13,844 matches
-
miliarde sunt luați oamenilor folosindu-se iluzia psihologică numită tendință de optimism. Această iluzie este întreținută, parțial, și de media: fără ea, probabil tot sistemul s-a prăbuși. Capitolul 2 Mass-media și politica Cuprins 16. De ce un președinte omniprezent la televizor, la radio sau în ziare are (provizoriu) o bună popularitate? Efectul simplei expuneri 17. De ce unele personalități urcă în sondaje, deși nu au făcut nimic special? Influența socială De ce sondajele se înșală? Fragilitatea poziționării majoritare De ce nu vă plac deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
analizei imparțiale. Căutarea obiectivității trebuie să înceapă cu un „demontaj” al reflexelor noastre condiționate în fața informației politice. Aceste capitole oferă câteva instrumente pentru a înțelege fenomenul, însă panoplia este departe de a fi completată. 16. De ce un președinte omniprezent la televizor, la radio sau în ziare are (provizoriu) o bună popularitate? Efectul simplei expuneri În septembrie 2007, la patru luni de la alegerea lui Nicolas Sarkozy ca președinte, o numărătoare a apariției personalităților politice în mass-media a arătat că numele lui Nicolas
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
campania de sensibilizare pentru Cupa Mondială la rugby, în octombrie 2007, dusă de mass-media a fost un adevărat o lovitură menită să atragă publicul spre stadion și produsele derivate), precum și în politică. O personalitate politică a cărui figură apare la televizor în mod regulat, sau al cărui nume apare adesea în ziare, beneficiază de atitudini pozitive, datorită efectului simplei expuneri. Condiția, bineînțeles, este ca „expunerea” să nu fie asociată cu afaceri de corupție, de afaceri ilegale, de conflicte sociale majore sau
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Când participăm la un sondaj și suntem întrebați dacă avem o părere bună despre cutare sau cutare personalitate politică, suntem familiarizați (mai mult sau mai puțin clar) cu tendința actuală pe care o arată sondajele recente în presă sau la televizor. Avem tendința atunci, statistic vorbind, să cităm numele persoanei care se află în fruntea sondajelor, ceea ce o propulsează și mai mult. Această personalitate nu are nevoie să se remarce prin calități sau acțiuni excepționale pentru ca fenomenul să se pună în
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
M. (2007). „Majority versus minority influence and prediction of behavioural intentions and behaviours”, Journal of Experimental Social Psychology, 43, pp. 763-771. De ce nu vă plac deloc discursurile anumitor candidați politici? Discursul și fenomenul de endogrup Ați remarcat cu siguranță la televizor și la radio: când ați auzit vorbind un candidat opus orientărilor dumneavoastră (de stânga, dacă dumneavoastră sunteți de dreapta; de dreapta, dacă sunteți de stânga), îl considerați imediat ca fiind puțin credibil, chiar agasant. Discursul lui vi se pare imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
nimeni nu aplauda, virtuozul internațional a fost considerat ca un artist de ultimă categorie. Suntem foarte sensibili la atitudinile și chipurile celorlalți: astfel se explică poate faptul că ni se par mai mult sau mai puțin convingători politicienii intervievați la televizor în funcție de fața jurnalistului... Concluzie Aceste experimente arată în ce măsură presa trebuie să fie independentă de orice putere politică. Un jurnalist prea apropiat de anumite curente politice cu greu se poate abține să favorizeze candidații prin gesturile și expresiile feței, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
demonta, a realiza diverse sarcini materiale face ca gestul s-i fie mai concret și mai puțin abstract. De aceea muncitorii considerau primarul „metaforic” ca fiind mai aproape de ei, fără a fi conștienți de cauza acestei empatii. Concluzie Fiecare în fața televizorului este influența de gestica folosită de o personalitate politică. Această influență este rezultatul unui mecanism de empatie ale cărui cauze cerebrale au fost elucidate: Când vedem pe cineva mișcându-și brațele, corpul și capul, anumite zone ale creierului reproduc mișcările
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
om deschis culturii alternative”. Însă nu este întotdeauna necesar să pozeze alături de un star: simplul fapt de a se îmbrăca într-un tricou și a de ase încălța cu tenișii este suficient pentru a-i crea imaginea unui sportiv la televizor. La fel, o personalitate politică care mănâncă preparate la un salon al agriculturii pare automat „autentic”și în armonie cu valorile tradiționale ale unei țări. Astfel de asocieri se bazează pe asocierea unui simbol (tenișii, simbolul spiritului sportiv, sau cârnatul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
