1,322,215 matches
-
Bloj, Magda Puskas și-a adus aportul muzical în Cenaclul Flacăra alături de Tatiana Stepa, un grup duo, sub numele de Partaj, cântând împreună „Desculț prin zăpadă”, „Creion”, „Partaj”, precum și vechile hituri ale Ecoului. După 1989, Magda Puskas și-a continuat activitatea în Cenaclul „Totuși iubirea”. Artista se numără printre cei care au contribuit la resuscitarea folk-ului românesc, după anul 2000. A urmat o colaborare îndelungată, până în 2010, cu Valentin Moldovan, alături de care a susținut numeroase concerte în toată țara. Apoi
Magda Puskas () [Corola-website/Science/336052_a_337381]
-
temporal și geografic, precum și, în bună parte din punct de vedere al scopurilor: În raport cu ceea ce s-a petrecut cu prizonierii etnici români proveniți din armata austro-ungară în alte zone geografice, unde au fost state situate de aceeași parte a baricadei, activitatea de mobilizare a voluntarilor români în Imperiul Rus a avut o amploare deosebită și a transmis un semnal puternic sub aspect politic. Acestui semnal i s-a alăturat și puternicul ecou avut de redactarea de către voluntari, în luna aprilie a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
erau, neapărat proprii voluntarilor înrolați, iar efectivul unității s-a diminuat astfel la aproximativ jumătate prin selecție sau prin plecări voluntare. Deoarece conflictul de interese a persistat până la începutul primăverii 1919, militarii unității au fost folosiți până atunci doar la activități de pază ale unor puncte strategice și de control al unor lagăre. Un acord pentru recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei, mediat de francezi între delegația condusă de Ion I. C. Brătianu la Conferința de Pace și guvernul amiralului Kolceak, a făcut
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
luându-se în considerare faptul că nimic nu ar fi putut influența mai puternic atitudinea Aliaților față de dorința popoarelor monarhiei austro-ungare, decât lupta acestora cu arma în mână împotriva fostei lor „patrii vitrege”. În contextul situării în aceeași tabără militară, activitatea de mobilizare a voluntarilor în Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-a aflat majoritatea prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
câmpuri de concentrare sau în tabere de exerciții ale Armatei Imperiale Ruse. Deoarece mulți dintre marii proprietari ruși care au folosit ca mână de lucru prizonieri au fost filogermani sau filoaustrieci - având mulți dintre ei ascendență germană sau austriacă, supravegherea activităților lucrative pe domenii a fost adesea încredințată unor ofițeri aparținând popoarelor respective. Mai mult, comandanții lagărelor au păstrat organizarea militară austro-ungară a prizonierilor. Regimul rezervat de autoritățile ruse etnicilor români prizonieri din armata austro-ungară a fost unul foarte greu. Muncile
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntariatului a fost aleasă de către prizonierii din Rusia, doar pentru a scăpa din captivitate sau pentru a facilita pătrunderea propagandei și a spionajului inamice în tabăra română. Atitudinea s-a schimbat doar după șocul campaniei dezastruoase din 1916, odată cu declanșarea activității de refacere a Armatei Române. Conștienți de faptul că nu toți prizonierii vor putea fi primiți în rândurile Armatei Române, unii dintre aceștia și-au exprimat dorința de a contribui prin donații la efortul de război. Mulți alții dintre prizonieri
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
se înroleze ca voluntari în Armata Română. În aceeași zi fruntașii ardeleni Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Octavian C. Tăslăuanu, au înaintat Consiliului de Miniștri din capitala României, un memoriu în care au solicitat Guvernului Român să se implice în activitatea de concentrare și înrolare a prizonierilor etnici români. Conform calculului realizat de aceștia, resursele umane care puteau veni în ajutorul trupelor române cuprindeau un număr de 115.000 de potențiali voluntari, din care 100.000 se aflau prizonieri în Rusia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Conform calculului realizat de aceștia, resursele umane care puteau veni în ajutorul trupelor române cuprindeau un număr de 115.000 de potențiali voluntari, din care 100.000 se aflau prizonieri în Rusia și 15.000 ca refugiați în Regatul României. Activitatea de concentrare a prizonierilor a început în a doua jumătate a lunii noiembrie 1916, astfel că la sfârșitul lunii decembrie erau deja adunați la Darnița 220 de ofițeri și 1.200 de intelectuali cu grade inferioare. Un Comitet cu atribuții
