13,494 matches
-
cele ce țin de ea” (Jarabanya cum suiș apertinentiis. Tot pentru această zonă, în anul 1474 iulie 9, s-a încheiat o înțelegere între un Ioan (aurifaber) pentru o mină de aur deschisă în hotarul satului, prin care se reglementau împărțirea veniturilor minei între proprietarii ei, prilej cu care se pomenește de un privilegiu mai vechi pentru exploatarea minieră dată de regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) pe seama acesteia, urmând ca să se obțină de la regele Matei Corvinul (1458-1490) o copie a privilegiului
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
și a asigurat Imperiului Rus statutul de putere navală la Marea Neagră. Un nou conflict ruso-turc a izbucnit în 1787. Împărăteasa Ecaterina a II-a semnat o alianță cu împăratul Iosif al II-lea. Cei doi au căzut de acord asupra împărțirii Imperiului Otoman, alarmând prin această alianță o serie de puteri europene - Regatul Unit, Franța și Prusia. Austria a fost forțată să se retragă din război în 1791. Tratatul de la Iași din 1792 a dus la creșterea dominației ruse în zona
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
un posibil atac franco-rus împotriva turcilor, care ar fi dus la distrugerea Imperiului Otoman și de aceea au încercat să prevină o asemenea amenințare cu ajutorul manevrelor diplomatice. În cazul eșecului măsurilor diplomatice, Klemens Wenzel von Metternich a hotărât să sprijine împărțirea Imperiului Otoman, o soluție care dezavantaja Austria, dar era mai puțin defavorabilă decât cucerirea sud-estului european de către Imperiul Rus. Plănuitul atac împotriva Imperiului Otoman nu a mai avut loc, alianța semnată la Tilsit a fost anulată practic de invadarea Rusiei
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
urmăreau distrugerea Imperiului Otoman, deoarece Austria amenința să se implice în lupte de partea turcilor, iar Regatul Unit începea să aibă o atitudine tot mai ostilă continuării conflictului. În acest moment, regele Franței, Carol al X-lea, a propus o împărțire a Imperiului Otoman între Austria, Rusia și alte părți interesate, dar această schemă a fost prezentată prea târziu pentru a mai produce vreun rezultat. Din toate aceste motive, Rusia nu a reușit nici să obțină Imperiul Otoman, nici să-și
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
legi otomane, care prevedea închiderea Strâmtorilor pentru toate navele de luptă în caz dă război, cu excepția celor ale sultanului și aliaților lui. După semnarea Convenției Strâmtorilor, împăratul Nicolae I a renunța la ideea subordonării sultanului și a reluat lupta pentru împărțirea teritoriilor otomane din Europa. După încheierea rebeliunii egiptene începute în 1831, slăbitul Imperiu Otoman nu a mai fost dependent în totalitate de Rusia. Imperiul Otoman nu era un stat pe de-a întregul independent, fiind nevoit să se bazeze pe
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
aceste permutări se poate obține o "k"-combinație, prin selectarea primelor "k" elemente. Există multe selecții duplicate: oricare permutare combinată a primelor "k" elemente între ele și a ultimelor (n-k) elemente între ele produce aceeași combinație; acest lucru explică împărțirea din formulă. Din formulele de mai sus rezultă relații între numere adiacente în triunghiul lui Pascal în toate cele trei direcții: formulă 22 formulă 23 formulă 24 Împreună cu cazurile de bază formulă 25, acestea permit calcularea succesiva a tuturor numerelor de combinări din același
Combinare () [Corola-website/Science/325247_a_326576]
-
pe scrierea formulă 28 ceea ce duce la formulă 29 Când evaluăm în următoarea ordine, 52 ÷ 1 × 51 ÷ 2 × 50 ÷ 3 × 49 ÷ 4 × 48 ÷ 5, această expresie poate fi calculată doar folosind operații cu numere întregi. Motivul este acela că atunci când are loc împărțirea, rezultatul intermediar care este produs este el însuși un coeficient binomial, deci nu va rămâne niciodată vreun rest. formulă 30 Putem enumeră toate cele "k"-combinări ale unei mulțimi "S" cu "n" elemente într-o ordine fixă, care va stabili o
Combinare () [Corola-website/Science/325247_a_326576]
-
școlii din satul Băești), episcopul Atanasie ( 12 mai 1946 ), ( DJVAN, Fondul arhivistic al Primăriei Grădiștea, 1930-1974), Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților ( în 26 mai 2006 inaugurează alături de primarul comunei, ing. Ilie Boiangiu, Rețeaua de apă potabilă). III. EVOLUȚIA DEMOGRAFICĂ ȘI ÎMPĂRȚIRILE ADMINISTRATIVE DE-A LUNGUL TIMPULUI 1831. Comuna Băești (moșie megieșească stăpânită de-a valma pe treisprezece moși, 104 fam., 3 feciori), Plasa Oltețul de Sus; Comuna Grădiștea (moșie megieșească stăpânită de-a valma pe șapte moși, 88 fam., 29 feciori
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
