13,652 matches
-
a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. James Hutchisson, biograful lui Poe, consideră „Lada dreptunghiulară” ca fiind asemănătoare cu seria de „povești de raționament” sau de povestiri polițiste ale
Lada dreptunghiulară () [Corola-website/Science/325663_a_326992]
-
reeditată și de alte edituri). Alte traduceri mai noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Ca și naratorul din
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
văzut de pe Lună. Petr Ginz s-a născut în familia lui Otto Ginz, un evreu angajat ca manager al departamentului de exporturi al unei companii din industria textilă. Un esperantist pasionat, Otto Ginz o întâlnise la un congres esperantist pe Marie Dolanská, care avea să devină mama lui Petr Ginz și a surorii sale, Eva Ginzova (născută în 1930; mai târziu și-a schimbat numele în Chava Pressburger). Pasionat de literatură și mai ales de operele lui Jules Verne, Petr a
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]
-
a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Teama de a fi îngropat de viu a fost profund înrădăcinată în cultura occidentală din secolul al XIX-lea, iar Poe a
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Butoiul de Amontillado", editat în 2014 de Editura MondoRo din
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
de cancer ce afectează bărbații. Celebrarea a continuat în anii ce au urmat în alte orașe din Anglia cu o atenție acordată problemelor de sănătate și egalității de gen, precum și pe promovarea unor modele masculine pozitive. În noiembrie 2009, scriitoarea Marie Clarence a organizat celebrarea inaugurală a ZIB în Ungaria. Clarence a organizat evenimentul pentru a promova echilibrul de gen și echitatea de gen. Celebrarea a avut loc la Budapesta, președintele Comitetului Cultural UNESCO pentru Ungaria Dr. Michael Hoppal având discursul
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]
-
arhitectul, nici constructorul sau designerul interiorului nu au reușit să descopere vreodată care sunt gusturile sultanului. Nefiind pe deplin mulțumit, sultanul s-a hotărât să construiască un alt palat în Brunei, pentru cea de-a doua soție a lui, regina Mariam, o fostă stewardesă. Palatul Istana Nurulizza este o clădire mai mică, dar care a costat totuși 120 milioane $. În acest palat își avea prințul Azim apartamentul. Palatul este o frumusețe inimaginabilă. Are peste 1000 de incăperi și săli, dintre care
Istana Nurul Iman () [Corola-website/Science/325779_a_327108]
-
să în neființă. Albu Eugen; Câmpean Remus; Floarea Mariana; Florea Marin; Kory Calomfirescu Ștefania; Kory Mercea Marilena; Kory Mercea Bogdan; Florea Marin; Mircoiu Crișan; Nicoară Eugenia; Marinescu Ioan; Tudoș Ana Maria; Fekete Corina; Cioroianu Stelian; Oprea Constantin; Radu Vasile; Orzac Maria; Gădălean Mariana; Varodi Mariana; Varodi Tiberiu; Mărghitaș Florin; Rusu Rodica; Zoița Nif; Vereștean Maia; Sângeorzan Alexandru; Hoinărescu Vândă; Timofte George; Salomie Cornelia; Dogaru Niculina; Scurtu Doina; Scurtu Candet; Zehan Anghel; Zegreanu Octavian; Zegreanu Iustinian; Narcis Bucur; Vancea Niculescu; Mircea Vasinca
Cenaclul Victor Papilian () [Corola-website/Science/325783_a_327112]
-
Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga scria că această povestire conține "„o nuanță de critică socială sau morală, o undă de etică și umanism. Iar
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
violonist în Filarmonica din Helsinki din anul 1976 pînă în anul 2012: http://www.hel.fi/hki/hko/fi/Orkesterin+muusikot Teodor Nicolau premiat la al treilea Concurs International de compoziție "Uuno Klami" din Finlanda: http://www.klamicompetition.fi TheTwiolins - Marie - Luise & Cristoph Dingler: http://www.thetwiolins.de
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]
-
("Marie Émilie Thérèse"; 2 august 1670-1732) a fost doamnă de onoare franceză, metresa și mai târziu soția morganatică a Delfinului Franței, Louis, singurul fiu al regelui Ludovic al XIV-lea. Ca soție morganatică nu a deținut titlul de Delfină a Franței
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
Émilie Thérèse"; 2 august 1670-1732) a fost doamnă de onoare franceză, metresa și mai târziu soția morganatică a Delfinului Franței, Louis, singurul fiu al regelui Ludovic al XIV-lea. Ca soție morganatică nu a deținut titlul de Delfină a Franței. Marie Émilie s-a născut la Bourg-en-Bresse ca fiica lui Pierre de Joly de Choin și a Mademoiselle d'Urre d'Aiguebonne. A fost doamnă de onoare a fiicei favorite a regelui, prințesa de Conti. Marie Émilie a fost considerată neatractivă
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
titlul de Delfină a Franței. Marie Émilie s-a născut la Bourg-en-Bresse ca fiica lui Pierre de Joly de Choin și a Mademoiselle d'Urre d'Aiguebonne. A fost doamnă de onoare a fiicei favorite a regelui, prințesa de Conti. Marie Émilie a fost considerată neatractivă însă spirituală. A început o relație cu Louis, "le Grand dauphin", în paralel cu cea pe care o avea cu contele de Clerment-Chaste. Zvonurile spuneau că Marie Émilie și Clerment-Chaste plănuiau să cucerească tronul producându
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
a fiicei favorite a regelui, prințesa de Conti. Marie Émilie a fost considerată neatractivă însă spirituală. A început o relație cu Louis, "le Grand dauphin", în paralel cu cea pe care o avea cu contele de Clerment-Chaste. Zvonurile spuneau că Marie Émilie și Clerment-Chaste plănuiau să cucerească tronul producându-i un copil lui Louis prin ea. Când planurile au fost descoperite, Marie Émilie și Clerment au fost exilați de la curte (1694). Totuși relația cu Louis nu s-a sfârșit. Marie Émilie