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
constituit în ziua de 7 ianuarie 1917. Acesta a fost format din Dr. Victor Deleu (prim-senior), Vasile Chiroiu, Ioan Vescan, Octavian Vasu, Emanoil Isopescul și Valeriu Milovan și s-a format pentru a organiza cazarea și aprovizionarea. Alături de aceștia, activitatea de conducere a mai fost sprijinită și de către dr. Pompiliu Nistor și de Emil Isopescu. Ca efect, situația alimentară și locativă a prizonierilor s-a ameliorat. Comitetul s-a preocupat și de întemeierea unui ziar românesc care să exprime punctul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
În urma măsurilor întreprinse, lagărul de la Darnița s-a transformat într-o adevărată școală a patriotismului militant și a spiritului de sacrificiu. În paralel, voluntarii au stabilit și legături cu studenții basarabeni de la universitățile din Kiev și Odesa. Dat fiind că activitatea de înrolare a fost în continuare tărăgănată de guvernul țarist, un memoriu prin care s-a cerut urgentarea acestui act a fost trimis la 21 decembrie Legației române de la Petrograd. Răspunsul dat pe 11 ianuarie a confirmat că eforturile de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
informat în data de 1 februarie, că în principiu, urmează să fie înființat un "Corp al Voluntarilor Ardeleni și Bucovineni" condus de generalul Constantin Coandă. Corpul ar fi urmat să-l aibă ca șef de pe același locotenent-colonel Pietraru, împuternicit cu activitatea de organizare. Organizarea practică a respectivului corp a început pe 23 februarie, când locotenent-colonelul Pietraru a primit pentru a ușura recrutarea, împuternicire de la Marele Cartier General Român pentru a organiza un "Serviciu român de recrutare a voluntarilor". În aceeași zi
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în prima fază a depins de eforturile lor individuale. La data de 3/16 martie 1917 a fost anunțată constituirea oficială a primului "Corp al Voluntarilor Români din Rusia" și generalul Coandă a primit acceptul STAVKA de a coordona această activitate, fără a i se preciza efectivele pe care avea dreptul să le recruteze. Pe 5 martie - în prezența generalului Coandă, a colonelului Pietraru și a membrilor Comitetului Executiv, militarii români de la Darnița au semnat următorul angajament : Ca efect al semnării
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a sfârșit la 8 ianuarie 1918, fiind trimiși să lupte în rândul trupelor românești un total de 8.513 voluntari, trimiterea acestora în țară făcându-se grupată în 11 eșaloane. Oprirea recrutării nu s-a asociat însă și cu stoparea activității de propagandă, deoarece aceasta a continuat să se desfășoare în limitele posibilului, voluntarii rămânând pe loc și nemaifiind trimiși la Kiev. Un ordin circular venit de la comandamentul voluntarilor, a îndemnat aceste comisii să-și continue activitatea sub paravanul Crucii Roșii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
însă și cu stoparea activității de propagandă, deoarece aceasta a continuat să se desfășoare în limitele posibilului, voluntarii rămânând pe loc și nemaifiind trimiși la Kiev. Un ordin circular venit de la comandamentul voluntarilor, a îndemnat aceste comisii să-și continue activitatea sub paravanul Crucii Roșii Române, pentru a ajuta cu bani și medicamente prizonierii români bolnavi și incapabili de muncă. Raportat pe naționalități, românii ardeleni și bucovineni din Rusia au dat un procent de 8,43 % voluntari, în timp ce cehii - organizați mai
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-au extins, ulterior, cu sarcini atât civile, cât și cu noi sarcini militare, ținând de activitatea de integrare, de intendență și de serviciile poștale. La 4/17 noiembrie, atribuțiile Biroului au fost preluate de către "Serviciul Central al Voluntarilor Ardeleni Bucovineni". La o lună după sosirea în țară a primului eșalon, din Kiev a plecat spre Iași
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în cursul anului 1917 nu s-a putut înființa, așadar, preconizatul „Corp al Voluntarilor Români”, existând și funcționând ca atare la Kiev doar structura de comandă destinată, inițial, formării unei asemenea mari unități. Aceasta sub presiunea evenimentelor și-a redus activitatea la primirea, echiparea, organizarea în subunități și expedierea în România a voluntarilor înrolați și și-a adaptat structura pentru a asigura, în același timp, atât activitatea de înrolare a voluntarilor, cât și ajutorarea sub multiple forme a prizonierilor de origine