de învățare nu rezidă într-un examen final, ci în testarea cea mai serioasă din câte există, și anume în întrebarea dacă lucrurile dobândite se și pot implementa în realitate. Prin această formă de perfecționare, învățarea nu mai depinde de împărțirile preexistente pe materii și discipline, astfel că în procesul de perfecționare se pot accesa și acele teme pentru care nu exista nicio materie până atunci. Un alt exemplu, deloc întâmplător în contextul abordării de tipul „învățării în rețele“: unui mic
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
al Stern, Yitzhak Shamir, până la acea dată, ministrul de Externe în Cabinetul Menahem Begin. David Yallop în "To the End of the Earth: the Hunt for the Jackal", afirmă că "Istoria este scrisă, întotdeauna, de învingători". Documentele ONU prevedeau o împărțire echitabilă a teritoriului Palestinei britanice între evrei și palestinieni. Milionul de palestinieni care, în 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
Pandulf. Totuși, sosirea împăratului Otto al II-lea la Roma, petrecută în 981, a făcut ca Spoleto să îi fie acordat lui Thrasimund al IV-lea, ducele de Camerino. După aceea, nepotul lui Pandulf, Pandulf a obținut Benevento în cadrul unei împărțiri a teritoriului lui Landulf, în care Landulf păstra Capua. În cele din urmă, ducele Manso I de Amalfi l-a deposedat pe tânărul Pandulf de Salerno și a fost confirmat de către Otto al II-lea. a mai avut și alți
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
I i-a delegat pe ducii Guy I de Spoleto și Sergiu I de Neapole să intermedieze o divizare a marelui principal longobard. După aceea, în 849, împăratul următor, Ludovic al II-lea, pe atunci rege al Italiei, a stabilit împărțirea principatului de Benevento în două diviziuni: una cu capitala la Salerno iar cealaltă la Benevento. cuprindea Taranto, Cassano, Cosenza, Paestum, Conza, Potenza, Sarno, Cimitile (Nola), Capua, Teano și Sora. Este vorba de o adevărată putere maritimă, beneficiind de numeroase porturi
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
episodul Garigliano, Guaimar s-a alăturat lui Landulf I Benevento (Landulf al III-lea de Capua) împotriva bizantinilor, renunțând la supunerea față de aceștia, în 923 sau 926. Prin înțelegere cu Landulf, ei au atacat simultan Apulia și Campania, deja stabilind împărțirea noilor achiziții teritoriale, Apulia urmând să revină lui Landulf, iar teritoriile din Campania lui Guaimar. Însă, în vreme ce acțiunea lui Guaimar s-a bucurat de succes, Landulf nu a reușit să avanseze în teritoriul bizantin, drept pentru care principele de Capua
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
creând o forță comună care i-a atacat și i-a înfrânt pe sarazini. La 2 iulie 911, el a semnat un alt "pactum" cu fiii lui Atenulf, co-principii Atenulf al II-lea și Landulf I, prin care se realiza împărțirea disputatului teritoriu al regiunii "Liburia". În același an, Grigore a participat la atacurile aliate împotriva fortăreței sarazine de la Garigliano. În 915, el s-a alăturat marii armate a principilor din sudul Italiei și a bizantinilor conduși de "strategos"-ul Nicolae
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
9.160 ha și o populație de aproximativ 10.000 de locuitori. Vecinii comunei sunt: N-V orașul Rovinari; N - comuna Draguțești; V - comuna Fărcășești și Urdari; S - comuna Plopșoru; E - orașul Țicleni. Comuna Bâlteni s-a constituit la ultima împărțire administrativă din 1968 prin unirea fostelor comune Peșteana-Jiu cu Moii, fiind formată din 5 sate dispuse pe direcția N-V, astfel: Moi - Vlăduleni - Bâlteni - Peșteana-Jiu - Cocoreni, cu reședința la Bâlteni, toate de-a lungul drumului european E79, pe malul stâng
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
a fost, potrivit clasificării geografice din Evul Mediu timpuriu, porțiunea răsăriteană a Langobardia Major, (partea central-nordică a Regatului longobard, fiind desfășurată de la râul Adda până la Friuli, învecinându-se cu Neustria longobardă. Această împărțire, în vigoare de-a lungul secolului al VII-lea, nu era doar de natură teritorială, ci implica și diferențe culturale și politice semnificative. includea ducatele longobarde de la nord-est de Regatul longobard, dintre care un rol mai proeminent au jucat: Ducatele
Austria longobardă () [Corola-website/Science/324779_a_326108]
-
fiii săi Rudolf I "cel Bîlbîit" și Ludovic al IV-lea, viitorul împărat Ludovic al IV-lea, au domnit în comun în ducatul Bavariei Superioare. Însă, întrucât relațiile dintre ei nu erau mereu bune, s-a recurs în 1310 la împărțirea Bavariei Superioare, Rudolf obținând teritoriile de la est de Isar și orașul München, iar Ludovic regiunea dintre Isar și Lech. Această partiție nu a fost dedurată, între cei doi frați izbucnind un război, iar în 1317, la trei ani după ce Ludovic