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
Louis, "le Grand dauphin", în paralel cu cea pe care o avea cu contele de Clerment-Chaste. Zvonurile spuneau că Marie Émilie și Clerment-Chaste plănuiau să cucerească tronul producându-i un copil lui Louis prin ea. Când planurile au fost descoperite, Marie Émilie și Clerment au fost exilați de la curte (1694). Totuși relația cu Louis nu s-a sfârșit. Marie Émilie s-a căsătorit cu Louis în secret în 1695. Ea nu a primit titlul de Delfină a Franței și nu a
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
că Marie Émilie și Clerment-Chaste plănuiau să cucerească tronul producându-i un copil lui Louis prin ea. Când planurile au fost descoperite, Marie Émilie și Clerment au fost exilați de la curte (1694). Totuși relația cu Louis nu s-a sfârșit. Marie Émilie s-a căsătorit cu Louis în secret în 1695. Ea nu a primit titlul de Delfină a Franței și nu a fost primită la curte. Însărcinată în momentul căsătoriei secrete, a născut un fiu pe care l-a trimis
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
în momentul căsătoriei secrete, a născut un fiu pe care l-a trimis la țară și care a murit la vârsta de doi ani, în 1697, fără să primească un nume. În cele din urmă, mariajul a rămas fără copii. Marie Émilie a locuit la palatul din Meudon, unde a imitat-o pe soția morganatică a regelui, Madame de Maintenon, purtându-se ca o regină la curte și primind duci și diplomați străini. După decesul Delfinului în 1711, s-a retras
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
Émilie a locuit la palatul din Meudon, unde a imitat-o pe soția morganatică a regelui, Madame de Maintenon, purtându-se ca o regină la curte și primind duci și diplomați străini. După decesul Delfinului în 1711, s-a retras. Marie Émilie a murit în 1732 la Paris "universal respectată pentru virtuțile sale".
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
patru copii: Părăsindu-și copiii mici, în cele din urmă, Hortense a scăpat din mariajul ei infernal, cu ajutorul fratelui ei Filip la 13 iunie 1668. El a ajutat-o să călătorească la Romă unde s-a refugiat la sora ei Maria Mancini, acum prințesa Colonna. Regele Ludovic al XIV-lea s-a declarat protectorul ei și i-a garantat un venit anual de 24.000 de livre. Fostul ei pețitor, Carol Emanuel al II-lea, Duce de Savoia, de asemenea s-
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
10 februarie 1280) a fost contesă de Flandra de la 1244 până la 1278 și contesă de Hainaut în două rânduri (1244-1253 și 1257-1280. Margareta a fost fiica mai mică a contelui Balduin I de Constantinopol de Flandra și de Hainaut cu Marie de Champagne. Tatăl său a plecat pentru a participa la Cruciada a patra înainte ca Margareta să se nască, iar mama ei a plecat și ea în Țara Sfântă în 1204, lăsând-o pe Margareta și pe sora ei mai
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
a patra înainte ca Margareta să se nască, iar mama ei a plecat și ea în Țara Sfântă în 1204, lăsând-o pe Margareta și pe sora ei mai mare Ioana în grija unchiului lor, Filip I de Namur. După ce Marie de Champagne a murit în 1204, iar Balduin a dispărut și el în 1205, cele două surori au rămas orfane, sub protecția lui Filip de Namur până în 1208, când acesta a fost nevoit să le predea regelui Filip al II
Margareta a II-a de Flandra () [Corola-website/Science/324556_a_325885]
-
1244) a fost contesă de Flandra și de Hainaut. Ioana a fost fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea de Flandra, care era și conte de Hainaut sub numele de Balduin al VI-lea. Mama ei a fost Marie de Champagne. În anul 1202, tatăl său a plecat în Cruciada a patra, iar Marie s-a deplasat și ea în Țara Sfântă doi ani mai târziu, lăsând pe Ioana și pe sora ei mai mică, Margareta în grija unchiului
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
a contelui Balduin al IX-lea de Flandra, care era și conte de Hainaut sub numele de Balduin al VI-lea. Mama ei a fost Marie de Champagne. În anul 1202, tatăl său a plecat în Cruciada a patra, iar Marie s-a deplasat și ea în Țara Sfântă doi ani mai târziu, lăsând pe Ioana și pe sora ei mai mică, Margareta în grija unchiului lor, Filip I de Namur. Mama Ioanei a murit în august 1204, iar Balduin un
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
sa scrisoare fusese trimisă de la Hotelul Național din Lausanne (Elveția). Ea a plecat de acolo fără a lăsa nicio adresă. Holmes a aflat totuși că, de la plecarea sa, doamna îi dăduse un cec de 50 £ fostei sale cameriste pe nume Marie Devine, care locuiește la Montpellier. Lady Frances este singura supraviețuitoare directă din familia contelui de Rufton, dar moștenise doar niște fonduri modeste, precum și niște extraordinare bijuterii de argint și niște diamante interesant tăiate. Ea era atașată de acele bijuterii și
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
refuzase în mod categoric să-l primească. Ea plecase atunci din Lausanne pentru a scăpa de englezul cel insistent. Vibart îi spune că Lady Frances se despoărțuise de cameristă, fără ca el să știe de ce. El îi dă totuși adresa cameristei Marie Devine din Montpellier. Watson descoperă în continuare printr-o agenție Cook că Lady Carfax plecase la Baden, în Germania. El se deplasează acolo și află că doamna fusese cazată timp de două săptămâni la hotelul Englischer Hof din oraș, unde
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]