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
destinată, inițial, formării unei asemenea mari unități. Aceasta sub presiunea evenimentelor și-a redus activitatea la primirea, echiparea, organizarea în subunități și expedierea în România a voluntarilor înrolați și și-a adaptat structura pentru a asigura, în același timp, atât activitatea de înrolare a voluntarilor, cât și ajutorarea sub multiple forme a prizonierilor de origine română. Noile structuri de comandă înființate de către Ministerul de Război, condus de către Vintilă Brătianu, au fost divizate fiecare în parte în câte două servicii specifice identice
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
problematica specifică voluntariatului. Tematica abordată a situat ziarul în rândul numeroaselor periodice din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în total 30 ofițeri și 90 subofițeri, gradați și soldați). Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei de 2466 militari, din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
exclusiv în sarcina oficialităților române. La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei de 2466 militari, din care 122 ofițeri și 2344 subofițeri, gradați și soldați). Cele 3 transporturi au ajuns fără pierderi umane la Constanța în 4 și respectiv
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
echipe, depășind Uniunea Sovietică și Ungaria. În anul următor a fost eliminată în turul doi la Campionatul Mondial din 1981, „acasă” la Clermont-Ferrand. I-a fost reproșat că nu s-a antrenat destul. Supărată pe criticile, s-a retras din activitatea competițională pentru a se consacra studiilor de farmacia. S-a întors pentru Jocurile Olimpice de vară din 1984 de la Moscova, unde a cucerit medalia de bronz pe echipe, apoi s-a retras, de asta dată pe bune. După ce au absolvit facultatea
Pascale Trinquet () [Corola-website/Science/336073_a_337402]
-
1969. Cu lotul olimpic al României a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo și la cele din 1972 de la München, unde România s-a clasat pe locul 4 la proba pe echipe. După ce s-a retras din activitate competițională, a devenit arbitru internațional de scrimă și a fost vicepreședinte Federației Române de Scrimă din 1975 până în 2000. În paralel, a devenit jurnalist, lucrând la biroul de presă al clubului Steaua împreună cu Cristian Țopescu. Apoi a fost comentator sportiv
Octavian Vintilă () [Corola-website/Science/336068_a_337397]
-
n. 4 noiembrie 1908, Varșovia - d. 31 august 2005, Londra) a fost un fizician polonez, care s-a autointitulat ca fiind „polonez cu pașaport britanic”. Rotblat a fost singurul fizician care a părăsit Proiectul Manhattan (1942-1946) din motive de conștiință. Activitatea lui Rotblat cu privire la efectele negative ale ploilor radioactive a reprezentat o contribuție majoră la ratificarea în 1963 a Tratatului de Interzicere Parțială a Testelor Nucleare. Semnatar al Manifestului Russell-Einstein (1955), el a fost secretar-general al Conferințelor Pugwash cu privire la Știință și
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
în Holocaust, iar Rotblat nu a mai văzut-o niciodată. Acest lucru l-a afectat profund pentru tot restul vieții sale, iar el nu s-a mai recăsătorit. În timp ce se afla încă în Polonia, Rotblat și-a dat seama că activitatea sa ar putea fi folosită pentru a produce o bombă. El a crezut mai întâi că ar trebui „să scoată totul din mintea sa”, dar ca urmare a ascensiunii Germaniei Naziste a continuat cercetările pentru că a crezut că singura modalitate
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
devină artist. Cele mai vechi lucrări ale sale care au supraviețuit până în perioada contemporană sunt din 1625 și 1626; acestea sunt plăci mici, iar una dintre ele este o copie a „Fecioarei cu pruncul” de Dürer, a cărui influență asupra activității lui Hollar a fost întotdeauna mare. În 1627 s-a mutat în regiunea din jurul orașului Stuttgart; înainte de a trece la Straßburg și apoi, în 1633, la Köln. El a atras, în 1636, atenția celebrului nobil și colecționar de artă Thomas
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]