14,040 matches
-
de asemenea, tutela fiului minor al lui Odon, Vladislav Odonic. Marele Duce Cazimir a murit pe 5 mai 1194 iar pretențiile lui Mieszko asupra Poloniei Mici au renăscut. Din păcate, de data acesta, nobilimea locală au preferat pe scaunul de domnie, pe fiii minori ai lui Cazimir, Leszek cel Alb și Conrad. Încercările lui Mieszko de a prelua putere se încheiaseră cu o bătălie sângeroasă, pe 13 septembrie 1195, unde Mieszko a fost grav rănit și fiul său, Boleslau a murit
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
Cazimir al III-lea cel Mare, a moștenit Polonia Mică, Ducatul Sandomierz, Polonia Mare, Kuyavia, și ducatele Łęczyca și Sieradz, în timp ce Silezia și Lubusz din vest, Pomerania și Masovia din nord, au rămas în afara granițelor regatului său. Cu toate acestea, domnia lui Vladislav a fost un pas important pe drumul spre restaurarea Regatului Poloniei. În 1293, Vladislav s-a căsătorit cu Hedwig de Kalisz, fiica lui Boleslav al Poloniei Mari și a soției sale, Jolenta de Ungaria. Ce doi au avut
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
rudele sale apropiate și ca aliat (bunica paternă a lui Henric, Ana de Boemia, o fiica Regelui Ottokar I). Cu toate acestea el nu a avut succes din cauza acțiunilor regelui Rudolf al Germaniei, care, în calitate de rege al romanilor, a dat domnia Boemiei Margrafului Ascanian Otto al V-lea din Brandenburg. Ca o compensație, regele german i-a dat lui Henric regiunea Kladsko din Boemia, ca feudă. La moartea aliatului său din Boemia, Henric al IV-lea s-a împăcat cu Regele
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
ci în Polonia Mică, mai exact nobilii Casei Gryfici care au decis să-l susțină pe Ducele de Silezia. Grzymislawa de Luck, văduva lui Leszek cel Alb, care se temea pentru viitorul fiului ei Boleslav al V-lea, a predat domnia ducatului său din Sandomierz lui Henric. Conrad, nu intenționa să se lupte cu enroma popularitate a guvernului lui Henric, atât din Silezia cât și din Polonia Mică. În 1232, Henric a intrat în Cracovia și a fost proclamat Mare Duce
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
trei săptămâni) și în final la distrugerea Templului în 586 î.Hr. și spre primul exil din Ierusalim vestit de profet. (Ieremia 38:23) Acest eveniment este scris în cartea ÎI Melachim (sau 2 Regi): "„Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucadnețar, regele Babilonului, cu toată oștirea să asupra Ierusalimului și l-a împresurat și a făcut împrejurul lui întărituri." "Și a stat cetatea împresurata până în anul
Asara B'Tevet () [Corola-website/Science/330687_a_332016]
-
și se va recăsători, aducând o ruptura cu Roma, chiar în timpul crizei religioase din Polonia. Sigismund nu a fost liber să se recăsătorească până la moartea reginei Caterina, la 28 februarie 1572, însă acesta a urmat-o șase luni mai târziu. Domnia lui Sigismund a avut loc într-o perioadă de tulburări interne și externe de expansiune. El a văzut introducerea Reformei protestante în Polonia și Lituania și revoltele democratice care au pus cea mai mare putere politică în mâinile nobililor. A
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
piesă în influență tronurilor din Republică, oferindu-l pentru alegeri pe Sigismund al III-lea Vasa, singurul fiu al surorii sale Caterina. Cu ajutorul Anei, acesta a câștigat tronul polono-lituanian că al treilea monarh ales de Republică. Ana a murit în timpul domniei nepotului ei, Sigismund, în propria țară unde s-a născut și a trăit, pe 9 septembrie 1596. A fost ultimul membru Iagello. Varșovia a fost reședința principala a ei înainte de a veni în capitală, unde a înfrumusețat orașul cu diferite
Anna Jagiello () [Corola-website/Science/330690_a_332019]
-
latină: "sudor anglicus") este numele atribuit unei epidemii care a cuprins Europa Occidentală, în special Anglia, în perioada 1485 - 1551 și care s-a soldat cu circa 3.000.000 de victime. Maladia a intrat în atenția medicilor la începutul domniei lui Henric al VII-lea și mai exact la câteva zile de la debarcarea trupelor acestuia pe țărmul Țării Galilor, înaintea Bătăliei de la Bosworth din august 1485. La scurt timp după sosirea trupelor în Londra, boala se face simțită și în Capitală
Sudoarea engleză () [Corola-website/Science/330711_a_332040]
-
un cărturar și un învățat ne putem da seama dupa funcțiile pe care le deținea (ritor-profesor de retorică și sholastic- om savant), dar și din Studiul Pravilei. Lucaci a activat ca profesor la școala Mănăstirii Putna în jurul anilor 1580, în timpul domniei lui Petru Schiopul. Pravila cuprinde trei părți: a. text slavon(cea mai mare parte), b. text slavon cu traducere românească (134pagini) c. exclusiv text româneasc (10 pagini). Textul în română al pravilei conține penitențe pentru: omucideri, furt, falsificarea băuturilor, mărturie
