14,025 matches
-
Trei sferturi de veac mai târziu viitorul Marxist eșuează spectaculos Iar Vampirul, departe de a fi epuizat, trece bocănind pragul noului mileniu În zonă operează hoți Nimic mai adevărat. Hoți printre care se numără prădătorii viitorului Poeții așa-numiți Lucrătorii imaginației Bieți tineri amorezați de chelnărițe Virtuoase Lucii coruptibile Sfiindu-se a fura la modul fizic Dar altfel neînfricați Să dea spargere viitorului făcând curățenie generală Fără vreo scuză față de noi câți suntem Moștenitorii, victimele utopiei Și vampirilor Hoți ai timpului
Pupitrul 07 din sala de lectură a Bibliotecii Britanice by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/13123_a_14448]
-
proiecții automăgulitoare: „Ce ar fi făcut marele Tolstoi dacă amanții improvizați i-ar fi cerut adresa Annei Karenina ?”. Fără a avea un sistem estetic bine articulat, Ionel Teodoreanu găsește, totuși, expresii memorabile: „Calul troian al creațiunii este omul viu” sau „Imaginația (este) antropofagă, hrănindu-se cu oameni vii pentru a da viață ficțiunilor”. O definiție metaforică a scriitorului este repetată frecvent în interviuri și e pusă și în gura unui personaj - artist, Catul Bogdan din Lorelei: „Să-ți aduci aminte de
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
Loghinovski, devine convergent nu atît cu personajele numite mai sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura secolului său”. Aici, Elena Loghinovski îl întîlnește pe Marian Papahagi care, în Eros și utopie și în studiul Accidentele imaginației, plasa protagonistul din Rusoaica într-o serie cu „seducătorul” lui Kirkegaard, „imoralistul” lui Gide și „omul sfîrșit” al lui Papini. Cel mai întins studiu al cărții (aproape o sută de pagini) privește relația cu totul specială a lui Marin Preda
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
fără cuvinte despre tristețe și bucurie, despre durere și fericire, despre iubire și ură, despre viață și moarte. Aceasta este magia lui. Dacă mai luăm în considerare faptul că el înseamnă grație și eleganță, sănătate și dezvoltare armonioasă, stimulare a imaginației, a memoriei, a puterii de creație, înțelegem de ce părinții apelează la balet ca la un partener în educația copiilor. Cât despre aceștia, copiii sunt fascinați de subiectul narativ al baletului, de personaje și costume care îi transpun într-o lume
INTERVIU CU MAESTRA DE BALET ANA VALKAY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349675_a_351004]
-
repetițiile finale, iar în ziua spectacolului este alături de noi ca prezentator, transmițând publicului emoțiile noastre, iar nouă, bucuria și susținerea celor din sală. Trebuie să spun că impresia artistică este creată în mare parte și de costumație. Realizarea ei cere imaginație, migală, materiale specifice, accesorii speciale și... bani. Fiecare grupă de vârstă execută în timpul spectacolului două, trei și chiar mai multe numere, ceea ce înseamnă cam tot atâtea schimbări de costume. Spun toate astea ca să subliniez implicarea părinților ce suportă costurile și
INTERVIU CU MAESTRA DE BALET ANA VALKAY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349675_a_351004]
-
o importanță secundară, dar și ca spații generoase pentru desfășurarea unui complex ceremonial artistic și simbolic. În spațiul vast al livrescului și al imaginii deja constituite, Floarea Țuțuianu își dezvăluie nu atît capacitatea memoriei și puterea de admirație, cît vitalitatea imaginației, prospețimea limbajului și subtilitatea traseelor de comunicare cu (și în) spațiul culturii. În această pictură, gravă și ironică, în același timp, care absoarbe, asemenea unui ciclon, expresivități obosite și detalii pline de prețiozitate, pofta insațiabila de joc și un bogat
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
cu o anticipație a dezastrului peste cea construită de Bulgakov: ce s-ar întîmpla cînd Gogoloi (sinonimul lui Sarik din text!) ar pune stăpînire nu doar pe motanii din Moscova, dar și pe casa Profesorului plecat la un Congres. Sigur, imaginația fiecăruia e liberă să brodeze pe tema dată de Bulgakov. spectacolul pare mai degrabă o variațiune pe o temă din Bulgakov, mai facilă și comercială. Chestiune de opțiune, de accente. Momente coregrafic-muzicale sînt dublate uneori de replici de estrada. Publicul
Experimentul din strada Precistenka by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18140_a_19465]
-
Țepii de fier ai grilajului la patru/ dimineață - peste mintea mea stelele/ tot atîtea obloane curat închise:/ nemișcata copilărie" (După spectacol). Echivalata cu "cea mai curată singurătate din lume", vîrsta incipientă încearcă a-și fauri propria să lume, una a imaginației larvare, care amestecă - fără alt scrupul decît cel al unei aburoase verosimilități interioare - basmul cu datele fragmentate ale realului, aluziile geologiei, ale florei și faunei cu aventură livresc-juvenilă, intimitatea percepționala cu vastitatea intercontinentala, viața cu moartea. Elegia e conținuta, e
