14,631 matches
-
General în timpul Războiului de Yom Kippur, conducând negocierile cu egiptenii (generalul Muhammad Al-Gamasy) la 28 octombrie 1973, în cortul de la Km 101, de încetare a focului și de retragere israeliană de pe malul egiptean al Canalului Suez. După ce a părăsit Forțele Armate, el s-a alăturat Partidului Muncii (Mapai). A fost ales ca deputat în Knesset la alegerile parlamentare din 1973, fiind ales ca membru în Comisia Controlului de Stat. A fost apoi numit în funcția de ministru al transporturilor în Guvernul
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
ultimii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, Arens a servit ca sergent tehnic în forțele americane de geniu. După proclamarea Statului Israel, in 1948, ca evreu, a emigrat în noua țară renăscută, confruntată de la bun început cu conflictul armat cu vecinii arabi, și a intrat, în ciuda împotrivirii tatălui său, în rândurile Organizației Militare Naționale, cu profil naționalist evreiesc, cunoscută ca Etzel sau Irgun. A fost trimis în Maroc, Algeria și în Europa pentru a ajuta comunitățile evreiești locale să
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]
-
Ion Murgescu, fostul comandant al Flotilei, echipajele românești au fost debarcate și înlocuite cu ofițeri și marinari ruși. Flotila a efectuat misiuni de patrulare, bombardament și sprijin în operațiunea de forțare a Dunării de către trupele armatei ruse . După încetarea ostilităților armate, canoniera a fost înapoiată autorităților române și la 15 noiembrie 1878 a făcut parte din gruparea de nave care au trecut peste Dunăre în Dobrogea primele unități ale armatei române, care urmau să instaureze autoritatea româneasca în acest teritoriu. În
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
a rămas un stat neutru, dar în conflict cu Franța Liberă. După ce britanicii au atacat și scufundat flota franceză de la Mers el Kébir și de la Dakar, Pétain a hotărât să colaboreze cu ocupantul nazist. Pétain a acceptat crearea unei forțe armate colaboraționiste „Milice française”, pusă sub comanda maiorului SS Joseph Darnand. Această forță pronazistă a desfășurat împreună cu forțele germane o campanie de represiune îndreptată împotriva Rezistenței ("maquis"). Pétain l-a numit pe Darnand secretar de stat al Ministerului ordinei ("Secrétaire d
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
conducerea Comitetului regional Basarabia al PCUS. În ianuarie - februarie 1918 a condus apărarea bolșevicilor din orașului Tighina în fața atacurilor armatei române. Apoi, în perioada 1918-1921, a fost unul dintre organizatorii și conducătorii mișcării de partizani din Basarabia care atacau forțele armate române stabilite acolo. A condus rebeliunea bolșevică de la atelierele muncitorești din Tighina din 27 mai 1919, fiind condamnat în contumacie de către autoritățile române la pedeapsa capitală. A fugit din România și s-a refugiat în Ucraina. Între anii 1922-1924, Grigore
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
de 885 de locuitori. La 16 aprilie 2014 susținători ai Republicii Populare Donețk au așezat drapelul acestui stat nerecunoscut pe clădirea administrației orașului. La 25 august 2014 au avut loc confruntări militare între forțele de securitate ale Ucrainei și grupurile armate ale RP Donețk. Potrivit Consiliului Securității Naționale al Ucrainei la 27 august 2014 elemente ale armatei ruse ar fi trecut frontiera și ar fi ocupat orașul Novoazovsk. Orașul a intrat sub controlul RP Donețk.