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Frederic al III-lea de Habsburg (Friedrich von Habsburg). În pofida decretului din 1506, Wilhelm al IV-lea a fost nevoit în 1516, după o dispută violentă, să cedez o parte din conducerea ducatului de Bavaria fratelui său mai mic Ludovic, împărțirea puterii durând până la moartea acestuia din urmă, în 1545. Wilhelm a continuat politica tradițională a casei de Wittelsbach de a se opune Habsburgilor, situație care a durat până la 1534, când a fost încheiat tratatul de la Linz cu Ferdinand I de
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Universității din Cernăuți (1928-1932), la Facultatea de Drept din Cernăuți (1928-1930, neterminate) și la Facultățile de Litere și Filosofie - secția istorică din Cernăuți (1930-1932) și Praga (1932-1934). A obținut doctoratul în istorie la Praga (1935) cu o temă de bizantinologie: "„Împărțirea administrativă a Imperiului Bizantin în timpul Comnenilor și Angelilor (1081-1204)“". A revenit la Cernăuți în 1935, unde a urmat studii de doctorat în teologie și a fost lector onorific de limbă cehă pe lângă Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere și
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
de profesori pe bază de concurs, dintre care s-a remarcat în mod deosebit Andrei Bârseanu. În anii viitori se deschid și clasele următoare ajungându-se în anul școlar 1871 la ciclul superior complet al Școlii Comerciale. În 1884 intervine împărțirea școlii în cursul inferior, cu trei clase pentru ucenicii de prăvălii și cursul superior la care se primeau absolvenții a patru clase gimnaziale. În anul 1896 s-a hotărât separarea școlii comerciale de la gimnaziu și de la școala reală. Pe măsura
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
proceselor de vrăjitorie el a cedat iluziei comune deși nu a avut înclinații spre superstiții și a fost un dușman al alchimiei. A interzis dueluri și a impus pedeapsa cu moartea pentru un rezultat mortal. În 1640, în conformitate cu tratatul de împărțire cu frații săi, Ernst a primit Gotha. Legile sale nu au fost concepute în spiritul ideilor moderne despre libertate individuală. Reglementările sale au promovat agricultura, comerțul, învățământul și arta. Palatul său din Gotha a fost reconstruit iar colecțiile palatului își
Ernest I, Duce de Saxa-Gotha () [Corola-website/Science/326251_a_327580]
-
atunci când Universul era în expansiune, aveau loc procese de deteriorare a simetriei CP (de sarcină și paritate), sau, cu alte cuvinte nu se realiza conservarea sarcinii barionice. Andrei Saharov emite astfel ipoteza existenței unui univers paralel în care predomina antimateria. Împărțirea universului în două universuri paralele de bază, în unul în care predomina materia și în celălalt antimateria, ar putea fi o idee care să concilieze logică și experiența. În acest univers geamăn al nostru nu doar materia ar fi înlocuită
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
pe 26 noiembrie 2012. Sponsorii oficiali principali ai concursului au fost compania principală de telecomunicații din Suedia, TeliaSonera, și compania germană de cosmetice Schwarzkopf. Competiția a fost sponsorizată și de companiile IsaDora, ICA și Tetra Pak. Tragerea la sorți pentru împărțirea țărilor în semifinale a avut loc pe 17 ianuarie 2013 în vechea clădire a primăriei orașului Malmö și a fost realizată de Pernilla Månsson Colt și Josefine Sundström. Procedura a fost următoarea: țările participante, excluzând țările calificate automat în finală
Concursul Muzical Eurovision 2013 () [Corola-website/Science/326388_a_327717]
-
antecesorilor săi. A făcut prima expunere metodică a sistemului de numerație zecimal. Susținea că regula de trei simplă constituie esența aritmeticii, fiindcă permite rezolvarea a unei multitudini de probleme din viața cotidiană. În scrierile sale, găsim reguli de înmulțire și împărțire cu numere algebrice pozitive, negative și iraționale. A descris regula falsei poziții, găsită prima dată de Magavira în secolul al IX-lea. Cunoștea expresiile de transformare a radicalilor suprapuși, pe care le-a preluat de la greci. Cunoștea metoda de transformare
Bhāskara II () [Corola-website/Science/326424_a_327753]
-
Euclid "Elementele Conicelor" (lucrare azi pierdută). Propozițiile patru și cinci stabilesc proprietățile elementare ale parabolei; propozițiile de la șase la șaptesprezece dau demonstrația mecanică a teoremei; iar propozițiile de la optsprezece la douăzeci și patru dau demonstrația geometrică. Ideea principală a demonstrației constă în împărțirea segmentului parabolic într-o infinitate de triunghiuri, după cum se arată în figura din dreapta. Fiecare dintre aceste triunghiuri sunt înscrise în propriile lor segmente parabolice, în același mod în care triunghiul albastru a fost înscris în segmentul cel mare. În propozițiile
Cuadratura parabolei () [Corola-website/Science/322554_a_323883]