14,387 matches
-
cu 70 km, eliberând în acest fel efective numeroase, utilizate mai apoi ca rezerve strategice. Executarea acestui plan ar fi salvat o bună parte a teritoriului belgian, în special regiunile industriale din est. De asemenea, exista avantajul folosirii complete a diviziilor olandeze și belgiene. Gamelin a apărat justețea acestui plan chiar și după înfrângere, folosindu-se de argumentele de mai sus. Pe 10 ianuarie 1940, a avut loc Incidentul Mechelen - maiorul german Hellmuth Reinberger s-a prăbușit cu un avion Messerschmitt
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Frontul din Belgia urma să fie un de importanță secundară. Heeresgruppe B a primit doar un număr redus de unități blindate și motorizate, cea mai mare parte a efectivelor fiind formate din infanteriști. După ce germanii ar fi atins Canalul Mânecii, toate diviziile Panzer ale Heeresgruppe B trebuiau să fie transferate la Grupul de Armate A, pentru întărirea liniilor de comunicație germane și pentru respingerea oricărei tentative de spargere a încercuirii de către unitățile aliate. Acest plan putea să se încheie cu un eșec
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
noi, "Hohlladungwaffe", o încărcătură explosivă de 50 kgcare care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule antitanc T-13. Acestea erau dotate cu un tun antitanc de 47 mm și o mitralieră FN30 montată
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
belgine erau mai bune decât piesele antitanc de 25 mm ale francezilor, sau cele de 37 mm ale germanilor. Belgienii au început mobilizarea pe 25 august 1939, iar în mai 1940 reușiseră să aibă sub arme o armată cu 18 divizii de infanterie, două divizii motorizate (parțial) "Chasseurs Ardennais" și două divizii de cavalerie motorizată. În total, belgienii mobilizaseră 600.000 de oameni. Belgienii erau capabili să mobilizeze până la 900.000 de soldați de rezervă. Forțele terestre duceau însă lipsă de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
decât piesele antitanc de 25 mm ale francezilor, sau cele de 37 mm ale germanilor. Belgienii au început mobilizarea pe 25 august 1939, iar în mai 1940 reușiseră să aibă sub arme o armată cu 18 divizii de infanterie, două divizii motorizate (parțial) "Chasseurs Ardennais" și două divizii de cavalerie motorizată. În total, belgienii mobilizaseră 600.000 de oameni. Belgienii erau capabili să mobilizeze până la 900.000 de soldați de rezervă. Forțele terestre duceau însă lipsă de blindate și de arme
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
francezilor, sau cele de 37 mm ale germanilor. Belgienii au început mobilizarea pe 25 august 1939, iar în mai 1940 reușiseră să aibă sub arme o armată cu 18 divizii de infanterie, două divizii motorizate (parțial) "Chasseurs Ardennais" și două divizii de cavalerie motorizată. În total, belgienii mobilizaseră 600.000 de oameni. Belgienii erau capabili să mobilizeze până la 900.000 de soldați de rezervă. Forțele terestre duceau însă lipsă de blindate și de arme antitanc. După terminarea mobilizării, armata terestră belgiană
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
rezervă. Forțele terestre duceau însă lipsă de blindate și de arme antitanc. După terminarea mobilizării, armata terestră belgiană au putut organiza cinci corpuri de armată regulată și două corpuri de armată de rezervă, formate din 12 unități de infanterie, două divizii de "Chasseurs Ardennais", șase divizii de infanterie de rezervă, o brigadă de grăniceri pe biciclete, un corp de cavalerie și o brigadă de cavalerie motorizată. Forțele terestre mai aveau în componență două regimente de artilerie antiaeriană și patru regimente de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
lipsă de blindate și de arme antitanc. După terminarea mobilizării, armata terestră belgiană au putut organiza cinci corpuri de armată regulată și două corpuri de armată de rezervă, formate din 12 unități de infanterie, două divizii de "Chasseurs Ardennais", șase divizii de infanterie de rezervă, o brigadă de grăniceri pe biciclete, un corp de cavalerie și o brigadă de cavalerie motorizată. Forțele terestre mai aveau în componență două regimente de artilerie antiaeriană și patru regimente de artilerie ca și subunități de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
germani. Termenii acordului naval belgiano-britanic au permis plasarea acestor vase și a 3.500 de marinari belgieni sub control Royal Navy pentru întreaga durată a ostilităților. Cartierul general al Amiralității Belgine avusese sediul al Ostend sub comanda maiorului Henry Decarpentrie. Divizia I Navală avea baza la Ostend, iar celelalte două aveazu bazele la Zeebrugge, respectiv la Anvers. Aéronautique Militaire Belge (AéMI), (Forțele Aeriene Belgiene), era deabia la începutul procesului de modernizare. Fuseseră comandate avioane de bombardament ușor Brewster Buffalo, Fiat CR.
