14,490 matches
-
de Guise. Prin fiica ei cea mare, Maria de Guise, regină consort a regelui Iacob al V-lea al Scoției, ea a fost bunica maternă a Mariei Stuart, regină a Scoției. Antoinette s-a născut la 25 decembrie 1493 la Castelul Ham, în Picardia, Franța. A fost fiică a lui Francisc, Conte de Vendôme și a Marie de Luxemburg. S-a căsătorit cu Claude de Lorena la 9 iunie 1513 și au avut 12 copii:
Antoinette de Bourbon () [Corola-website/Science/330183_a_331512]
-
și le-a dat mai întâi grosismente de șase în loc de trei, pentru a ajunge, în mod progresiv, la 20, iar apoi la 30. Prima reprezentare artistică a lunetei astronomice se datorează lui Jan Brueghel cel Bătrân; în tabloul „Peisaj spre castelul Mariemont”, arhiducele Albert de Habsburg ține instrumentul. Cea mai mare lunetă astronomică, încă în folosință, cu diametrul obiectivului de 40 de țoli (101,60 cm) de la Observatorul Yerkes, a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Luneta astronomică este
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
asupra influenței în Romă până când totul a fost oprit de o Bulă Papala în 1511. Potrivit tradiției, Colonna este o ramură a conților de Tusculum - de la Pietro (1099-1151), fiul lui Grigore (Gregorio) III, zis Pietro "de Columna" din proprietatea să, Castelul Columna, în Colonna. Primul cardinal din familie a fost numit în 1206 când Giovanni Colonna de Carbognano a fost făcut Cardinal Diacon. Timp de mulți ani, Cardinalul Giovanni de San Paolo (ridicat în 1193) a fost identificat ca membru al
Familia Colonna () [Corola-website/Science/330344_a_331673]
-
lui Foulque al IV-lea (mama lui Ermengarde d'Anjou era fiica lui Fulk și a Hildegarde de Baugency). Filip I (n. 1052 - d. 1108), rege al Franței și-a închis prima soție, Berthe de Frise, într-o mănăstire a castelului de Montreuil, care constituia mare parte din zestrea ei, cu scopul de a o repudia și de a se recăsători. El intenționa să se căsătorească cu Emma, fica contelui Roger I al Siciliei. Istoricii au susținut că Bertrade a făcut
Bertrade de Montfort () [Corola-website/Science/330365_a_331694]
-
în fiecare sat, era teroarea comercianților" și a "marilor proprietari sau responsabili de ferme extinse, cărora le ajungea un simplu bilet din partea lui Crocco cerând bani, arme sau cazare pentru a-i teroriza". În 7 aprilie a ocupat Lagopesole (transformând castelul într-o fortăreață, iar în ziua următoare Ripacandida, unde a învins garnizoana locală a Gărzii Naționale Italiană și l-a ucis pe Anastasia, cel care l-a denunțat pentru răpirea sa. În 10 aprilie jefuitorii intră în Venosa și o
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
locală a Gărzii Naționale Italiană și l-a ucis pe Anastasia, cel care l-a denunțat pentru răpirea sa. În 10 aprilie jefuitorii intră în Venosa și o jefuiesc, alungând militarii din Garda Națională și burghezii care se refugiază în castel. Poporul entuziasmat le arată casele nobililor. În timpul ocupării Venosei, este asasinat Francesco Saveri Nitti, iar casa sa a fost percheziționată. A urmat Lavello, unde Crocco a instituit un tribunal pentru a judeca 27 de liberali, cuferele municipale au fost golite
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Castelul (în germană: "Das Schloss", ortografiat ulterior ca "Das Schloß") este un roman neterminat scris de Franz Kafka (1883-1924) și publicat postum în 1926 de Max Brod la editura Kurt Wolff din München. Lucrarea a fost scrisă în 1922, în germană
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
din München. Lucrarea a fost scrisă în 1922, în germană, limba maternă a lui Kafka, dar a rămas neterminată. Narațiunea urmărește traseul absurd al unui personaj denumit „K.”, care se luptă pentru a avea acces la autoritățile misterioase ale unui castel care guvernează un sat din motive necunoscute. Odată cu trecerea timpului, obiectivul lui de a ocupa o slujbă în cadrul „Castelului” se dovedește a fi din ce în ce mai departe de a se concretiza. Kafka a murit înainte de finalizarea romanului, dar a sugerat că s-
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
Narațiunea urmărește traseul absurd al unui personaj denumit „K.”, care se luptă pentru a avea acces la autoritățile misterioase ale unui castel care guvernează un sat din motive necunoscute. Odată cu trecerea timpului, obiectivul lui de a ocupa o slujbă în cadrul „Castelului” se dovedește a fi din ce în ce mai departe de a se concretiza. Kafka a murit înainte de finalizarea romanului, dar a sugerat că s-ar termina cu moartea lui K. în sat; el urma să primească pe patul de moarte o notificare de la
