KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...527 528 529 ...573 >

14,325 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

la o conferință de presă a unei companii de software -, unele doar simple petice de pământ ale unor proprietari particulari. Nici una nu părea să aibă legătură cu Shimon Guttman. Maggie devenea nerăbdătoare; asta era singura lor pistă. Haide, spuse Uri. Zboară în continuare. Dacă e aici, o s-o găsim. Maggie menținu avionul în aer, cotind și coborând peste albastrul versiunii Second Life a lacului Geneva. Făcu asta aproape un minut, în liniște, ca și cum s-ar fi aflat amândoi într-un planor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
obține. Nu mai au nevoie de noi, Maggie. Le stăm în cale. Inima începu dintr-odată să-i bată cu putere, se întoarse spre ecran, unde acum Lola era înconjurată de șase oameni cu capete de iepure. Apăsă pe tasta Zboară, ca să scape. Nu mergea. Începu să apese toate tastele fără să vorbească, dar nu se întâmpla nimic. Avatarurile în negru se apropiau. Iar acum se întâmpla altceva. Chipul Lolei Hepburn, fata din Valley cu figură plină de viață și coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
de aceasta după ce îi aflaseră secretele. Ce modalitate mai bună ar fi existat pentru a se asigura că nu mai descoperă nimeni ascunzătoarea tăbliței lui Avraam decât distrugerea singurului indiciu al locului în care se găsea? Așa că fu nevoită să zboare la altitudine joasă, planând peste apa albastră, avionul fiind zguduit de ondulațiile peisajului generat de calculator, care, din cauza conexiunii mai slabe de aici, apărea doar parțial pe ecran. Însă în cele din urmă pe albastrul lacului se ivi o pată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
spre stânga ca să-l vadă: era Bruce Miller. Ce-ar fi să facem asta în liniște și cu calm?! Stai frumușel acolo, iar unul din băieții mei o să vină să ia tăblița. Nu încerca să faci vreo prostie, că-ți zburăm creierii cât ai clipi. Maggie abia dacă putea gândi din cauza pulsului care îi răsuna ca un bubuit în vene. Era într-adevăr încolțită; ce altă opțiune mai avea în afara celei de-a se preda lui Miller? După tot ce înduraseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

