14,359 matches
-
Mihai Viteazul este un film istoric românesc, regizat în 1971 de Sergiu Nicolaescu după scenariul lui Titus Popovici. El a fost realizat de Studioul Cinematografic București și este format din două părți intitulate "Călugăreni" și "Unirea". Rolul domnitorului Mihai Viteazul este interpretat de actorul Amza Pellea. Filmul "Mihai Viteazul" a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1972. El
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
dificilă, Sergiu Nicolaescu având peste 128 de variante pentru rolul principal. Din cauza selecției anevoioase, regizorul a început să filmeze scenele exterioare cu el însuși în rolul voievodului, lăsându-și barbă în acest scop. Într-un final, sătul de șicanele studioului cinematografic, el și-a ras barba și a impus ca rolul domnitorului român să fie interpretat de Amza Pellea, actor care jucase rolul lui Decebal în "Dacii". Pellea trebuia să interpreteze inițial rolul lui Selim Pașa. Colea Răutu, un alt actor
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
regia, iar rolul principal să fie dat unui actor. Responsabilul CC i-a comunicat regizorului decizia șefului statului, iar Nicolaescu „a plecat opac, înstrăinat, iradiind o răceală îngândurată, parcă venind dinspre viitor”. Filmul "Mihai Viteazul" a fost realizat de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Ministerul Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România. În realizarea filmului au fost folosiți mai mulți consilieri și anume: consilieri istorici - acad. prof. Andrei Oțetea, prof. Constantin C. Giurescu și cercetător Nicolae Stoicescu, consilier militar - col. Gheorghe
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Alba), 2 Mai (jud. Constanța) și Călugăreni - Uzunu (jud. Giurgiu). Au fost efectuate filmări și în străinătate: la Praga (în Cehia) și Istanbul (în Turcia), cu ajutorul organelor de stat din R.S. Cehoslovacia și Turcia. Este de remarcat că această peliculă cinematografică a fost filmată în așa multe locuri, surprinzând foarte bine acele vremuri, dar și locațiile desfășurării evenimentelor istorice, regizorul Sergiu Nicolaescu fiind cunoscut pentru migala cu care lucra și acuratețea filmelor sale. Unele scene de interior au fost filmate în interiorul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
individual. Ceea ce i-a reușit lui Sergiu Nicolaescu este să insufle filmului o amprentă personală suficientă pentru a anula efectele negative inerente oricărei producții grandioase”". La momentul apariției, criticii de film români s-au întrecut în elogii aduse acestei superproducții cinematografice. Ștefan Oprea îl considera o "„încoronare a ciclului de filme istorice din ultimii cinci ani, o operă de înaltă ținută cinematografică și de emoționantă tonalitate patriotică (...) și totodată treapta cea mai înaltă a filmului istoric românesc, o lucrare monumentală caracteristică
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
inerente oricărei producții grandioase”". La momentul apariției, criticii de film români s-au întrecut în elogii aduse acestei superproducții cinematografice. Ștefan Oprea îl considera o "„încoronare a ciclului de filme istorice din ultimii cinci ani, o operă de înaltă ținută cinematografică și de emoționantă tonalitate patriotică (...) și totodată treapta cea mai înaltă a filmului istoric românesc, o lucrare monumentală caracteristică momentului politic actual”". În articolul "„Un regizor a cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
întrebarea-refren „Ce vrei tu?”, răspunsul urmând să-l clarifice, treptat, cea de-a doua: „Țara Românească, Moldova și Ardealul”. Timbrul evocării, energia portretistică, simțul dramatic al peisajului, tensiunea temporală fac din Mihai, una dintre cele mai reușite pagini ale „Epopeei cinematografice naționale”. Dacă în prima parte eroul e doar răzvrătit, în cea de-a doua e vizionar și poet al spadei. Filmul, scris de Titus Popovici (Pr. ACIN), abundă în percutante portretizări: Stanca (Bulcă) s-ar mulțumi cu o fericire casnică
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
a alimenta valul de patriotism declanșat în România după discursul public al lui Nicolae Ceaușescu din 21 august 1968, în care acesta a criticat intervenția armatelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia. Realizarea acestui film s-a înscris în linia transpunerii cinematografice a momentelor din istoria românilor prin care autoritățile comuniste intenționau exaltarea ideii de neatârnare și rezistență mândră în fața dușmanului extern. Potrivit lui C.T. Popescu, succesul la public al filmului s-a datorat dimensiunilor spectaculoase ale bătăilor filmate, desfășurării impresionante de costume
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