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
se dovedește a fi din ce în ce mai departe de a se concretiza. Kafka a murit înainte de finalizarea romanului, dar a sugerat că s-ar termina cu moartea lui K. în sat; el urma să primească pe patul de moarte o notificare de la castel că "dreptul său legal de a trăi în sat nu era valabil, dar, luându-se în considerare anumite circumstanțe auxiliare, i s-a permis să trăiască și să lucreze acolo". Întunecat și uneori suprarealist, "Castelul" este perceput adesea a trata
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
de moarte o notificare de la castel că "dreptul său legal de a trăi în sat nu era valabil, dar, luându-se în considerare anumite circumstanțe auxiliare, i s-a permis să trăiască și să lucreze acolo". Întunecat și uneori suprarealist, "Castelul" este perceput adesea a trata teme precum înstrăinarea, birocrația, frustrările aparent fără sfârșit ale omului ce încearcă să lupte cu sistemul, precum și încercarea inutilă și fără speranță de a atinge un obiectiv imposibil de obținut. Castelul, acest supra-personaj central al
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
Întunecat și uneori suprarealist, "Castelul" este perceput adesea a trata teme precum înstrăinarea, birocrația, frustrările aparent fără sfârșit ale omului ce încearcă să lupte cu sistemul, precum și încercarea inutilă și fără speranță de a atinge un obiectiv imposibil de obținut. Castelul, acest supra-personaj central al romanului, a rămas în literatura universală ca un simbol al birocrației alienante, care anihilează orice tentativă a omului de a da un sens propriei existențe. Tânărul K. sosește seara într-un sat aflat în preajma Castelului care
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
obținut. Castelul, acest supra-personaj central al romanului, a rămas în literatura universală ca un simbol al birocrației alienante, care anihilează orice tentativă a omului de a da un sens propriei existențe. Tânărul K. sosește seara într-un sat aflat în preajma Castelului care l-a angajat ca arpentor ("Landvermesser"). Poposește la un han, dar se confruntă imediat cu amenințarea că va fi evacuat dacă nu prezintă o autorizație. K. își explică statutul de proaspăt arpentor, fapt infirmat, dar apoi confirmat prin telefon
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
a angajat ca arpentor ("Landvermesser"). Poposește la un han, dar se confruntă imediat cu amenințarea că va fi evacuat dacă nu prezintă o autorizație. K. își explică statutul de proaspăt arpentor, fapt infirmat, dar apoi confirmat prin telefon de autoritățile Castelului. A doua zi, K. îi întâlnește pe vechii săi secundanți, Artur și Jeremias, deși la început pare să nu-i recunoască. Este contactat de Barnabas, un mesager al Castelului, care îi înmânează o scrisoare oficială de bun venit din partea șefului
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
proaspăt arpentor, fapt infirmat, dar apoi confirmat prin telefon de autoritățile Castelului. A doua zi, K. îi întâlnește pe vechii săi secundanți, Artur și Jeremias, deși la început pare să nu-i recunoască. Este contactat de Barnabas, un mesager al Castelului, care îi înmânează o scrisoare oficială de bun venit din partea șefului de birou, domnul Klamm. Protagonistul le cunoaște și pe surorile lui Barnabas, Amalia și Olga, iar cea din urmă îl conduce la „Curtea domnească” ("Herrenhof"), un han rezervat «doar
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
înmânează o scrisoare oficială de bun venit din partea șefului de birou, domnul Klamm. Protagonistul le cunoaște și pe surorile lui Barnabas, Amalia și Olga, iar cea din urmă îl conduce la „Curtea domnească” ("Herrenhof"), un han rezervat «doar domnilor de la Castel». K. vrea să se cazeze aici, dar birtașul se împotrivește, lăsând în treacăt să-i scape informația că domnul Klamm se află într-un popas la han. Frieda, o chelneriță de la „Curtea domnească”, îi permite lui K. să îl privească
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
birtășița acestui han, căreia Frieda îi este dragă ca o fiică, se opune vehement iubirii dintre cei doi și deplânge căderea tinerei din grațiile lui Klamm. Ea însăși trăiește cu nostalgia unei relații amoroase din trecut cu acest domn al Castelului. K. încearcă să extragă de la Gardena informații prețioase despre misteriosul său șef, dar nu i se oferă decât un portret abscons și mitologizat. Întregul Castel îi este descris ca o instituție administrativă transcendentă. Între timp, K. îl vizitează pe primarul
