15,922 matches
-
nu se lasă. Face o cazuistică în jurul noțiunii de „scriitor” și „intelectual”. Pretinde că a fi „intelectual” încă nu înseamnă să fii mare scriitor, iar dacă ești mare scriitor, nu e neapărat nevoie să fii intelectual. Oricum ai da-o, „intelectualul” iese prost din această ecuație, iar avantajat este scriitorul (apolitic, firește). Soljenițîn, de pildă, căruia pușcăria nu i-a sporit valoarea literară a operei, în schimb Șukșin, deși scria la bucătărie, a lăsat o proză memorabilă. Băiatul e în plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au înțeles nimic din semnificațiile anului 1989, iar dacă înțeleg, nu acceptă, pentru că, nu-i așa,?, Rusia are un destin aparte, Rusia protejează Europa de musulmani și de chinezi, așa cum o face, de pildă, în Caucazul de Nord. Cât despre intelectualii lor, nu mă mai miră nimic, după ce am văzut cum până și oameni de cultură cunoscuți în trecut pentru atitudinea lor curajoasă, între care regizorul Iuri Liubimov, s-au înregimentat să sprijine puterea, făcând campanie electorală în favoarea lui Putin la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intelighenția - luminată și liberală - din această țară nu l-a condamnat deloc, spre deosebire de nemți, care au repudiat cu vehemență nazismul și continuă să-și facă mea culpa până în prezent“. Replica rusului Alexei Varlamov: „De fapt, Rusia nu a avut niciodată intelectuali în accepția termenului vehiculat în Occident, ci doar niște «mujici» cu oarecare știință de carte. Este o tradiție a culturii ruse, la care eu țin foarte mult“. (Varlamov, care scrie o proză cu tematică rurală și semnează studii de antropologie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întruniri ilegale, underground, pentru a-i turna după aceea la STASI pe toți participanții la ele. Povestea s-a aflat abia după deschiderea dosarelor de către Comisia Ghauck. Am avut cazuri similare și noi, în Moldova, pe timpul studiilor la Universitate, cu intelectuali „colabo”, care îi atrăgeau pe tinerii studenți în plasa retoricii lor anticomuniste. pentru a le întocmi după aceea dosare la KGB. Singura deosebire este că despre asemenea lucrături execrabile nu vom ști niciodată întregul adevăr și, oricum, nu pe cale oficială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după opinia ei, o anume vitalitate a esticilor, care îi deosebește de occidentali, „ființe leșinate și anemice”. Cultă, comunicativă și spontană, Corinne este tipul rar de intelectual simplu, necontrafăcut. Observația mea rămâne valabilă, chiar dacă nu sunt de acord cu această ultimă remarcă a ei. Cred că sălbaticul din noi trebuie educat în orice condiții, indiferent în ce zonă a Europei ți-a fost dat să te naști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că nu aveam voie, până în ultimii ani ai perestroikăi gorbacioviste, să citim cărți românești i se pare o barbarie. Totuși, suferă că Rusia a ajuns ciuca bătăilor, că este urâtă și atacată de foștii „frați” de uniune, mai ales de intelectualii din republici, pentru că poporul simplu, a aflat ea, are puternice nostalgii sovietice. Îi propun să se întoarcă în Rusia și să pună umărul la democratizarea țării. Ia sugestia mea ca pe o glumă. Și-a făcut o anumită situație în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă de ce s-a întors Moldova la neocomunism. Ce s-a întâmplat? Nu puteau înțelege, erau stupefiați. Recunosc că am găsit cu greu explicații. Am vorbit de implicarea KGB-ului, de vina intelectualilor noștri, de faptul că ne-am deznaționalizat, că limba română era interzisă... Vizibil nemulțumit, la un moment dat, Verner mă întrerupe: „Probabil că neocomuniștii au venit la putere prin alegeri libere, poporul i-a votat?” „Așa e“, am zis. „Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lume. Sunt mai agreate, probabil, subiectele strict culturale. Tema discuției este de o actualitate ardentă: prezența în guvernul de la Viena a unui curent extremist și xenofob, care contrazice principiile democratice fondatoare ale Uniunii Europene. Sylvia Treudl declară că există mulți intelectuali, muzicieni, artiști în țara sa care se opun oficialităților de la Viena. Dubravka Ugrešic observă că, de fiecare dată când vorbește cu cineva dintr-o țară estică, „naționalistă”, intelectualii respectivi îi răspund: „Nu înțelegeți problemele noastre, istoria noastră, specificul, motivele adânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