de regizor) au părăsit sala în semn de protest. Nicolaescu și Salamanian au intrat cu forța în sala de proiecție, au oprit filmul și au proiectat bobina care fusese sărită de proiecționist, în sală izbucnind aplauze în acel moment. Competiția cinematografică, organizată în perioada 20 iulie - 3 august, s-a încheiat doar cu o nominalizare pentru film, marele premiu fiind adjudecat de filmul "Bilyy ptakh z chornoyu vidznakoyu", regizat de Iuri Illienko. Operatorul George Cornea a obținut Premiul UNIATEC la Festivalul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
formație și din muzică în general. În 2010 lui Gaahl i-a fost acordat premiul "Persoana homosexuală a anului", un premiu acordat în fiecare an de către comunitatea homosexualilor din Bergen. În cursul anului 2011 Gaahl s-a aventurat în industria cinematografică, fiind actor în filmul "Flukt" care a avut premiera în septembrie 2012. În ianuarie 2012 a avut loc lansarea primului material discografic al formației God Seed, un album live înregistrat în cadrul festivalului Wacken Open Air din 2008, când formația încă
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
personalității afișat în timpul marilor marșuri și parade ale „cămășilor negre” din Roma au fost sursele de inspirație ale lui Adolf Hitler și ale Partidului nazist german. Propaganda fascistă era omniprezentă: în jurnalele de actualități, în transmisiile radio și în producția cinematografică. În 1923, au fost emise legi care obliga toate cinematografele să prezinte jurnale de actualități de propagandă mai înainte de orice proiecție de filme artistice. Aceste jurnale de actualități erau mult mai eficiente în influențarea opiniei publice decât emisiunile radio, deoarece
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
000 lei. Scriitorii Vintilă Corbul și Eugen Burada au publicat în decembrie 1971 o scrisoare deschisă în revista „Săptămâna”, în care au semnalat "„asemănările stupefiante de situații, de personaje și de replici”" dintre seria de filme „BD” și un proiect cinematografic propriu intitulat „Caravana”, care fusese contractat și preluat de Studioul București în anul 1965 și casat în 1968, după mai multe variante de lucru. Deoarece regizorul Mircea Drăgan era obișnuit să regizeze filme istorice și nu comedii, actorii au primit
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
Pentru a-l îmblânzi, actorul Sebastian Papaiani (plutonier Căpșună din film) venea la filmare cu o pungă plină cu ficat de porc și îi dădea să mănânce. Limuzina Buick pe care o conduce Dem Rădulescu în "" era mașina-operator a Studioului Cinematografic București, din care se puteau filma diferite scene, din mers. Filmul "B.D. la munte și la mare" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 4.720.817 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
a Dreamcast a "" dar proiectul a fost anulat datorită discontinuității consolei. "Max Payne" a fost relansat în Aprilie 2009 că un joc descărcabil în programul Xbox Originals pentru Xbox 360. Spre deosebire de alte jocuri video, Max Payne nu folosește obișnuitele filmuleție cinematografice pentru a face legătura între nivele sau evenimente. Acestea sunt înlocuite de "graphic novel", similare cu benzile desenate, dar având sunet, imagini și voci de înaltă calitate. Firul poveștii se concentrează în jurul lui Max Payne, un polițist de la NYPD (Departamentul
Max Payne () [Corola-website/Science/309610_a_310939]
-
scenă în anul 1971 la Studioul Casandra al IATC de către regizorul Alexandru Tocilescu, ca mai apoi cenzură comunistă să interzică acest fundal sonor (albumul „Ummagumma” al celebrului grup britanic Pink Floyd). După absolvirea Politehnicii din București se angajează la Studioul Cinematografic Buftea ca inginer de sunet, numele său apărând în această calitate pe genericul filmului „Misterul lui Herodot”, realizat de regizoarea Geta Doina Tarnavschi în anul 1976. Adera la mișcare anticomunista inițiată de scriitorul dizident Paul Goma devenind cosemnatar al listei
Șerban Stănciulescu () [Corola-website/Science/309703_a_311032]
-
pentru cel mai bun scenariu original. Editorul de film Richard Francis-Bruce a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj, iar tehnica folosită de directorul de imagine Darius Khondji a fost remarcată ca o influență majoră asupra tehnicii cinematografice contemporane, mai ales la sfârșitul anilor 1990. Filmul a obținut Premiul pentru film al MTV. Listele American Film Institute
Se7en () [Corola-website/Science/309752_a_311081]
-
început să lucreze la a cincea să opera, "Die Kathrin". În 1934, la cererea lui Max Reinhardt, care deja lucra în Statele Unite, Korngold a venit la Hollywood pentru a adapta muzica lui Mendelssohn, "Visul unei nopți de vară", pentru versiunea cinematografică a lui Max Reinhardt, "A Midsummer Night's Dream". Un an mai tarziu, în timpul celei de-a doua vizite la Hollywood, Korngold a compus muzică pentru filme produse de studiourile Paramount Pictures și Warner Bros. La puțin timp după aceea
