13,659 matches
-
Biserica Italiană a fost construită între anii 1915-1916 după planurile arhitecților Mario Stoppa și Giuseppe Tiraboschi. Comunitatea italiană din București, după ce s-a anunțat soșirea unui preot italian în capitală, s-a hotărât să construiască o biserică proprie cu sprijinul Ambasadorului Regatului Italiei la București, Baronul Carlo Fasciotti. Stilul construcției este cel din bisericilor din Nordul Italiei (vechi lombard) și împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice și Art Déco. Clădirea a fost ridicată pe un plan
Biserica italiană din București () [Corola-website/Science/333773_a_335102]
-
se află o casă parohială cu o curte. Este una dintre cele mai cunoscute biserici romano-catolice din București. Biserica a fost consacrată de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, la 2 iulie 1916; au fost prezenți canonicii și preoții, binefăcătorii și credincioșii, împreună cu Ambasadorul Regatului Italiei la București, baronul Fasciotti. Parohia a avut ca prim paroh pe pr. Antonio Mantica, urmat de pr. Clemente Gatti, pr. rector Francesco Molinari, Mons. Vittorio Blasutti, pr. rector Lazarin Belizarie, pr. rector Colombo Graziano, PS Cornel Damian și
Biserica italiană din București () [Corola-website/Science/333773_a_335102]
-
dintr-odată cu mai mulți ani înapoi, în vremurile în care cultul mareșalului Antonescu, niciodată respins în mod serios de Ion Iliescu, era aproape un fenomen oficial”"... Declarația lui Răzvan Theodorescu a provocat și o criză diplomatică. Israelul și-a rechemat ambasadorul de la București „pentru discutarea situației”, pe motiv că „negarea Holocaustului în România, prin asemenea declarații guvernamentale, este un fenomen cu rădăcini adânci, care impun o reacție adecvată, pentru a pune România în situația de a-și recunoaște faptele și responsabilitățile
Antisemitismul în România () [Corola-website/Science/333829_a_335158]
-
în decembrie 1741, fiica lui Petru cel Mare, care era favorita soldaților, i-a incitat pe gardieni să se revolte, a învins opoziția nesemnificativă și a urcat pe tron ca împărăteasa Elisabeta. Această lovitură de stat a fost sprijinită de ambasadorii Franței și Suediei, care doreau să schimbe politicile pro-britanice și pro-austriece ale guvernului Annei Leopoldovna. Noul regim a întemnițat în primul rând familia în cetatea de la Dünamünde în apropiere de Riga și apoi i-a exilat la Kholmogory. În cele
Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333079_a_334408]
-
Dorothea ca ducesă de Sagan (cu privilegiul special ca ducatul să fie moștenit atât pe linie masculină cât și pe linie feminină), fiul ei Louis-Napoléon, fin al lui Napoleon, luând imediat titlul de prinț de Sagan. Când Talleyrand a devenit ambasadorul Franței la Londra în 1830, ea l-a însoțit și s-a simțit mai confortabil acolo decât la Paris, oraș pe care ea l-a detestat și unde era privită ca o străină. Aceasta a fost subiectul de-a lungul
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
ei. Jumătate din mita destinată curții ruse a trecut prin cuferele sale. A deținut moșii peste tot. S-a creat un departament special de stat care avea grijă de armăsarii și iepele sale. Luxul bucătăriei sale l-a uimit pe ambasadorul francez, iar diamantele ducesei lui erau invidiate de prinți. Punctul culminant al carierei lui a avut loc atunci când, la dispariția liniei de Kettler, în iunie 1737, domeniile Courland l-au ales pe Biron ca duce al lor. El era aproape
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
Cristian Pulhac, Ada Milea sau Rona Hartner. Printre alții, Guccifer a mai spart conturile unor personalități precum comedianul Steve Martin, actrița Mariel Hemingway, trei membri ai Camerei Lorzilor din Marea Britanie, CEO companiei de asigurări americane MetLife și John Negroponte, fostul ambasador SUA la ONU. În august 2013, "Guccifer" a postat pe pagina sa de Facebook un link către o corespondență prin e-mail între fostul secretar american de Stat Colin Powell și europarlamentarul PSD Corina Cretu. Guccifer a spart conturile de e-mail
Guccifer () [Corola-website/Science/333099_a_334428]
-
septembrie 1872, Castelul Dimokur, Boemia - d. 4 aprilie 1932, Viena) a fost un diplomat și politician austriac, care a îndeplinit funcția de ministru de externe al Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial, în perioada decembrie 1916 - aprilie 1918. Anterior, între 1913-1916, a fost ambasadorul Austro-Ungariei la București. Este considerat artizanul Păcii de la Brest-Litovsk cu Rusia (3 martie 1918) și al Păcii de la Buftea-București cu Regatul României (7 mai 1918). Czernin a studiat dreptul la Universitatea Germană din Praga. În anul 1897 a intrat în