recompensa financiară în sine provoacă mai multă plăcere, ci faptul de a nu ști dacă va fi obținută sau nu. Prin urmare, situațiile de incertitudine maximă produc o mai mare excitare și plăcere creierului. Titlurile din presă sau avanpremierele de la televizor care aduc în față o situație de egalitate perfectă între candidați funcționează după acest principiu. Creierul nostru este foarte receptiv la asta și rareori îi rezistă. Cât despre politica în mass-media, punctul culminant a fost atins fără îndoială odată cu anunțul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
reclame? Frecvența imaginilor și stimularea memoriei 36. De ce aveți chef să cumpărați o pizza după publicitatea de seară? Senzația de foame și capacitatea de memorare 37. De ce copilul dumneavoastră vrea să meargă la McDonald’s după ce s-a uitat la televizor? Impactul mărcilor asupra copilului 38. De ce băiețelul dvs. vrea să îi cumpărați un nou joc video după ce l-a văzut pe Thierry Henry făcându-i reclamă? Folosirea starurilor în reclamele pentru copii 39. De ce aveți chef să mâncați o bucată
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
creierul telespectatorului trebuie să fie disponibil. Scopul emisiunilor noastre este sa-l facă disponibil: adică sa-l distreze, sa-l destindă pentru a-l pregăti, între două mesaje. Ceea ce vindem la Coca-Cola este timp disponibil al creierului uman.” Publicitatea la televizor - și în mass-media în sens larg, după cum vom vedea mai departe - este, prin urmare, arta de a „permeabiliza creierul uman” pentru ca informațiile să se imprime cât mai eficient. Însă cum pot programele televizate să „pregătească” telespectatorul pentru a îngurgita conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mesaje fără a și ce efect au asupra neuronilor noștri. Uneori preferăm chiar să pretindem că nu au nici un efect. De altfel, reclamele sunt adesea distractive, amuzante, pline de culori vii și de umor. Ne putem petrece întreaga viață în fața televizorului, a afișelor din metrou sau a unor fotografii drăguțe din reviste fără a ne pune vreodată întrebări ciudate, cum ar fi „Ce efect are asta asupra creierului meu?” De la reclamă la condiționarea inconștientă Ignoranța de acest tip este cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
unei etichete în formă de romb cu contur roșu. Măi să fie, unde ați mai văzut-o? Mergând spre casă, cu baxul de sticle cu eticheta cu contur roșu vă amintiți dintr-o dată unde ați mai văzut-o: aseară, la televizor, chiar înainte de serialul dumneavoastră preferat a fost difuzată o reclamă la această marcă de bere. Cu siguranță nu vă gândeați că o reclamă poate avea un impact inconștient asupra comportamentului de cumpărare încât să vă facă să renunțați la marca
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
striatumului ventral, pun telespectatorii, temporar, într-o situație de dominanță față de semenii lui. Ceea ce se manifestă prin rapoarte de forță între macaci se evidențiază sub forma unor semne exterioare de dominanță la oameni. O reclamă pentru un BMW difuzată la televizor în 2005 este rezumatul perfect al acestui principiu. Acolo putem vedea o femeie care se plimbă pe stradă în spatele unor coloane. Deodată, ea vede bărbați alergând în pantaloni scurți. Indivizii aceștia musculoși formează o masă compactă: dintr-odată dispar în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pentru diverse articole comerciale: voluntarii erau, în acest caz, dispuși să cheltuie mai mult. Dar, mai ales, viziunea banilor orientează gândurile spre preocupări egoiste, după cum a arătat un alt experiment. Psihologul K. Vohs a așezat voluntarii în fața unui ecran de televizor pe care apăreau, într-un caz, bani ridicându-se ca niște mici bule într-un acvariu, iar în celălalt caz, un acvariu cu pești. Apoi le-a cerut voluntarilor să se așeze într-o sală în care erau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Electronic Media, 43, pp. 451-475. 36. De ce aveți chef să cumpărați o pizza după publicitatea de seară? Senzația de foame și capacitatea de memorare Începând cu 19.30, apoi între jurnalul de la ora 20.00 și programele de seară, ecranul televizorului este suprasaturat de reclamele pentru produsele alimentare: pizza semipreparată, tortillas sau sandvișuri de încălzit, cremă de brânză, chipsuri sau cartofi prăjiți... Care este interesul unui astfel de bombardament? Este ora mesei, iar dumneavoastră muriți de foame. Pai, atunci ce caută
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mai multe informații Diano, S. et al. (2006), „Ghrelin controls hippocampal spine synapse density and memory performance”, Nature Neuroscience, vol. 9, nr. 3, pp. 381-388. 37. De ce copilul dumneavoastră vrea să meargă la McDonald’s după ce s-a uitat la televizor? Impactul mărcilor asupra copilului Reclamele pentru marile rețele de fast-food-uri apar frecvent la televizor sau în reviste. Adesea clipurile prezintă o familie care ia masa într-un decor idilic de fast-food ideal cu jocuri și meniuri amuzante. Care este impactul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