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
de masă se instituționalizează - în ultimă instanță la baza culturii postmoderne. Întoarcerea melodramei în toate tipurile de structuri narative postmoderne (film, muzicaluri cinematografice, chiar produsele mass-media - articole și programe de știri TV) este o chestiune care nu poate fi negata. Imaginația melodramatica, o manifestare a inclinației postmoderne către sensibilitatea romantică (sau, mai degrabă, sentimental-romantioasă) - soap opera gen Dallas, Dynasty, Santa Barbara, Sunset Beach sau telenovelele sud-americane - n-a evoluat prea mult, în ceea ce privește conținutul, față de românele foileton de secol XIX (că Misterele
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
Parisului de Eugăne Sue) sau chiar față de așa-numita "Epoca a sentimentului și a sensibilității", secolul XVIII britanic, ce se suprapune, de fapt, cu începuturile românului modern (cu Pamela lui Richardson, Tom Jones de Fielding etc.). Toate aceste manifestări ale imaginației melodramatice se află în strânsă legătură cu un anumit public, cu așteptări specifice, bine definite (chiar dacă destul de limitate) care trebuie îndeplinite pentru că opera să se vândă (detaliu extrem de important când ne referim la televiziune și cinema). Ele au, în majoritatea
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
care nimeni nu își asumă vreo responsabilitate pentru că ea este pasata abil între secții și juriu, se poate întîmpla orice. Iar acest orice, în cadrul actualei ediții, se numește simplu: cumetrie administrativă. Din cele șaptesprezece premii, oferite banal și lipsit de imaginație pe secții și pe genuri, șase sînt acordate conducerii Uniunii Artiștilor Plastici și unor șefi de filiale, iar două dintre ele chiar unor membri ai juriului. Așadar, marele premiu îi revine lui Nicolae Alexi, presedintele UAP, premiul special lui Dumitru
Premii si cadouri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18155_a_19480]
-
pe loc, fiind sectorul dînsei, care damă, certata rău cu al mare, cică l-ar fi felicitat pe individ și l-ar fi numit pa loc redactorul-șef al R.L. Nu știu dacă așa ar fi putut fi... Dar, ca imaginație, putem să spunem că este ben trovato... Unde ajunserăm și noi cu lupta asta pentru a fi și a trăi mai departe... Să terminăm cu bunicul lui D. care își împușcase cele două iepe, - și căruia i se spunea Husarul
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
ea încetează a fi substanță, deoarece aici spiritul capătă conștiința forței lui, cucerindu-si libertatea prin lupta și suferința. În acest regn se află domnia intelectului și a adevărului, care se despoaie de aparențele simțurilor, drept care realitatea se transferă în imaginație, ființînd doar ca amintire a trecutului și că aspirație spre viitor. În Paradis, spiritul eliberat din treaptă-n treaptă se îndumnezeiește, iar ca urmare formele se destramă, pierzîndu-se în simplicitatea luminii, în melodia lipsită de culoare, în gîndirea pură. Nicu
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
pe românește și înjură și el, doctorul, care, om fin, nu înjurase în viața lui, luându-se mai mult după Costică; fiindcă așa-l chema, Costică Streașină, exact ca-n roman, și care Costică, zicea doctorul, înjura superb, cu o imaginație nebună-nebună... Treptat, băiatul se vindecă, se apucă de munca lui de agronom, și pe ce punea mâna, creștea, îngrijea grădinile oamenilor, pe gratis, doar că primea să-i facă cinste, atât, având darul minunat de a semăna și sădi ca
Note americane (II) - variante - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14307_a_15632]
-
ridic spre lumină/ Poemul meu, epigon interstițial, se străduie, în zadar, să se nască/ Strivit între oasele lui Nichita și Arghezi ...Mormânt mi-e intertextul acesta, mormânt adânc.” (Între două texte) Întâlnim în versurile lui Iulian Băicuș o revărsare de imaginație ce seamănă uneori izbitor cu „realitatea obiectivă”, dar care merge întotdeauna dincolo de aceasta, într-o hyper(bo)realitate, așa cum o numește poetul. În mod paradoxal, poezia este văzută ca o cale de acces către adevărata fire a lucrurilor: „Când scriu
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
jocul dintre abstract și concret dă întâietate primului termen, rezultatul fiind un vers amorf, fără sclipire, după cum sunt și altele în care elementele disparate se întrepătrund și se cristalizează în formulări fericite, cu adevărat poetice: „peisaj sălbatic/ cu resturi de imaginație/ necunoscând răspunsul/ ne suntem împotrivă de/ la-nceputul lumii tu-mbătrânind/ străin în carnea mea la/ marginea înfiorată a/ tristeții eu refuzând/ absentă mângâierea ca pe-o/ prăpastie ce mă recheamă și/ cunoscând doar fuga înlăuntru.” Într-un cuvânt, o viziune
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