Novoazovsk () [Corola-website/Science/309325_a_310654]
-
război și se interzicea menținerea unei forțe militare. Această prevedere a fost gândită pentru a împiedica Japonia să redevină o putere militară agresivă. Totuși, după doar un deceniu, SUA au început să facă presiuni asupra guvernului japonez pentru reconstruirea forțelor armate nipone, care ar fi urmat să servească politicii de îngrădire a comunismului. Comunismul devenise o amenințare reală pentru societatea occidentală odată cu războaiele din China și din Coreea. Japonia a înființat Forțele de autoapărare japoneze. În mod tradițional, cheltuielile militare japoneze
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
Julianne Moore) de ce a dus bolnavul la o altă secție decât i s-a spus, el fuge și ea cheamă paza. Kimble merge apoi la închisoarea Cook County Jail, pentru a întâlni un om cu un braț acuzat de jaf armat, dar vede că nu este criminalul. Gerard și echipa sa merg și ei la închisoare cu aceeași suspiciune, iar Gerard îl observă pe Kimble când acesta din urmă pleca. Are loc o urmărire, în care Gerard trage mai multe focuri
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
și tibetani inițiată în 1578, o alianță care a afectat politica externă, a ulterioarei dinastii manciuriene Qing (1644-1912), în sprijinul lor pentru Dalai Lamaul sectei Pălăria Galbenă (Gelug). Până în secolul al XVI-le, mongolii s-au dovedit a fi protectorii armați, de succes, ai lui Dalai Lama al sectei Pălăria Galbenă, după prezența lor în creștere în regiunea Amdo, culminând (în 1582-1655) cu, cucerirea Tibetului în 1642 de către Gushi Han. Împăratul Hongwu l-a nominalizat pe nepotul său, Zhu Yunwen, ca
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
în 1991. O motivație puternică pentru continuarea luptei „fraților pădurii” a fost speranța că neînțelegerile războiului rece dintre occident, (care nu a recunoscut niciodată oficial încorporarea statelor baltice în URSS), și Uniunea Sovietică ar fi putut degenera într-un conflict armat în urma căruia cele trei repubici ar fi putut fi eliberate. Această speranța s-a dovedit una falsă, iar numeroși supraviețuitori dintre cei care au luptat împotriva sovieticilor i-au învinovățit pe occidentali de trădare. Conflictul nu a avut parte de
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Aliate de la Rheims fost copiat după actul folosti câteva zile mai devreme pentru capitularea forțelor germane din Italia. Nu a fost folosit modelul conceput Comisia Europeană Consulatativă, ceea ce a dus la apariția unor probleme juridice pentru aliați, deoarece deși forțele armate capitulaseră necondiținat, guvernul „civil” german nu fusese inclus între părțile semanatare ale actului de predare. Acest amănunt a fost considerat foarte important, deoarece Hitler s-a folosit de capitularea din 1918 a guvernului „civil” dar nu și a armatei pentru
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
jud. Prahova), unde a obținut diploma de bacalaureat (1964-1966). După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofițer activ în cadrul Forțelor Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969). După un scurt stagiu militar în funcția de comandant de pluton elevi (decembrie 1969 - decembrie 1971), a studiat la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
dreptul de liberă circulație între Prusia Răsăriteană și restul Germaniei, prin așa-numitul coridor polonez. În conformitate cu prevederile pactului Molotov-Ribbentrop, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică (care s-a implicat în conflictul polono-german pe 17 septembrie) au trecut la împărțirea Poloniei. Forțele armate poloneze a rezistat atacului german, dar poziția lor strategică era disperată, de timp ce Polonia era înconjurată de Germania, de Cehoslovacia ocupată de germani și de statul marionetă] Slovacia. Germania a utilizat în Polonia tactica "Vernichtungsgedanke", care mai târziu a
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
aveau puțin echipament modern pentru a face față cu succes atacurilor foarte violente ale germanilor. Forțele germane au fost superioare din punct de vedere numeric și tehnologic celor poloneze. Germanii au trimis pe frontul polonez aproximativ 85% din forțele lor armate. Pe front au fost deplasați între 1,6 și 1,8 milioane de soldați, 250.000 de camioane și alte vehicule, 67.000 de piese de artilerie, 4.000 de tancuri și o divizie de cavalerie. Avioanele Luftwaffe erau detașate
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
au refuzat să facă orice fel de aranjament care ar fi permis trupelor sovietice să staționeze în Polonia. Dilema, așa cum o percepeau polonezii, a fost cel mai bine ilustrată de spusele celebre ale mareșalului Edward Rydz-Śmigły, comandantul suprem al forțelor armate poloneze: "Cu germanii ne așteaptă pericolul să ne pierdem libertatea. Cu rușii ne putem pierde sufletul". Liderii de la Moscova au ales mai apoi să semneze un tratat de neagresiune cu germanii (Pactul Molotov-Ribbentrop), anulând astfel orice șansă de ajutor sovietic
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
sistematic orașul. Insurecția din Varșovia a permis germanilor să distrugă o bună parte a Armatei Teritoriale, spre marea sadisfacție a lui Stalin, care a putut să-și impună guvernul comunist în Polonia postbelică fără să se teamă de o opoziție armată. În timp ce sovieticii înaintau prin Polonia la sfârșitul anului 1944, administrația germană s-a prăbușit. "Comitetul Polonez de Eliberare Națională (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego)" în frunte cu Bolesław Bierut, având susținerea comuniștilor, a fost instalat de sovietici la Lublin, primul oraș
