate sufletească, aceeași mărturisire inechivocă a prieteniei, aceeași înfrigurare în așteptarea răspunsului celui invocat sau, nesperată fericire, a venirii prietenului în carne și oase? Unde am întâlnit aceste trăiri, căci le-am întâlnit nu demult într-o carte? Răspunsul mi l-am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nenorocire cumplită, o grozăvie, o revărsare a infernului pe pământ, cum și este. Or, copilul percepe altfel decât omul matur ceea ce i se întâmplă, cu o accentuată disponibilitate de a și reprezenta existența feeric. În copilul normal sunt active resursele sufletești ale trăirii feerice, indiferent de cât de urâtă este lumea din afară, ba aș spune că realitatea urâtă a războiului precipită aceste resurse, le potențează prin latura ei de spectaculos. Nu se trăiește banal, rutinier, în timp de război, ci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]