Ottokar Czernin () [Corola-website/Science/333064_a_334393]
-
problemele balcanice. În data de 27 iunie/10 iulie 1909 a început vizita arhiducelui Franz Ferdinand la Sinaia, considerată o reușită. În memoriile sale, Czernin a caracterizat simpatia arhiducelui față de români în felul următor: În octombrie 1913 a fost numit ambasador la București. La București a luat act de proiectul politic al fostului primar Nicolae Filipescu. Acesta, ca și Aurel Popovici, a fost un adept al ideii ca România să se unească cu Transilvania și cu Bucovina, iar această Românie Mare
Ottokar Czernin () [Corola-website/Science/333064_a_334393]
-
și strănepotului lui Ivan, Ivan al VI-lea. Ultimul descendent supraviețuitor al lui Ivan al V-lea, Ecaterina Antonovna de Brunswick, a murit în 1807 după ce a fost închisă toată viața ei. La 27 de ani a fost descris de ambasadorii străini ca senil, paralitic și aproape orb. A murit doi ani mai târziu și a fost înmormântat la Catedrala Arhanghelului.
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
a căutat refugiu inițial la Ramadanizi și de acolo la mameluci. Deși mamelucii au refuzat să îi ofere orice sprijin militar, acest act a stârnit ostilitatea lui Baiazid care a fost adâncită și mai mult când mamelucii au reținut un ambasador otoman care revenea din Dekkan cu un ambasador indian și daruri pentru sultanul otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle, conducătorul din Dulkadir, a atacat orașul mameluc Malatya cu sprijinul lui Baiazid. Mamelucii au lansat o contraofensivă și, deși au pierdut
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
acolo la mameluci. Deși mamelucii au refuzat să îi ofere orice sprijin militar, acest act a stârnit ostilitatea lui Baiazid care a fost adâncită și mai mult când mamelucii au reținut un ambasador otoman care revenea din Dekkan cu un ambasador indian și daruri pentru sultanul otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle, conducătorul din Dulkadir, a atacat orașul mameluc Malatya cu sprijinul lui Baiazid. Mamelucii au lansat o contraofensivă și, deși au pierdut această primă bătălie, l-au învins ulterior pe
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
până în 1491, având ca rezultat transporturi de grâu spaniol care va finanța parțial efortul de război spaniol împotriva Granadei iar spaniolii au furnizat o flotă de 50 de caravele împotriva otomanilor. Mai târziu, în 1501, spaniolii l-au trimis pe ambasadorul Pedro Martyr d'Anghiera pentru a evita represaliile împotriva creștinilor orientali după căderea Granadei. Pe de altă parte, Baiazid al II-lea a primit o cerere de ajutor din partea Dinastiei Nasride a Granadei împotriva Coroanei Spaniole dar nu a putut
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Hideyoshi spera ca curtea coreeană să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. Yasuhiro cu trecutul său războinic și o atitudine disprețuitoare față de oficialii coreeni și obiceiurile lor nu a reușit să obțină de la aceștia promisiunea că vor trimite ambasadori în Japonia. În mai 1589, al doilea convoi de emisari ai lui Hideyoshi format din Sō Yoshitoshi (sau Yoshitomo), Yanagawa Shigenobu și călugărul budist Genso au primit promisiunea trimiterii unor ambasadori în Japonia în schimbul predării unui grup de rebeli coreeni
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
reușit să obțină de la aceștia promisiunea că vor trimite ambasadori în Japonia. În mai 1589, al doilea convoi de emisari ai lui Hideyoshi format din Sō Yoshitoshi (sau Yoshitomo), Yanagawa Shigenobu și călugărul budist Genso au primit promisiunea trimiterii unor ambasadori în Japonia în schimbul predării unui grup de rebeli coreeni care s-au refugiat în acolo. În 1587, Hideyoshi ordonase tatălui adoptiv al lui Yoshitoshi și lui daimyo de Tsushima, Sō Yoshishige să ofere Joseon-ului un ultimatum pentru a trimite emisari
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