oameni suntem! Ce altceva poți să vrei, să simți, când ești parte infinitezimală din vibrația brâncușiană?! Un fragment de Coloană a Infinitului, de culoare Închisă, din lemn, expus aici, ca un simbol al simbolului de mâine, Îmi aduce În ecranul imaginației coloane de lemn din monumente funerare țărănești, ori din pridvorul casei unor oameni gospodari, de prin satele din sudul României, de la Gorj. Coloane lucrate atent și bine de meșteri populari, care ciopleau sufletul lemnului și-al omului, din tată-n
Călător prin America. In: Editura Destine Literare by Roni Căciularu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_337]
-
o parte de prea deasa ei utilizare ca armă, pe de alta, de asimilarea opiniei critice "cu negația și chiar cu o atitudine potrivnică intereselor culturii naționale": "Critica dusă cu luciditate (nu cu patimă), pînă la capăt, adică pînă la imaginația consecințelor, reprezintă o probă de vigoare, de forță creatoare și de maturitate a unei literaturi." (p. 46) Afirmația de mai sus e în mare măsură o profesiune de credință - o astfel de critică e cea practicată de Mircea Martin, a
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
naratorul din Degetul simte o mîncărime în degetul mare de la picior și nu se poate opri de la a analiza, obsesional, această senzație, mîncărimea se transformă în durere, singura soluție logică pentru a înlătura durerea fiind tăierea degetului. Metaforele și produsele imaginației sînt luate ad litteram și duse pînă la ultimele consecințe, după tehnica bulgărelui de zăpadă: �explorare" pentru metodă sau �zborul inspirației" devin argumente pentru poetul care se crede avion în timp ce scrie și deranjează vecinii prin zgomotul ca de motor pe
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
indiferent de rezolvarea lor concretă, lucrările sale de sculptură au un aer solitar care le face inapte de a comunica (între ele, dar și cu privitorul). El este un profesionist și atît. Pentru a fi mai mult, îi lipsește atît imaginația formală, cît și acuitatea ideii. Ceea ce pare, la prima vedere, complexitate nu este decît dezordine, iar o anume puritate a suprafeței nu trece dincolo de calofilie și decorativism. Efectul de monumentalitate derivă, de fapt, din dimensiuni și este indus prin construcții
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
greu. Totdeauna am iubit mult muncă, încât ea nu mi-a știrbit vreodată fericirea. Nu asta voi să zic. Dar va veni un timp când asta va fi socotita că o lipsă. E aici ceva ce nici cea mai bogată imaginație nu poate suplini, un fel de învățătură profundă pe care nimic, în ceea ce va urma, nu o poate înlocui, niciodată. Va veni un timp când burghezul se va simți în stare de inferioritate în fața unui simplu muncitor. Acest timp a
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
între ele, madeleina lui Proust care, muiată în ceai, redeșteaptă trecutul, pe tante Léonie și restul. În cărțile bătrînei doamne strălucește același Occident mirific, civilizat, bogat, cu femei și bărbați frumoși și eleganți, care se iubesc pătimaș și plin de imaginație. Mă gîndeam, citind romanul lui Makine, cîtă prevedere și intuiție erau în încercarea pe care cenzura comunistă a făcut-o, în Rusia, ca și la noi, de a opri de la difuzare aproape întreaga artă occidentală modernă. Aceea, cu alte cuvinte
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
nu era nici o punte, ei se opuneau unul altuia ca doi poeți care se deosebesc radical. Maiorescu l-a creat pe poetul antumelor, al unei lirici romantice puternic marcată de clasicism, în forme corecte gramatical și meticulos elaborate, în care imaginația se autocontrolează. Pe Maiorescu nu l-au interesat postumele (dăruite Bibliotecii Academiei, cum se știe, într-o ladă niciodată deschisă de către critic); în ele era un Eminescu nefinisat, a cărui voință nu se impusese pînă la capăt, uneori confuz ideatic
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
umplea cerul liric de jerbe fastuos-incandescente. Nu Eminescu din Luceafărul, ci acela din Memento mori. Și nu Eminescu al satirelor, eglogelor ori elegiilor, politic, melancolic sau nostaligic, ci acela al uriașelor poeme neterminate, al fragmentelor de rocă vulcanică în care imaginația scapă din chingi, evurile se amestecă, teluricul și celestul ard laolaltă și mitul inundă istoria. Dovadă că la noi a existat de obicei un anumit Eminescu e făcută și de confiscarea poetului de către diversele ideologii politice. Poetul național, acela adică
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
acum și pînă la sfîrșitul vremurilor va ieși necontenit iliescu. și tu dormi, dormi și în clipa aceasta, în seara de crăciun, pentru că ești tristă și prostuță, iar somnul este un leac perfect, cel puțin împotriva memoriei și a tristeții". Imaginația, scria Jacques Hérold, este "ceea ce există, dar necunoscut". Uneori, putem adăuga, și ceea ce există ca foarte cunoscut... Pavel Șușară, Tetraktys, cu douăsprezece ilustrații de Cristiana Radu, Ed. Brumar, Timișoara, 2000, 132 pag., preț nemenționat.
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]