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
Prince and the Pauper" (1937), "Juarez" (1939), "The Șea Hawk" (1940), "The Șea Wolf" (1941), "King's Row" (1941) și "Deception" (1946). Începând cu 1946, o dată cu premieră "Cvartetului pentru coarde Nr. 3", Op. 34, Korngold și-a luat adio industriei cinematografice de la Hollywood și a încercat să se întoarcă la muzică de scenă. Folosind elemente din coloanele sale sonore, Korngold a compus "Concertul pentru violoncel în Do major", Op. 37, "Concertul pentru vioară în Re major", Op. 35 (a cărei premieră
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
copii. Discul a primit patru premii Grammy în 2005, iar la finele aceluiași an, Keys publica primul său album în concert, intitulat "Unplugged", care a debutat pe prima poziție a prestigiosului clasament Billboard 200. Alicia Keys a debutat în industria cinematografică la începutul anului 2007, odată cu lansarea peliculei "Așii din mânecă". Pe parcursul aceluiași an, cel de-al treilea album de studio al interpretei, "As I Am", a început să fie comercializat. Discul s-a bucurat de succes, fiind vândut în șase
Alicia Keys () [Corola-website/Science/309978_a_311307]
-
în viața mea, până în momentul de față. Era o perioadă foarte grea și ajunsesem la stadiul în care aveam nevoie — realmente — să evadez, sincer. Am fost nevoită să fug cât mai departe cu putință.”" Alicia Keys a debutat în industria cinematografică la începutul anului 2007, odată cu lansarea peliculei "Așii din mânecă". Avându-i ca și colegi de platou pe Ben Affleck și Andy García, Keys a primit rolul unei asasine pe nume Georgia Sykes, interpretare care i-a adus stima colaboratorilor
Alicia Keys () [Corola-website/Science/309978_a_311307]
-
coloana sonoră a filmului James Bond, "Quantum of Solace". Piesa, intitulată „Another Way to Die” s-a bucurat de succes comercial în majoritatea țărilor în care a fost lansată. La finele anului 2008 Alicia Keys juca într-o nouă producție cinematografică, intitulată " Viața secretă a albinelor". Rolul i-a adus interpretei o nominalizare la premiile NAACP Image, categoria „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Ulterior, pe plan muzical, Keys a fost inclusă în clasamentul All-Time Top Artists al revistei
Alicia Keys () [Corola-website/Science/309978_a_311307]
-
un trofeu la categoria „Cea mai bună interpretare R&B”, Keys primind și alte două nominalizări. La începutul anului 2009 Alicia Keys și managerul său, Jeff Robinson, au semnat un contract Disney, una din cele mai mari companii de producție cinematografică din lume, pentru care interpreta va juca în câteva pelicule și animații. Primul său film sub egida Disney va fi "Abracadabra", o prelucrare a filmului original din anul 1958, în care Keys va interpreta rolul unei vrăjitoare care îl ispitește
Alicia Keys () [Corola-website/Science/309978_a_311307]
-
egida Disney va fi "Abracadabra", o prelucrare a filmului original din anul 1958, în care Keys va interpreta rolul unei vrăjitoare care îl ispitește pe logodnicul rivalei sale. De asemenea Keys și Robinson și-au deschis propriul studio de producții cinematografice, numit "Big Pita, Little Pita", unde interpreta se ocupă de producția, dramatismul, coloanele sonore ale filmelor, fiind și supraveghetor muzical. Pe parcursul anului 2009 Alicia Keys a colaborat cu producătorul muzical Swizz Beatz pentru a crea cântecul „Million Dollar Bill”, care
Alicia Keys () [Corola-website/Science/309978_a_311307]
-
13 mai - 18 iulie 1975 și au durat 79 de zile, fiind realizate la Sibiu, București, Lugoj și Băile Herculane. Titlul de lucru al filmului a fost „Cine râde la urmă...”. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică „București”. George Cornea a beneficiat de ajutorul lui Sergiu Nicolaescu care a îndeplinit funcția de consilier artistic, nefiind însă creditat pe generic. Regizor secund a fost Rodica Nițescu. Muzica a fost compusă de Cornelia Tăutu și interpretată de Orchestra simfonică
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
fostul șofer al regelui Mihai, un Plymouth albastru și un Buick negru, model 1945, care aparținea lui Francisc Toth). Buickul fusese adus din America și a fost cumpărat, după încheierea filmărilor, cu suma de 5.000 de lei de către Studioul cinematografic de la Buftea. Echipa de filmare a fost cazată la Hotelul Dacia. Draga Olteanu-Matei a afirmat că lugojenii i-au primit cu mare drag pe actori și personalul tehnic. "„Așa de frumos m-au primit lugojenii, că nu voi uita niciodată
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]