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
Ruteniei de est și a Comunității Națiunilor a devenit aproape perceptibil; a fost făcută o încercare de a rezolva problema în Uniunea religioasă de la Brest. Pe frontul militar au avut loc o serie de revolte a cazacilor. Comunitatea Națiunilor sub domnia lui Ștefan Báthory a suferit o confuzie dinastică în timpul domniei împăraților Vasa, Sigismund al III-lea și Vladislav al IV-lea. A devenit, de asemenea, un loc de joacă a conflictelor interne, în care regii, magnații puternici și facțiunile nobilare
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
perceptibil; a fost făcută o încercare de a rezolva problema în Uniunea religioasă de la Brest. Pe frontul militar au avut loc o serie de revolte a cazacilor. Comunitatea Națiunilor sub domnia lui Ștefan Báthory a suferit o confuzie dinastică în timpul domniei împăraților Vasa, Sigismund al III-lea și Vladislav al IV-lea. A devenit, de asemenea, un loc de joacă a conflictelor interne, în care regii, magnații puternici și facțiunile nobilare au fost actorii principali. Comunitatea Națiunilor a luptat în război
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
a economiei și a structurilor sociale. Guvernul a devenit ineficient din cauza unor conflicte interne de mare amploare, progresele legislative erau corupte și erau manipulați de interesele străine. Guvernarea clasei nobile a căzut sub controlul familiilor puternice, cu domenii teritoriale stabilite. Domniile a doi regi saxoni din Dinastia Wettin, August al II-lea și August al III-lea, au dus mai departe dezintegrarea Comunității. Statul polono-lituanian a fost dominat de Imperiul Rus din vremea lui Petru cel Mare. Acest control străin a
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
de vedere economic și cultural, și a încercat reformele interne fundamentale. Activitatea de reformă a provocat reacția ostilă și în cele din urmă a dus la un răspuns militar din partea puterilor vecine. Alegerile regale din 1764 au avut loc în timpul domniei lui Stanislav August Poniatowski. Confederația Bar din 1768 a fost o rebeliune a șleahtei de îndreptare împotriva Rusiei și a regelui polonez. Aceasta a fost aplanată și urmată în 1772 de Prima împărțire a Comunității, o încălcare permanentă asupra provinciilor
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
guvernului. În cele din urmă, statele străine au profitat de acest vid și au înlocuit nobilimea din Comunitate, ca arbitru real al alegerilor regale și ca putere totală în Polonia și Lituania. În operațiunile periodice pentru a ocupa scaunul de domnie, șleahta a arătat o preferință pentru candidații străini care nu ar fi găsit nici o altă dinastie puternică. Această politică a produs monarhi care s-au arătat ineficienți ori fiind în permanent conflict cu nobilii. Regii de origine străină au fost
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
poloneză într-o campanie decisivă și a obligat Rusia să se întoarcă pe teritoriilr luate anterior, câștigând Livonia și Polotsk. În 1582, războiul s-a încheiat cu Armistițiul lui Jan Zapolski. Forțele Comunității au preluat cele mai multe provincii pierdute. La sfârșitul domniei lui Báthory, Polonia a condus două porturi principale de la Marea Baltică: Danzig care controla comerțul pe râul Vistula și Riga care controla comerțul pe râul Daugava. Ambele orașe erau printre cele mai mari din țară. Ștefan Báthory a planificat o alianță
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Suedia înapoi la catolicism. Ulterior, Sigismund a implicat Polonia în războaie inutile și nepopulare cu Suedia iar regimul a refuzat să-l sprijine cu bani și cu soldați, ducând la confiscarea regiunilor Livonia și Prusia de către Suedezi. Primii ani ai domniei lui Sigismund (până în 1598), Polonia și Suedia erau unite printr-o uniune personală care a făcut ca Marea Baltică să fie un lac intern. Cu toate acestea, o rebeliune din Suedia a deschis un lanț de eventimente prin care a implicat
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
față de Suedia și Rusia, armatele sale s-au răspândit. Războaiele din sud au culminat cu înfrângerea polonezilor în Bătălia de la Cecora în 1620. Comunitatea a fost nevoită să renunțe la toate pretențiile în Moldova, Transilvania, Țara Românească și Ungaria. În timpul domniei fiului lui Sigismund, Vladislav al IV-lea Vasa, cazacii din Ucraina s-au revoltat împotriva Poloniei; războaiele cu Rusia și Turcia au slăbit țara și șleahta a obținut noi privilegii, în special scutirea de la impozitul de venit. Vladislav avea scopul
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