văd pe ăsta. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu am senzația că visăm, zău... Ce vorbe-s astea? BĂRBATUL CU BASTON: N-ai spus chiar dumneata că lumea nu mai e cum a fost? Totul se poate. Sunt păsări care nu mai zboară. E normal ca păsările să nu mai zboare? Cine ar fi crezut acu’ o sută de ani că păsările n-or să mai zboare? Și uite că sunt păsări care nu mai zboară. Păsările nu mai zboară, peștii nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
senzația că visăm, zău... Ce vorbe-s astea? BĂRBATUL CU BASTON: N-ai spus chiar dumneata că lumea nu mai e cum a fost? Totul se poate. Sunt păsări care nu mai zboară. E normal ca păsările să nu mai zboare? Cine ar fi crezut acu’ o sută de ani că păsările n-or să mai zboare? Și uite că sunt păsări care nu mai zboară. Păsările nu mai zboară, peștii nu mai înoată, toată lumea e pe dos. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că lumea nu mai e cum a fost? Totul se poate. Sunt păsări care nu mai zboară. E normal ca păsările să nu mai zboare? Cine ar fi crezut acu’ o sută de ani că păsările n-or să mai zboare? Și uite că sunt păsări care nu mai zboară. Păsările nu mai zboară, peștii nu mai înoată, toată lumea e pe dos. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De pești n-am auzit să nu mai înoate. Asta e chiar prea de tot. BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se poate. Sunt păsări care nu mai zboară. E normal ca păsările să nu mai zboare? Cine ar fi crezut acu’ o sută de ani că păsările n-or să mai zboare? Și uite că sunt păsări care nu mai zboară. Păsările nu mai zboară, peștii nu mai înoată, toată lumea e pe dos. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De pești n-am auzit să nu mai înoate. Asta e chiar prea de tot. BĂRBATUL CU BASTON (Aprins.): Sunt! Sunt pești care nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
care nu mai zboară. E normal ca păsările să nu mai zboare? Cine ar fi crezut acu’ o sută de ani că păsările n-or să mai zboare? Și uite că sunt păsări care nu mai zboară. Păsările nu mai zboară, peștii nu mai înoată, toată lumea e pe dos. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: De pești n-am auzit să nu mai înoate. Asta e chiar prea de tot. BĂRBATUL CU BASTON (Aprins.): Sunt! Sunt pești care nu mai trăiesc decât la fund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vom rânji, va fi curat ca-ntr-o lumânare... GARDIANUL (Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o pasăre! COLONELUL: Și iartă-mă că eu... Cu șobolanul acela... Nu mai fac...CARTUR este aproape îngenuncheat; apare în ușă GUFI; gras și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Făcându-și vânt cu pălăria.): Așa da! Ți-am spus eu c-o să se-ntâmple ceva groaznic? PRIMUL BĂRBAT: De aici nu mai iese nimeni viu. (Păsările urcă din groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Bestiile! Bestiile! (În extaz.) Au început să zboare! PRIMUL BĂRBAT: Unde or fi învățat? AL DOILEA BĂRBAT: Gata! Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a copt! PRIMUL BĂRBAT: Să știi c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
învățat? AL DOILEA BĂRBAT: Gata! Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a copt! PRIMUL BĂRBAT: Să știi c-o să-nceapă și ea să zboare. AL DOILEA BĂRBAT: Să zboare! Să zboare groapa! PRIMUL BĂRBAT: Hi-hi! Ți s-a lăsat pe umeri. AL DOILEA BĂRBAT (Atent cu pasărea care i s-a lăsat pe umăr.): Na, na și ție semințe. PRIMUL BĂRBAT: Așa, hrănește bestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a copt! PRIMUL BĂRBAT: Să știi c-o să-nceapă și ea să zboare. AL DOILEA BĂRBAT: Să zboare! Să zboare groapa! PRIMUL BĂRBAT: Hi-hi! Ți s-a lăsat pe umeri. AL DOILEA BĂRBAT (Atent cu pasărea care i s-a lăsat pe umăr.): Na, na și ție semințe. PRIMUL BĂRBAT: Așa, hrănește bestia. AL DOILEA BĂRBAT: Vezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a copt! PRIMUL BĂRBAT: Să știi c-o să-nceapă și ea să zboare. AL DOILEA BĂRBAT: Să zboare! Să zboare groapa! PRIMUL BĂRBAT: Hi-hi! Ți s-a lăsat pe umeri. AL DOILEA BĂRBAT (Atent cu pasărea care i s-a lăsat pe umăr.): Na, na și ție semințe. PRIMUL BĂRBAT: Așa, hrănește bestia. AL DOILEA BĂRBAT: Vezi că ai și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vrei. Dar eu îți spun că dacă în acele secunde unul dintre noi s-ar fi împiedicat și ar fi căzut în groapă, ar fi dispăru în mod real. Și că dacă i-am fi cerut să cânte sau să zboare ar fi cântat și ar fi zburat în mod real. Asta vreau să spun. Nu știu cum s-a făcut dar timp de câteva secunde am dat realitate acestei piese. (Pauză; personajele rămân nemișcate; BRUNO își aprinde o țigară; ceilalți își fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în acele secunde unul dintre noi s-ar fi împiedicat și ar fi căzut în groapă, ar fi dispăru în mod real. Și că dacă i-am fi cerut să cânte sau să zboare ar fi cântat și ar fi zburat în mod real. Asta vreau să spun. Nu știu cum s-a făcut dar timp de câteva secunde am dat realitate acestei piese. (Pauză; personajele rămân nemișcate; BRUNO își aprinde o țigară; ceilalți își fac de lucru cu ei înșiși; ORBUL își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de la sticle... PARASCHIV (Ia găleata și începe să urce scara spre chepeng; distanța față de dușumea este de cel puțin cinci-șase metri; în momentul în care PARASCHIV se agață cu o mână de chepeng MACABEUS, cu o lovitură de picior, îi zboară scara; PARASCHIV rămâne agățat de mânerul chepengului cu o mână iar cu cealaltă ține găleata.): Ce dracu’ faci? MACABEUS (Calm, sparge gâtul unei sticle și așază restul cam în locul în care ar trebui să cadă PARASCHIV.): Stai liniștit. Începem un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ha-ha-ha! PARASCHIV: E nebun, e nebun... (Râs cumplit.) Suntem din nou împreună... Frica, orbul și nebunul... INAMICUL (Violent: eu? eu? vă las dracului... mă urc pe trepte, sunteți proști, n-aveți cap, cap, aici, tare, foarte tare, fui-fui, v-a zburat mintea, mă duc.) MACABEUS: Cum, cum? PARASCHIV: Vrea să plece. MACABEUS: Nu, nu! PARASCHIV: Stai să mănânci varza. INAMICUL: Bine. ( Se duce și se prăbușește pe masă; pare că plânge, umerii i se zguduie de plâns; din acest moment al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vin. Dar trebuie să te grăbești să le întrebi pentru că mai apoi păsările devin tot mai triste și își pierd glasul. La început păsările stau toată ziua în arbore și se miră de arbore. Mai apoi, spre bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul cu încetul! le subțiază. Mai apoi li

