13,465 matches
-
la craiul vecin să-i aducă fiica de soție. Cinci drumeți cu însușiri miraculoase întâlniți în cale i se alătură și-l ajută să treacă prin încercări și să se întoarcă la curte cu... Irina Petrescu. Lumea poveștilor lui Ion Creangă, căreia Gopo avea să-i rămână tălmăcitor fidel și creator, e tratată familiar, savuros, cu distanțare, după formula basmului în basm. Deși cunoaște viitorul, în momente decisive feciorul se fâstâcește uitând mereu soluția din poveste. Realizatorul n-a știut folosi
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
cu actori s-a apropiat de nivelul geniului din filmele animate cu Omulețul. Criticul sus-menționat comentează următoarele: "„Mult mai bine organizat, în schimb, se relevă De-aș fi Harap Alb, o viziune din nou modernistă asupra basmului clasic al lui Creangă, care îmbină detașarea cu implicarea, și formula „basm în basm” cu autoreferențialitatea și autoconținerea, ca o adevărată serie interminabilă de păpuși Matrioșka. Nu puține sunt opiniile conform cărora, prin această parafrază, talentul lui Gopo a atins, în sfera filmului cu
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
notoria „Oaste a lui Papuc” le cântă „Când se duc oltenii-n piață / Ca la patru dimineață...”, într-un delir bizar-comic irezistibil.”". Analizând acest film criticul Ioan Lazăr remarcă "„modalitatea de a aborda basmul cu o familiaritate jucăușă”", basmul lui Creangă fiind parodiat cu ironie. Regizorul îndeamnă spectatorii să se identifice cu personajul principal, fiind folosit procedeului „basmului în basm” cu schimbări de roluri, dedublările și deghizări. Lazăr consideră că "De-aș fi... Harap Alb" este "„prima și, până acum, poate
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
în relief cu efigiile regelui și reginei, medalioane distruse ulterior, și cu efigiile unor personalități marcante ale spiritualității românești: Ion Neculce și Gheorghe Asachi (realizate de sculptoruk Klein), Titu Maiorescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu (sculptor Vasile Ionescu-Varo), Mihai Eminescu, Ion Creangă, A.D. Xenopol și Miron Costin (sculptor Richard Hette), Vasile Conta și Petru Poni (sculptor Ion Mateescu). După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității care a înglobat fondul bibliotecii Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
ruga pentru ea și pentru a o feri de rele, de boli sau pentru a o ajuta sa aiba copii. Pentru a avea copii, femeile mergeau la mausoleele unor sfinți musulmani și se rugau. În Dobrogea, la Babadag, se legau crengile copacilor din jurul mausoleului cu panglici albe. În Turcia, la Malatya, se vizitează mausoleul iar femeia leagă o eșarfă de felinarul aflat lângă mausoleu. În mediul rural, dacă nașterea avea loc acasă, era asistată de moașă și cumnatele femeii. Înainte de naștere
Obiceiuri și tradiții la turci () [Corola-website/Science/329088_a_330417]
-
de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r). Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004. Ion Dobran spunea despre Mariana Drăgescu: Pentru misiunile efectuate în timpul celui de al Doilea Război Mondial Mariana Drăgescu a fost decorată cu: A mai primit placheta jubiliară a Departamentului Aviației Civile
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
războiului, aceste aviatoare au intrat într-un complet anonimat în primele decenii postbelice, fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989. În anul 2004 în Studioul Cinematografic al Armatei Române a fost realizat documentarul „Escadrila Albă”, în regia lui Șerban Creangă. Irina Cioc („Burnaia”, de la râul Burnaia) (n. 1909, Ciurari - d. 1997, Geneva). Avocată, în baroul Ilfov, a urmat școala de pilotaj civil patronată de Asociația Română pentru Propaganda Aviației (ARPA), unde a fost instruită pentru zbor de Petre Ivanovici și
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
construit în copaci înalți, mai rar pe stânci abrupte. Același cuib este adesea folosit în mai multe sezoane. Cuibul nou este destul de mic; devine însă tot mai cuprinzător prin reamenajări anuale, ajungând la 90-120 cm în diametru. Este format din crengi și consolidat cu pământ și mănunchiuri de iarbă și este căptușit cu mușchi, iarbă sau paie. Uneori adoptă alte cuiburi de păsări, cum ar fi cele de vulturi negri ("Ictinaetus malayensis"). Ponta începe de obicei pe la mijlocul lui aprilie și durează
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
sa se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia). În tradiția rurală, armindenul era un copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu:
Armindeni () [Corola-website/Science/328595_a_329924]
-
filme care-și propun dezbaterea unor teme de neignorat ale actualității românești; iar ceea ce reunește filmele sale - dincolo de diversitatea aspectelor reflectate - este tema majoră a responsabilității faptelor proprii, o responsabilitate asumată conștient, chiar dacă riscul este singurătatea, înstrăinarea sau tragicul”. Ioana Creangă scria într-un articol publicat în 1983 în revista „România literară” că filmul „pledează în favoarea cultului pentru adevăr, pentru coincidența gândului cu fapta, pentru fidelitatea față de structurile sufletești proprii. De asemenea, pledoaria este susținută pentru conservarea purității, dincolo de întâmplătoarele erori