să fie produse archebuze pentru uzul armatei dar cei de la curte nu au putut să îi aprecieze sfatul. Această lipsă de interes și subestimare a puterii archebuzelor a condus la multe dintre eșecurile armatei coreene în timpul războiului. În aprilie 1590, ambasadorii coreeni (incluzând pe Hwang Yun-gil, Kim Saung-il și alți oficiali) au plecat la Kyoto unde au așteptat două luni ca Hideyoshi să termine campania împotriva Odawara și clanurilor Hōjō. La întoarcerea sa, au făcut schimb de cadouri ceremoniale și au
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
sa, au făcut schimb de cadouri ceremoniale și au livrat scrisoarea regelui Seonjo lui Hideyoshi. Hideyoshi a presupus că emisarii din Coreea au venit să plătească un tribut omagial dar coreenii au refuzat să facă acest lucru. Din acest motiv, ambasadorilor nu li sa oferit tratamentul cuvenit reprezentanților diplomatici. În cele din urmă, ambasadorii coreeni i-au cerut lui Hideyoshi să scrie un răspuns pentru regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
lui Hideyoshi. Hideyoshi a presupus că emisarii din Coreea au venit să plătească un tribut omagial dar coreenii au refuzat să facă acest lucru. Din acest motiv, ambasadorilor nu li sa oferit tratamentul cuvenit reprezentanților diplomatici. În cele din urmă, ambasadorii coreeni i-au cerut lui Hideyoshi să scrie un răspuns pentru regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
tratamentul cuvenit reprezentanților diplomatici. În cele din urmă, ambasadorii coreeni i-au cerut lui Hideyoshi să scrie un răspuns pentru regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții aprinde cu privire la invitația japonezilor în timp ce Hwang Yun-gil raporta curții estimări contradictorii despre puterea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții aprinde cu privire la invitația japonezilor în timp ce Hwang Yun-gil raporta curții estimări contradictorii despre puterea militară și intențile japoneze. Cu toate acestea au ajuns la concluzia că un război era iminent. Kim Saung-il a susținut
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
devenit componentă a echipei naționale a Austriei. Totuși, ea nu a luat parte la Campionatul Mondial din 2009. Partenerul de viață al Goricei Aćimović, Vytautas Žiūra, este și el un cunoscut handbalist austriac. În 2010, Aćimović a primit diploma de Ambasador al Sporturilor al Republicii Srpska.
Gorica Aćimović () [Corola-website/Science/333312_a_334641]
-
avut venituri de pe urma proprietăților și aveau o poziție mai puternică. Unele altare au fost date unor familii distinse, dar decorațiunile lor au fost controlate de călugări. Capela aflată la dreapta altarului mare a aparținut familiei Bollani (Domenico Bollani a fost ambasador la curtea regelui Eduard al VI-lea al Angliei în 1547 și a devenit mai târziu episcop). Lucrările la această capelă au fost amânate după moartea lui Domenico Bollani și erau încă neterminate în 1619, existând doar o pictură modestă
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
în televiziune la doar 19 ani și timp de zece ani a fost crainica la postul național de televiziune - Moldova 1. Apoi a devenit realizatoarea bine-cunoscutei și îndrăgitei emisiuni pentru copii, „Tânți Ludmila”. Atunci cand soțul ei, Mihai Bălan, a devenit ambasador al Moldovei în Israel, Ludmila alături de întreaga familie se mută la Tel-Aviv. În 2002, familia Bălan revine în țară și Ludmila readuce proiectul „Tânți Ludmila Show”. În ultima sa varianta show-ul a apărut la televiziunea națională în anul 2003
Ludmila Balan () [Corola-website/Science/333396_a_334725]
-
Jeanne de Valois se căsătorise cu un ofițer de jandarmi, care se prezenta drept conte de la Motte, și trăia dintr-o mică pensie acordată de rege soției sale. În martie 1785, Jeanne a devenit amanta Cardinalului de Rohan, un fost ambasador la curtea de la Viena. Cardinalul căzuse în dizgrația reginei Maria Antoaneta care l-a acuzat că răspândise zvonuri despre comportamentul ei față de mama ei, împărăteasa austriaca Maria Tereza. De asemenea, Maria Antoaneta mai aflase de existența unei scrisori pe care
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]
-
spaniol. Ea a petrecut ultimii ani din viață cu prietenul ei, Demetrio Corbi. Când a murit a fost băgată într-o adâncă singurătate, care a fost mai suportabilă cu sprijinul colegei și prietenei Marifé de Triana. Estrellita Castro a fost ambasador al harului și autentic de Sevilla. Mai mult decât atât, Sevilla a fost scena celor mai multre dintre filmele sale, fie ea întruchipa salerosa Sevilla fata care părăsește orașul său de a reuși în lumea de cântec. Din acest motiv
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]