principiile democratice fondatoare ale Uniunii Europene. Sylvia Treudl declară că există mulți intelectuali, muzicieni, artiști în țara sa care se opun oficialităților de la Viena. Dubravka Ugrešic observă că, de fiecare dată când vorbește cu cineva dintr-o țară estică, „naționalistă”, intelectualii respectivi îi răspund: „Nu înțelegeți problemele noastre, istoria noastră, specificul, motivele adânci. E complicat să transpui definiții abstracte pe un teren concret“. „Așa se justifică toate extremismele“ - zice ea. Are dreptate, însă la fel de adevărat este faptul că nu poți împărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adaugă el. Moderatoarea se grăbește să liniștească asistența, spunând că nimeni nu vrea să culpabilizeze Austria ca țară și că reuniunea scriitorilor din Trenul Europei își propune mai degrabă să pună întrebări și să caute răspunsuri, de pildă: ce așteaptă intelectualii austrieci de la confrații lor europeni? Costa Gavras: e nevoie de dezbateri permanente pentru a sensibiliza opinia publică împotriva revanșei naționaliste. La Paris facem mereu acest lucru. Revine Sylvia Treudl, pentru a-l acuza pe cancelarul Schlussel, care a inițiat coaliția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întoarce spatele, fără nici o formalitate. Dumnezeule, ce e cu oamenii ăștia? Reacționează din reflex, ca la rostirea unei parole magice. Părăsesc Parisul cu o impresie dezagreabilă. Franța rămâne înfofolită într-o pătură stângistă, în pofida dispariției comunismului ca sistem politic. Mulți intelectuali de aici nu vor în continuare să audă de realitățile ultimilor 50 de ani din țările estice. E ca și cum ar trebui să ia cunoștință de o rudă abandonată, față de a cărei uitare nu-și pot reprima o vină obscură, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ci catolici sau protestanți; nu paternaliști, ci independenți și individualiști; nu prosovietici și comuniști, ci postmoderni și europeniști. Să transportăm în Basarabia o părticică din universul reperelor noastre politice și culturale, să amenajăm un ambient pe gustul nostru, al... câtorva intelectuali. Bovarisme. A te muta aici cu traiul este însă mai greu decât a-ți imagina cealaltă posibilitate, la Chișinău. Poți, în definitiv, să-ți imaginezi orice. Nu costă nimic. După excursia revelatoare prin zona veche, privim cu alți ochi - mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu oamenii simpli și cu șefii mișcării de rezistență, între care și Aslan Mashadov, președintele ales al Ceceniei. La întrebarea moderatorului: „Dar intelectualii ruși ce spun, ce părere au despre această agresiune, cum explicați tăcerea lor?“ Anie Nivat răspunde simplu: „Intelectualii ruși sunt... ca toți rușii“. Există, firește, și alte opinii, dar ele nu au o pondere semnificativă în corul celor care aprobă acțiunile militare. Rușii îl aplaudă pe Putin, care e tânăr, dinamic, energic și care are ambiția să renască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doar scurte replici: „Da, dar Sartre e un mare spirit, și asta contează mai mult la el”. Îi spun că pentru noi, cei din Est, care am trăit oroarea comunismului pe pielea noastră, contează enorm și atitudinea morală a unui intelectual ca Sartre, care a cauționat într-un fel crimele comunismului... Mă opresc însă, pentru că simt că mă inflamez și nu e cazul. Las ca discuțiile să „curgă” și pe alte subiecte. Noroc că în compartiment mai sunt și alți convorbitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
disponibilitate enormă pentru aventură. Am întâlnit-o la mulți occidentali, care s-au repezit, după 1989, să exploreze „Estul sălbatic” pentru a-și astâmpăra, pesemne, spleenul pe care ți-l induce un mediu prea aseptic de existență. Leons Briedis - un intelectual admirabil - e, altfel, un om muncit de obsesii și veșnice nemulțumiri: i s-a plâns lui Nae Prelipceanu că în Letonia e rău, că, dincolo de pospaiul occidental, totul e putred pe dedesubt. Briedis folosește un limbaj metaforic, o terminologie abisală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
identitatea și să-i spui numărul odăii, ca pe un cifru pe care nu ai voie să-l greșești dacă mai vrei să rămâi înăuntru. Atmosferă de angoasă tulbure, insidioasă, măcinând nervii unui om normal, și mai ales ai unui intelectual cu ceva lecturi la activ, a cărui vulnerabilitate psihică se hrănește prin accesul la o memorie culturală de o ambivalență discutabilă. Aceste „achiziții” literare, acest „combustibil” al spiritului, în labirintul de la Oktyabriskaia, cum spuneam, nu te ajută, ci te dezavantajează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Scaune aranjate în neorânduială, o masă lângă fereastra adânc tăiată în zid, aglomerată cu pahare de plastic și sticle de vin moldovenesc - Cabernet și Roșu de Purcari (soiuri faimoase în întreaga Rusie și preferate, aflu cu această ocazie, și de intelectualii Petersburgului, pe lângă, desigur, nelipsita vodcă). Un fum înecăcios de țigară învăluie încăperea. Rumoarea surdă abia de lasă să răzbată, ca într-un vis, vocile unor poeți locali care recită niște versuri într-o rusă greu de înțeles. Găsesc câțiva colegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stradă Arbat, iar acolo ne despărțim. Îi povestesc lui Corinne, pe cât îmi permite confortul unei discuții peripatetice, subiectul cărții Copiii Arbatului a lui Rîbakov. Corinne știe câteva versuri de Okudjava și mă întreabă dacă acesta a fost un „aristocrat, un intelectual de elită”. Îi spun că, după părerea mea, ultimul intelectual -„aristocrat” - pe care l-a avut Rusia a fost Andrei Saharov. A fost singurul care a înfruntat deschis sistemul, regimul comunist, singurul care a renunțat la privilegii și chiar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alți criminali de tipul celor de pe soclurile din Rusia. Răspunsul e simplu: pentru că Hitler și ai lui au fost judecați la Nürnberg, iar ceilalți, autorii a vreo sută de milioane de morți, sunt, bine mersi, „istorie”. - Cum comentezi atitudinea unor intelectuali din vestul Europei care concep unitatea europeană drept o ripostă dată, în primul rând, „imperialismului american” - teama de globalizare, ei uitând adevărul că fără implicarea americană continentul nostru ar fi fost de mult o uriașă ruină comunizată? - Deși aș mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e întâmplător faptul că majoritatea colegilor noștri din Vest, participanți la Trenul Literaturii, au vederi de stânga. O stângă deloc comunistă, așa cum înțelegem noi, cei trecuți prin comunism, acest termen. Pentru mine, un exemplu în relația aceasta complicată dintre un intelectual și poporul său este cel al scriitorului și filozofului gruzin Merab Mamardașvili, un mare patriot, care, atunci când compatrioții săi vroiau să-l aleagă președinte pe Gamsahurdia, a spus: „Dacă poporul meu îl va alege președinte pe acest om, eu voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Popovici, care, la 25 și la 28 de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de măruntul intelectual de țară și față de așa-zisul „chiabur”, acel gospodar ce era un exemplu nu numai de bună geranță și exploatare a pământului și vitelor, dar și un model moral al satului și care le stătea ca un spin în ochii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe umerii cărora apăsa întreaga tradiție și răspundere a „vechii Românii”, o Românie părăsită de Vestul orgolios și îmbibat de victoria sa contra nazismului, fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui Stalin. Acești intelectuali de vârf, mulți dintre ei cu doctorate în Apus și privind neclintit spre valorile sale, deodată părăsiți în mlaștina unei noi ocupații, o teroare, spre deosebire de cea seculară, turcească, nemulțumindu-se să ne spolieze aurul, petrolul și minereul, dar încercând să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau două de indivizi și-au câștigat și acest drept! Adeseori, masele chiar erau „mulțumite”, mai ales că șefii comuniști aveau grijă, la intervale regulate, să „mai taie grijuliu din vârfuri”, să critice aspru adică (uneori chiar să înjureă pe intelectuali, mai ales pe cei din „latura umanistă”, medici, arhitecți, profesori și pe artiști și scriitori, bineînțeles. Eram victime „din oficiu” și nu o dată am spus-o public, chiar și atunci, că noi, intelectualii, în comunism, umaniștii, suntem „evreii societății”, excelente
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aspru adică (uneori chiar să înjureă pe intelectuali, mai ales pe cei din „latura umanistă”, medici, arhitecți, profesori și pe artiști și scriitori, bineînțeles. Eram victime „din oficiu” și nu o dată am spus-o public, chiar și atunci, că noi, intelectualii, în comunism, umaniștii, suntem „evreii societății”, excelente ținte ale numeroșilor oportuniști, ale viguroșilor carieriști ai „perioadei”. Eram în anii aceia un individ aproape singuratec, deși făceam sport „de performanță”, câțiva ani, la clubul „Metalul”, atletism, și păstrez calda amintire a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și dogmatice, deoarece „leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și cuvântul „elită” este abhorat cu putere, deși „crema” intelectualității parisiene se comportă strict și trainic ca o elită „luptătoare”. Cu unele excepții, dar mediile, editurile sunt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]