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
capitolele blindaj și putere de foc celor mai multe tipuri de tancuri germane. Doar 3e DLM avea în dotare 90 tancuri S35 și 140 H35s. Armata a 7-a franceză trebuia să apere sectorul nordic extrem al frontului aliat. Era compusă din Divizia I ușoară mecanizată (1e DLM) și douădivizii motorizate - a 9-a și a 25-a. Aceste forțe urmau să înainteze în Olanda spre Breda. A treia armată franceză implicată în luptele din Belgia avea să fie Armata a 9-a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
să înainteze în Olanda spre Breda. A treia armată franceză implicată în luptele din Belgia avea să fie Armata a 9-a. Aceată armată avea efective și dotare inferioare celorlate două armate franceze mai sus amintite. Singura unitate puternică era Divizia a 5-a motorizată. Armata avea ca sarcină apărarea flancului sudic al fronului aliat, de la râul Sambre până la nord de Sedan. În continuare spre sud, pe teritoriul francez, era staționată Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
greul atacului principal german. Britanicii au contribuit cu cele mai puține forțe la apărarea belgiei. Corpul Expediționar Britanic comandat de generalul Lord Gort era compus din doar 152.000 de militari organizați în două corpuri de armată a câte două divizii fiecare. Britanicii plănuiseră să mobilizeze două armate a câte două corpuri fiecare, dar aceste efective nu au fost niciodată atinse. Corpul I de armată a fost comandat de ppe rând de generalii John Dill, Michael Barker și Harold Alexander. Corpul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de sub comanda lui Patrick Playfair. În mai 1940, efectivele BEF crescuseră la 394.165 militari, din care aproximativ 150.000 făceau parte din unitățile de servicii ale spatelui frontului și erau slab instruiți. Pe 10 mai 1940, BEF avea 10 divizii (nu toate cu efectivele complete), 1.280 piese de artilerie și 310 tancuri. Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
nu toate cu efectivele complete), 1.280 piese de artilerie și 310 tancuri. Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
și 310 tancuri. Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei divizii de tancuri, diviziile a 3-a și a 4-a Panzer urmau să opereze în Belgia în cadrul Corpului al XVI-lea de armată. Divizia a 9-a Panzer era în componența Armatei a 18-a care, după încheierea luptelor din Olanda, trebuia să atace în Belgia împreună cu Armata a 18-a și îi asigure protecția flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
flancului ei nordic. Grupul de Armate B era dotată cu 808 tancuri, din care 282 Panzer I, 288 Panzer II, 123 Panzer III și 66 Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Panzer IV. De asemenea, Grupul mai avea în dotare și 49 tancuri ușoare de comandă. Divizia a 3-a Panzer era dotată cu 117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer, care trebuia inițial să opereze în Olanda, era cea mai slab dotată, cu
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
117 Panzer I, 128 Panzer II, 42 Panzer III, 26 Panzer IV și 27 tancuri de comandă. Divizia a 4-a Panzer avea 136 Panzer I, 105 Panzer II, 40 Panzer III, 24 Panzer IV și 10 tancuri de comandă. Divizia a 9-a Panzer, care trebuia inițial să opereze în Olanda, era cea mai slab dotată, cu doar 30 Panzer I, 54 Panzer II, 66 Panzer III și 49 Panzer IV. Efectivele care fuseseră destinate asaltului împotriva frotului Eben-Emael fuseseră
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
-a Panzer, care trebuia inițial să opereze în Olanda, era cea mai slab dotată, cu doar 30 Panzer I, 54 Panzer II, 66 Panzer III și 49 Panzer IV. Efectivele care fuseseră destinate asaltului împotriva frotului Eben-Emael fuseseră selectate din Diviziile aeriene a 7-a și a 22-a și fuseseră organizate în "Sturmabteilung Koch" (Detașamentul de Asalt Koch, după numele comandantului, Walter Koch). Organizarea Sturmabteilung Koch a fost finalizată în noiembrie 1939. Inițial, era compusă din parașuțiști ai Regimenului I
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a 22-a și fuseseră organizate în "Sturmabteilung Koch" (Detașamentul de Asalt Koch, după numele comandantului, Walter Koch). Organizarea Sturmabteilung Koch a fost finalizată în noiembrie 1939. Inițial, era compusă din parașuțiști ai Regimenului I de parașutiști și geniști ai Diviziei aeriene a 7-a, plus un mic grup de piloți "Luftwaffe". "Luftwaffe" a alocat pentru atacul împotriva Țarilor de Jos 1.815 avioane de luptă, 487 de avioane de transport și 50 de planoare. Asaltul împotriva spațiului aerian belgian urma
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
apărare belgian. Ei au decis să organizeze aterizarea forțelor aeropurtate ("Fallschirmjäger") în perimetrul fortăreței folosind planoare. Unitățile "Fallschirmjäger" au folosit dispozitive explozive și aruncătoare de flăcări pentru anihilarea apărării. În timpul bătăliei care a urmat, infanteria germană a copleșit apărarea belgiană (Divizia a 7-a de infanterie) în 24 de ore. Principala linie defensivă belgiană a fost străpunsă, iar Armata a 18-a germană a depășit aceste poziții rapid. În plus, infanteriștii germani au cucerit câteva capete de pod peste Canalul Albert
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
poduri în acest timp. Mai multe operațiuni aeropurtate germane s-au desfășurat cu succes în Luxemburg, unde a fost preluat controlul asupra a cinci poduri și căi de comunicație spre Franța. Ofensiva, la care au participat 125 de voluntari ai Diviziei a 34-a de infanterie sub comanda lui Wenner Hedderich, a fost executată cu ajutorul avioanelor ușoare Fieseler Fi 156 "Störche". Germanii au pierdut un avion și 30 de soldați morți. După căderea fortului, Diviziile 4 și 7 de infanterie belgiană
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
au participat 125 de voluntari ai Diviziei a 34-a de infanterie sub comanda lui Wenner Hedderich, a fost executată cu ajutorul avioanelor ușoare Fieseler Fi 156 "Störche". Germanii au pierdut un avion și 30 de soldați morți. După căderea fortului, Diviziile 4 și 7 de infanterie belgiană au fost puse în situația să lupte în câmp deschis cu unitățile de blindate inamice. Divizia a 7-a a încercat să își păstreze pozițiile și să oprească înaintarea germanilor pe malul vestic al
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]