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aprinde.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am știut... N-am știut nimic de ele... Grubi, ești sigur că păsările astea mor... din cauza ploii? HAMALUL: Așa se spune. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Povești. HAMALUL: Nu, domnule, nu. Sunt păsări de ploaie, păsări care zboară prin ploaie și se hrănesc din ploaie. Ar trebui să știți asta. Când simt că nu mai au ploaie... se îndreaptă așa, spre gară... vin aici, vin să moară aici.. Ce dracu’? De ani de zile se întâmplă treaba asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se întâmplă treaba asta... Eu cred că mai e puțin și or să moară toate. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi? HAMALUL: Le simt eu. Sunt din ce în ce mai ușoare și mai urâte. Uneori cred că păsările astea nici n-au apucat să zboare prea mult prin ploaie... sunt făcute la bătrânețe... N-au mai apucat să zboare prin ploaie... Mor ca proastele. (HAMALUL își aprinde și el o țigară; stau amândoi în jurul focului și privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toate. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi? HAMALUL: Le simt eu. Sunt din ce în ce mai ușoare și mai urâte. Uneori cred că păsările astea nici n-au apucat să zboare prea mult prin ploaie... sunt făcute la bătrânețe... N-au mai apucat să zboare prin ploaie... Mor ca proastele. (HAMALUL își aprinde și el o țigară; stau amândoi în jurul focului și privesc în grămada care se carbonizează.) HAMALUL (Privind cum flăcările mistuie ultimele păsări.): Asta-i. Așa-mi încep eu ziua. Cu scârboșeniile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

așadar, răpirea mea? Și, de fapt, unde mă aflam? Sigur, undeva departe de Paris, dar unde? Pe teritoriul Franței? În Belgia? În Germania? Cloroformul odorizant Își făcuse perfect efectul: dormisem tun, iar În patru ore se pot Întâmpla multe. Îmi zburau prin minte felurite gânduri, care de care mai năstrușnice, nici unul Însă cu totul aberant sau imposibil În circumstanțele date, când granițele a ceea ce numim Îndeobște normalitate se dovedeau atât de laxe. De pildă: unde scrie că mă aflam departe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă, și mintea mi-a zburat instant la piciorul amputat al marelui profesor, al fostului mare profesor, ca să mă exprim corect. Până când medicamentul și-a făcut efectul au mai trecut câteva minute, dar n-avea a face, depășisem faza emoțiilor, acum ele Îmi păreau gratuite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de la stânga sau de la dreapta porții și inscripționarea continua semicircular, ci cu G, ultima dintre cele folosite pentru individualizarea grupurilor de rafturi. Ei, și? Avea asta vreo semnificație? Nu părea. Eu, În orice caz, n-o vedeam. Iar timpul, timpul zbura nepăsător și tot mai stresant. Mai consumasem un sfert de oră zadarnic... Deci, pornind din stânga: A, B, C, apoi din dreapta: D, E, F și, În fine, la mijloc, G. Litera care domină tavanul templelor masonice. Hm, prostii, ce-are a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]