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
Klamm. Ea însăși trăiește cu nostalgia unei relații amoroase din trecut cu acest domn al Castelului. K. încearcă să extragă de la Gardena informații prețioase despre misteriosul său șef, dar nu i se oferă decât un portret abscons și mitologizat. Întregul Castel îi este descris ca o instituție administrativă transcendentă. Între timp, K. îl vizitează pe primarul satului ("der Vorsteher"), care îi dezvăluie că numirea sa ca arpentor constituie de fapt o eroare, pentru că nu este nevoie la Castel de o asemenea
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
și mitologizat. Întregul Castel îi este descris ca o instituție administrativă transcendentă. Între timp, K. îl vizitează pe primarul satului ("der Vorsteher"), care îi dezvăluie că numirea sa ca arpentor constituie de fapt o eroare, pentru că nu este nevoie la Castel de o asemenea funcție. Ca dovadă, primarul o roagă pe soția sa Mizzi să caute un anumit decret într-un dulap ticsit cu hârtii oficiale, dar eforturile ei se dovedesc sisifice. Cu toate acestea, primarul este capabil să își amintească
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
ticsit cu hârtii oficiale, dar eforturile ei se dovedesc sisifice. Cu toate acestea, primarul este capabil să își amintească destul de clar detaliile birocratice care au dus, cu câțiva ani în urmă, la oferta eronată a unui post de arpentor la Castel. Relatarea primarului îl ajută pe K. să întrevadă mai bine «încâlceala ridicolă, care în anumite condiții decide existența unui om». Protagonistul mai află că scrisoarea de la Klamm nu este oficială, deci nu are nicio semnificație, și că telefonul din sat
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
să întrevadă mai bine «încâlceala ridicolă, care în anumite condiții decide existența unui om». Protagonistul mai află că scrisoarea de la Klamm nu este oficială, deci nu are nicio semnificație, și că telefonul din sat nu poate comunica cu cel din Castel, toate mesajele care i-au parvenit telefonic fiind astfel doar niște iluzii. K. este debusolat. Sacrificiile pe care le-a făcut pentru a părăsi orașul natal, precum și proaspăta sa logodnă cu Frieda nu îi permit să abandoneze atât de repede
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
i-au parvenit telefonic fiind astfel doar niște iluzii. K. este debusolat. Sacrificiile pe care le-a făcut pentru a părăsi orașul natal, precum și proaspăta sa logodnă cu Frieda nu îi permit să abandoneze atât de repede satul de la poalele Castelului. Presată de rugămințile lui K., Gardena promite să medieze o întrevedere cu Klamm. La inițiativa primarului, învățătorul satului îi propune lui K. un post de om de serviciu la școală. K. refuză, dar revine asupra deciziei la insistențele Friedei, care
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
pe măsură ce ea realizează că nu este decât un instrument folosit de K. pentru a ajunge la fostul ei amant. Ipoteza ei este suținută de interesul pe care protagonistul îl manifestă brusc pentru mama copilului Hans Brunswick, o cunoscută apropiată a Castelului. Indignată, Frieda îl părăsește pe K. Din dorința de a afla mai mult despre Klamm, K. se apropie de surorile lui Barnabas. Olga îi povestește despre viața dificilă a fratelui ei, cum se străduiește în permanență să fie un bun
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
neputință, pentru că nici nu știe măcar dacă cel care îl deleagă este Klamm, o sosie sau poate chiar o iluzie. K. susține că Barnabas are tot viitorul înainte și că trebuie să încerce să își croiască un drum prin birocrația Castelului, însă Olga îi atrage atenția că asupra familiei lor apasă un trecut incomod și ostracizant. Cu trei ani înainte, Amalia nu a dat curs avansurilor sexuale ale unui funcționar al Castelului, iar acest refuz a periclitat iremediabil statutul social al
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
să încerce să își croiască un drum prin birocrația Castelului, însă Olga îi atrage atenția că asupra familiei lor apasă un trecut incomod și ostracizant. Cu trei ani înainte, Amalia nu a dat curs avansurilor sexuale ale unui funcționar al Castelului, iar acest refuz a periclitat iremediabil statutul social al întregii familii. Olga compară acest episod din viața surorii cu relația dintre Frieda și domnul Klamm, dar K. ripostează: «Frieda l-a iubit cu adevărat pe Klamm. [...] Îl iubește și azi
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]