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
fiind nevoit să ia parte la muncile agricole alături de familia sa, asemeni oricărui țăran. Ajuns la 12 ani alături de tatăl său vitreg la o exploatare forestieră din Munții Călimani, pe lângă munca efectuată la cojitul buștenilor de brad și la tăiatul crengilor, i s-a încredințat activitatea de paznic și menaj al colibelor de muncitori forestieri. A servit și ca plutaș pe Mureș, de la Toplița la Reghin. Spre norocul său cu ajutorul și la insistențele preotului și învățătorului din sat care au sesizat
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
întreg guvernul condus de acesta, în refugiu la Iași, în vreme ce Lia, si unicul lor copil, Vintilică, în vârstă de numai trei ani, au rămas în București, ca și alți membri ai familiei Brătianu. Întrebat de un prieten, economistul G. D. Creangă, de ce nu își ia soția în Moldova odată cu retragerea temporară a guvernului la Iasi, Vintilă I. C. Brătianu a dat cunoscuta sa replică: „"Se rupe țara în două, îmi rup și eu sufletul în două."” Rămasă singură cu copilul, Lia se
Vintilă V. Brătianu () [Corola-website/Science/329439_a_330768]
-
coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar partea inferioară este albă cu dungi transversale cafenii. Cuibul este plat, construit cu precădere de femele din crengi uscate intercalate și căptușit cu ramuri verzi. Cuibul este reînnoit în fiecare an și amplasat în zona de tranziție dintre ramurile uscate și ramurile verzi, la o înălțime de 5-8 metri. Ponta cuprinde 3-6 ouă, depuse la intervale de 2-4
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
(n. 21 septembrie 1914, Aiud - d. 11 iunie 1990, Brașov) a fost un atlet de performanță, profesor de educație fizică și sport. S-a născut la Aiud, la 21 sept. 1914, în casa din str. Ion Creangă nr. 6. Studii elementare și medii la Coegiul Bethlen din Aiud, Examenul de Bacalaureat - 1931. Studii universitare între anii 1931 - 1935 la Institutul de Educație Fizică și Sport din București, unde a absolvit cu distinctia „Magna cum laude“ (lucrarea de
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
mai întunecat decât al celorlalte subspecii ale stârcului de noapte. Stârcii de noapte sunt întregul an foarte sociali, găsindu-i impunea cu indivizii din aceeași specie, dar și cu alte specii de stârci. Iarnă stau majoritatea timpului împreună pe o creangă. Cei care trăiesc în Europa sunt păsări călătoare, unele populații necrofage rămânând în Europa chiar și pe timpul iernii. Cand este prea fig, acesti stârci își țin picioarele strânse în zbor, pentru a-și ține cald. Păsările tinere se retrag la
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
rar și plante. Stârcii își caută de fiecare dată locurile de vânătoare. În perioada de cuibărit, picioarele se fac roz și două sau trei pene lungi devin albe. În timpul curtării, masculii devin mai agresivi, dansând, târându-se sau apucând o creangă. După curtare își întind puternic gâtul, dând din cap tot mai tare, până ce acesta atinge picioarele, după aceea scot sunete scurte. Curățatul penelor sau fluturarea unei crengi au loc în timpul cântecelor de împerechere. Într-o colonie, reproducerea este importantă. Femelele
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
albe. În timpul curtării, masculii devin mai agresivi, dansând, târându-se sau apucând o creangă. După curtare își întind puternic gâtul, dând din cap tot mai tare, până ce acesta atinge picioarele, după aceea scot sunete scurte. Curățatul penelor sau fluturarea unei crengi au loc în timpul cântecelor de împerechere. Într-o colonie, reproducerea este importantă. Femelele care se apropie de masculi care o curtează sunt în primul rând avertizate. Dacă aceasta îl acceptă, perechea se curăță după actul sexual și clampane din cioc
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
Dacă aceasta îl acceptă, perechea se curăță după actul sexual și clampane din cioc. Clocesc că și celeilalti stârci, stârcul de Canada ("Ardea herodias") și egreta pitica ("Egretta garzetta"), în colonii. Într-un copac se construiesc 30 de cuiburi pe crengile groase, asemănătoare celor al stârcului de mangrove ("Butorides striatus"), făcute de mascul din crenguțe, rădăcini și iarbă. Femelă face retușurile. Stârcii de noapte clocesc doar o dată pe an, rareori de două ori. Femelă depune de la trei până la cinci ouă în
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
principalele etape și curente literare din ultimele două secole: perioada scriitorilor Costache Conachi, Vasile Alecsandri, Alexandru Donici, Salonul "Daciei Literare", scriitorii pașoptiști și unioniști, momentul fondării Societății Junimea și scriitorii junimiști (Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici și alții), literatura de la "Contemporanul" și "Viața Românească", perioada Garabet Ibrăileanu, sala Masa Umbrelor, sala scriitorilor Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Alexei Mateevici, Calistrat Hogaș, perioada interbelică (George Bacovia, Magda Isanos, Eusebiu Camilar), Nicolae Labiș. La parterul
Casa Memorială „Vasile Pogor” () [Corola-website/Science/331917_a_333246]
-
an de viață, la o lungime de 4,5-5,5 mm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre, în medie 1400. Masculul păzește icrele, alungând alți pești. Nu prezintă importanță economică.