nici un control asupra teritoriilor rusești. Ca și tatăl său, Vladislav a fost implicat în ambițiile dinastice suedeze. El nu a reușit să consolideze Comunitatea sau să prevină evenimentele din Răcoala Hmelnițki și din Potop, care au devastat Comunitatea din 1648. Domnia fratelui lui Vladislav, Ioan Cazimir, ultimul din familia Vasa, a fost dominat de punctul culminant în războiul cu Suedia, baza care fusese stabilită de cei doi regi Vasa anteriori. În 1660, Ioan Cazimir a fost nevoit să renunțe la pretențiile
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
trădat de către supușii săi, a fost nevoit să caute refugiu temporar în Silezia. Ca urmare a războiului cu cazacii și rușii, Comunitatea a pierdut Kievul, Smolensk și toate zonele de est al fluviului Nipru prin Tratatul de la Andrusovo (1667). În timpul domniei lui Ioan Cazimir, Prusia de est a renunțat la statutul oficial de feudă a Poloniei. Pe plan intern, procesul de dezitegrare începuse. Nobilii care făceau alianțe cu puterile străine, urmăreau politici independente iar rebeliunea lui Jerzy Lubomirski a zguduit tronul
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
se stabilească în mod pașnic la periferia Europei, Polonia a suferit un declin la intersecția stategică a continentului. Lipsiți de conducere centrală și neputincioși în relațiile externe, Comunitatea polono-lituaniana a devenit un sclav al regatelor ambițioase care înconjurau țara. În timpul domniei lui Petru cel Mare (1682-1725), Comunitatea a căzut sub dominația Rusiei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea, Polono-lituanienii au fost făcuți un protectorat virtual a vecinului din est, păstrând doar un drept teoretic de auto-guvernare. Până în secolul al XVIII
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
în timpul domniei sale, armatele străine i-au călcat țara. El nu a fost interesat de afacerile polono-lituaniene, pe care le privea mai mult ca pe o sursa de fonduri și resurse pentru consolidarea puterii în Saxonia. În timpul său de 30 de domnie, el a petrecut mai puțin de 3 ore în Polonia, delegând marea majoritate a puterii și responsabilității sale contelui Heinrich von Brühl. Domnia neimplicată a lui August a facilitat anarhia politică și a slăbit în continuare Comunitatea, în timp ce Prusia, Austria
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
pe o sursa de fonduri și resurse pentru consolidarea puterii în Saxonia. În timpul său de 30 de domnie, el a petrecut mai puțin de 3 ore în Polonia, delegând marea majoritate a puterii și responsabilității sale contelui Heinrich von Brühl. Domnia neimplicată a lui August a facilitat anarhia politică și a slăbit în continuare Comunitatea, în timp ce Prusia, Austria și Rusia deveneau din ce în ce mai domninante în afacerile sale. Din primii ani ai domniei împărătesei Ecaterina cea Mare (1762 - 1796), Rusia și-a intensificat
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
majoritate a puterii și responsabilității sale contelui Heinrich von Brühl. Domnia neimplicată a lui August a facilitat anarhia politică și a slăbit în continuare Comunitatea, în timp ce Prusia, Austria și Rusia deveneau din ce în ce mai domninante în afacerile sale. Din primii ani ai domniei împărătesei Ecaterina cea Mare (1762 - 1796), Rusia și-a intensificat manipularea în afacerile poloneze. Prusia și Austria, celelalte puteri din jurul Comunității, au profitate, de asemenea, de avanjul certurilor religioage și a politicilor interne. Statele vecine au împărțit țara în trei
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
1508), a fost Duce al Milano din 1489 până în 1500. Membru al familiei Sforza, el a fost al doilea fiu al lui Francesco Sforza. A fost renumit ca patron al lui Leonardo da Vinci și a altor artiști și în timpul domniei lui a avut loc etapa cea mai productivă a renașterii milaneze. El este, probabil, cel mai bine cunoscut ca omul care a comandat "Cina cea de Taină". Ludovico Sforza s-a născut la 27 iulie 1452, la Vigevano, situată astăzi
Ludovic Sforza () [Corola-website/Science/330785_a_332114]
-
a avut loc între anii 755-1127, spre sfârșitul dinastiei Tang și începutul dinastiei Song (960-1279). În această perioadă construcția de grote a luat sfârșit din cauza persecuțiilor religioase, a luptelor cu dinastiile rivale și cu invadatorii mongoli. Între anii 1368-1912, în timpul domniilor dinastiilor Ming (1368-1644) și Qing (1644-1912), Grotele Longmen au fost recunoscute ca monumente naționale și au fost reconsolidate. În timpul celui de-al doilea război chino-japonez (1937-1945), japonezii au jefuit site-ul și au luat multe relicve în Japonia. În prezent
Grotele Longmen () [Corola-website/Science/330795_a_332124]