and memory performance”, Nature Neuroscience, vol. 9, nr. 3, pp. 381-388. 37. De ce copilul dumneavoastră vrea să meargă la McDonald’s după ce s-a uitat la televizor? Impactul mărcilor asupra copilului Reclamele pentru marile rețele de fast-food-uri apar frecvent la televizor sau în reviste. Adesea clipurile prezintă o familie care ia masa într-un decor idilic de fast-food ideal cu jocuri și meniuri amuzante. Care este impactul unor astfel de reclame asupra copiilor. Un experiment l-a evaluat. Medicul Thomas Robinson
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
versiunea anonimă. 76% au preferat cartofii prăjiți McDonald’s cartofilor anonimi, 61% laptele McDonald’s, față de 21% pentru laptele anonim etc. T. Robinson a constatat că gradul de preferință gustativă pentru produsele marca McDonald’s era legat de numărul de televizoare din casă. Altfel spus, frecvența imaginilor McDonald’s pe televizoarele din casă modifică gustul copiilor, mai precis, modul în care percepția lor despre hrană este modificată prin conștientizarea mărcii. Autorii acestui studiu sunt de părere că copiii sunt foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
anonimi, 61% laptele McDonald’s, față de 21% pentru laptele anonim etc. T. Robinson a constatat că gradul de preferință gustativă pentru produsele marca McDonald’s era legat de numărul de televizoare din casă. Altfel spus, frecvența imaginilor McDonald’s pe televizoarele din casă modifică gustul copiilor, mai precis, modul în care percepția lor despre hrană este modificată prin conștientizarea mărcii. Autorii acestui studiu sunt de părere că copiii sunt foarte ușor influențabili de reclame și au o reală plăcere să mănânce
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
percepția lor despre hrană este modificată prin conștientizarea mărcii. Autorii acestui studiu sunt de părere că copiii sunt foarte ușor influențabili de reclame și au o reală plăcere să mănânce produse aparținând unei mărci pe care o văd frecvent la televizor. T. Robinson merge chiar mai departe și vede în aceste cifre un semnal de alarmă: este o dovadă în plus, spune el, că trebuie reglementate urgent și ferm, chiar interzise reclamele pentru alimentele grase și dulci la televizor, acestea fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
frecvent la televizor. T. Robinson merge chiar mai departe și vede în aceste cifre un semnal de alarmă: este o dovadă în plus, spune el, că trebuie reglementate urgent și ferm, chiar interzise reclamele pentru alimentele grase și dulci la televizor, acestea fiind uneori destinate direct publicului tânăr a cărui sănătate va fi mult mai afectată de aceste obiceiuri de consum și al cărui spirit va fi „format” iremediabil pentru perpetuarea acestor practici alimentare. Aceste rezultate arată și că unele campanii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pentru perpetuarea acestor practici alimentare. Aceste rezultate arată și că unele campanii publicitare bine concepute ar putea, dacă aceasta ar fi dorința campaniilor agroalimentare și ale oficialităților, să promoveze în rândul tinerilor o alimentație sănătoasă. Concluzie Când ne uităm la televizor împreună cu copiii, ritmul imaginilor și convivialitatea situației pot face în așa fel încât noi să nu fim atenți la clipurile publicitare, care însă se vor fixa în mintea copiilor și vor face din ei un adevărat motor al consumului. Copilul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
noi să nu fim atenți la clipurile publicitare, care însă se vor fixa în mintea copiilor și vor face din ei un adevărat motor al consumului. Copilul se va duce în supermagazin spre produsul pe care l-a văzut la televizor, va cere mingea sau pantofii eroinei pe care a văzut-o în reclamele dintre desenele animate etc. Prin copii, publicitarii exercită o forță mult mai puternică asupra deciziilor noastre de consumatori. Pentru mai multe informații Robinson, T.N., Borzekowski, D.L.G., Mathenson
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pp. 185-202. 39. De ce aveți chef să mâncați o bucată de ciocolată când vedeți fotografiile unor femei foarte slabe în reclame? Modelele de siluetă și stima de sine Sunt zile când ni se pare că visăm cu ochii deschiși în fața televizorului. De exemplu, când o reclamă pentru ciocolată vine imediat după o reclamă pentru un regim de slăbit (autentic). Cum e posibil să se propună oamenilor mesaje atât de contradictorii? Ajungi să devii schizofren. A mânca sau a nu mânca? A
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]