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
1972) și "Conjuncturi și permanențe" (1976). Volumele ulterioare conțin studii pe tema tradiției și modernismului literar. A mai publicat studii introductive la unele ediții din operele lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Romulus Cioflec, Oscar Lemnaru, Octavian Goga, Ion Creangă, Pavel Dan, Jean Bart, Victor Eftimiu, N. D. Cocea, A. E. Baconsky. a obținut Premiul de critică și istorie literară al Asociației Scriitorilor din Sibiu (1982), Diploma Uniunii Scriitorilor din România (1984), Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din România
Mircea Braga () [Corola-website/Science/336976_a_338305]
-
1994; 2001), Mihai Eminescu (1997; 1998; 2000; 2001; 2002; 2005; 2006; 2008; 2011), I.L. Caragiale (1999; 2012), Pavel Dan (1999; 2007), Liviu Rebreanu (2001; 2012; 2013), Nicolae Filimon (2003), Lucian Blaga (2005; 2010), Mihail Sebastian (2007), Emil Cioran (2007), Ion Creangă (2008), Constantin Virgil Gheorghiu (2011; 2016), Urmuz (2014). Articolele de critică literară publicate în reviste au fost adunate în vol. "Miniaturi critice" (1969), în timp ce articolele dedicate teatrului au fost cuprinse în vol. "Teatrul - istorie și actualitate" (1978) și "Teatrul între
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
culturii române”) sau de luptele lui Ștefan cel Mare. O parte dintre aceste idei apar în lucrarea "Războiul împotriva poporului român" (1993). Interpretările exagerate ale istoriei culturii și literaturii române l-au determinat pe Dan Zamfirescu să susțină că Ion Creangă ar fi egal sau mai mare decât clasicii universali Homer, William Shakespeare și Johann Wolfgang von Goethe, istoricul literar considerând că Ivan Turbincă, „personajul care domină istoria lumii în secolul nostru”, ar fi „mai contemporan decât Hamlet, Faust, Don Quijote și
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]
-
și dragostea într-o vilă stil" (2001) și "Harap Alb și alții" (2002) și a realizat dramatizări comice și carnavalești după Mark Twain ("Prinț și cerșetor" și "Regele și yankeul", adaptare după "Un yankeu la curtea regelui Arthur") și Ion Creangă ("Un boț cu ochi din Humulești" și "Harap Alb"). Piesele sunt alegorii fantasmagorice cu personaje simbolice care alunecă spre tărâmul suprareal ("Constelația Ursului", "Balansoar pentru maimuțe") sau drame polițiste cu accente etice ("Dubla dispariție a Marthei N...", "Plus sau minus
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]
-
Constantin Virgil Gheorghiu" (2005), o primă monografie dedicată lui Constantin Virgil Gheorghiu în care sunt analizate ecourile internaționale ale romanului " Ora 25" („o carte existențialistă și, în bună măsură, absurdă (poate mai mult în linia absurdului mitic al lui Ion Creangă)”, după cum o consideră criticul) și locul acestuia în literatura contemporană. Volumele "Eseuri" (1982), "Personalități culturale românești din străinătate" (1999), "Fețele rostirii" (2002) și "Eseuri" (2007) conțin eseuri și comentarii mai vechi sau mai noi pe teme culturale, în care sunt
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]