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
de unitate națională polonez a fost constituit pe 28 iunie 1945, cu Mikołajczyk în funcția de vice-prim-ministru. Principalii rivali ai comuniștilor erau "Partidul Țărănesc Polonez (Polskie Stronnictwo Ludowe)" și veteranii Armatei Teritoriale, care luptaseră în țară sau cei ai Forțelor armate poloneze care luptaseră în străinătate. În același timp, partidele prosovietice dețineau controlul asupra armatei și poliției, înclinând balanța puterii în favoarea lor, și în plus se bucurau de sprijinul Armatei Roșii. Oponenții politici potențiali ai comuniștilor au devenit victime ale campaniilor
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
atât pe plan intern, cât și internațional. În 28 iunie 1940 fu ucis în timp ce se întorcea dintr-un zbor de recunoaștere la Tobruk, când avionul său fu distrus de un tun antiaerian italian. O zi mai târziu, în buletinul Forțelor Armate scria: "În ziua de 28, zburând pe cerul din Tobruk, în timpul unei acțiuni de bombardament inamică, aparatul pilotat de către Italo Balbo s-a precipitat în flăcări. Italo Balbo și echipajul au pierit. Steagurile Forțelor Armate ale Italiei aduc un omagiu
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
mai târziu, în buletinul Forțelor Armate scria: "În ziua de 28, zburând pe cerul din Tobruk, în timpul unei acțiuni de bombardament inamică, aparatul pilotat de către Italo Balbo s-a precipitat în flăcări. Italo Balbo și echipajul au pierit. Steagurile Forțelor Armate ale Italiei aduc un omagiu de înaltă onoare memoriei lui Italo Balbo, voluntar alpin al războiului mondial, Quadrumvir al Revoluției, Zburător peste Ocean, Mareșal al aerului, căzut la postul de luptă". Guvernul din Roma susținu că accidentul a fost determinat
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
fiind vizibile și astăzi în peretele estic. Vatra Dornei este declarat oraș al Imperiului Austro-Ungar la 17 decembrie 1907. Primul Război Mondial aduce luptele pe creasta munților din jurul orașului Vatra Dornei transformându-l pe acesta și stațiunea într-o fortăreață armată a austro-ungarilor. Staționarea trupelor la Vatra Dornei durează aproape doi ani, timp în care sunt distruse și orașul și stațiunea, dar după unirea Bucovinei cu Regatul României se pune problema refacerii și administrării băilor. În anul 1919 se formează un
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
fortificata, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate - ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor și dogarilor -, demonstrează forță economică a acestor bresle, ca și faptul că aveau încredințate spre apărare acele porțiuni de zid în caz de conflict armat. Muzeul orășenesc fondat de Erhard Andree în perioada stalinismului, dispune de un important fond de artă medievală (lăzi gotice, elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc). Regele Ungariei Ludovic de Anjou conferise Agnitei ("villam nostram Zenthagata"), încă din 1376, dreptul de
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
locțiitor al șefului Direcției Operații din Marele Stat Major și ulterior șeful acestei Direcții. În perioada 26 aprilie 1954 - 15 iunie 1965, generalul a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului forțelor armate. El deține recordul de a fi generalul cu cea mai lungă perioadă în această funcție. De asemenea, este singurul general care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial în Campania din Est, Campania din Vest și a condus
Ion Tutoveanu () [Corola-website/Science/304992_a_306321]
-
mobilizare realiste. A continuat cu ardoare activitatea complexă de modernizare și dotare a liniei fortificate Focșani - Nămoloasa - Galați (F.N.G.). La cererea sa a plecat de la Marele Stat Major, la 15 februarie 1939 (înlocuit de generalul Florea Țenescu), la comanda Corpului Armată Iași și apoi, din septembrie 1939, a preluat și funcția de comandă a Armatei a 3-a (până la 9 decembrie 1939). Datorită divergențelor de opinii cu generalul Motaș, comandantul Grupului 1 de Armate, la data de 19 februarie 1940 a
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
Moscova (1955). Revenit de la Moscova în anul 1955, a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) și numit ca șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (1955-1957). În paralel, a îndeplinit și funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1956-1966). Ulterior, generalul-maior Gheorghe Ion a devenit comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana București (14 iunie 1963 - 10 iunie 1965) și a fost înaintat în anul 1965 la gradul de general-locotenent (cu 2 stele). În perioada 15
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
Artilerie și Rachete a URSS-ului de la Moscova (1949-1954), absolvind ca șef de promoție. În anul 1963, această diplomă i-a fost echivalată cu diploma de absolvire a Academiei Militare Generale, Facultatea Arme și Servicii, Secția Artilerie, din cadrul Ministerului Forțelor Armate ale României. În timpul facultății, în anul 1950 a fost înaintat la gradul de căpitan. A urmat ulterior și cursurile Academiei "Ștefan Gheorghiu" din București. Revenit în România după absolvirea Academiei Militare din URSS, este numit ca locțiitor de comandant de
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]