13,622 matches
-
laconic "anul în care Filip a luat-o de soție pe Bertrade, soția contelui Foulque d'Anjou." Yves, episcop de Chartres, s-a opus planului de căsătorie. El a protestat puternic împotriva acestui dublu adulter și nu a participat la nuntă. Filip și Bertrade s-au căsătorit la 15 mai 1092, în ciuda faptului că ambii aveau soți în viață. Regele era atât de îndrăgostit de Bertrade încât a refuzat s-o părăsească chiar sub amenințarea excomunicării. Papa Urban al III-lea
Bertrade de Montfort () [Corola-website/Science/330365_a_331694]
-
în anul 1071 de către conducătorul selgiucid Alp Arslan (1063-1072). Considerat de otomani în secolul XVI un joc de război, ciritul a ajuns să fie practicat trei secole mai târziu doar ca mijloc de divertisment în timpul sărbătorilor, festivităților sau chiar în timpul nunților. Ciritul s-a răspândit în Imperiul Otoman începând cu secolul XVI,devenind unul dintre cele mai practicate sporturi marțiale. Pe timp de pace era folosit pentru a îmbunătăți atât atacul cât și apărarea cavaleriei, iar în timpul campaniilor pentru a spori
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
religie sau cultură, nașterea unui copil este marcată prin diferite tradiții și obiceiuri. La turci, cele mai multe obiceiuri se păstrează din perioada otomană, când familiile efectuau anumite practici pentru a avea copii. Practicile tinerilor de a avea copii începeau încă de la nuntă; în prima zi, mireasa venea în casa mirelui, iar un copil îi descoperea fața miresei, înlăturându-i voalul, gest care exprima urarea ca mireasa să aiba copii. În orașul Muș din Turcia, în prima zi când mireasa venea la casa
Obiceiuri și tradiții la turci () [Corola-website/Science/329088_a_330417]
-
poet care a menționat obiceiul a fost Wacław Potocki. Obiceiul, cu toate acestea, nu se limitează la nobilime, poporul polonez din toate clasele a preluat această tradiție, reflectat în proverbele poloneze vechi. În prezent, tradiția se observă mai ales la nunți, atunci când tinerii căsătoriți sunt întâmpinați cu pâine și sare de către părinții lor, la întoarcerea de la nunta din biserică. Fiecare brutărie bună face pâine de ușor diferită. Pâine se face din diverse cereale (nu doar grâu sau de secară), pâine din
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
la nobilime, poporul polonez din toate clasele a preluat această tradiție, reflectat în proverbele poloneze vechi. În prezent, tradiția se observă mai ales la nunți, atunci când tinerii căsătoriți sunt întâmpinați cu pâine și sare de către părinții lor, la întoarcerea de la nunta din biserică. Fiecare brutărie bună face pâine de ușor diferită. Pâine se face din diverse cereale (nu doar grâu sau de secară), pâine din cereale integrale abundă și, uneori, sunt folosite unele ingrediente tradiționale suplimentare (de exemplu, ceapă, semințe de
Bucătăria poloneză () [Corola-website/Science/329125_a_330454]
-
hazoasă cu ciucurei de bufon. Viziunea lui Matejko despre cum ar trebui să arate Stańczyk, a influențat mulți artiști, cum a fost Leon Wyczółkowski. Apariția cea mai notabilă a lui Stańczyk în literatură este dată de Stanislaw Wyspiański în opera „"Nunta"”, unde fantoma bufonului îl vizitează pe jurnalist, un personaj modelat după Rudolf Starzewski, editor la revista Czas din Cracovia, revistă asociată cu facțiune politică Stańczycy. În piesă, Stańczyk îl acuză pe jurnalist, pe care-l numește pe bufon „șefule”, de
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
Tradiția spune că bărbatul are rolul principal, deoarece lui îi este atribuită sarcina de a cere în căsătorie pe aleasa lui, el trebuie să facă primul pas spre căsnicie. În trecut, de exemplu, partenerii trebuiau să țină castitate până după nuntă, deoarece era avuția cea mai mare a unei fete să se păstreze nepătată până în ziua nunții, prin aceasta ajungându-se la purificarea spirituală a viitorilor soți. De asemenea erau obiceiul „pețitului” pe la părinții fetei cu care tânărul voia să se
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
în căsătorie pe aleasa lui, el trebuie să facă primul pas spre căsnicie. În trecut, de exemplu, partenerii trebuiau să țină castitate până după nuntă, deoarece era avuția cea mai mare a unei fete să se păstreze nepătată până în ziua nunții, prin aceasta ajungându-se la purificarea spirituală a viitorilor soți. De asemenea erau obiceiul „pețitului” pe la părinții fetei cu care tânărul voia să se căsătorească, îi cerea mâna fetei pentru a avea binecuvântarea de la părinți, fără de care nu putea exista
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
aceasta ajungându-se la purificarea spirituală a viitorilor soți. De asemenea erau obiceiul „pețitului” pe la părinții fetei cu care tânărul voia să se căsătorească, îi cerea mâna fetei pentru a avea binecuvântarea de la părinți, fără de care nu putea exista practic nunta, obiceiul spunând că refuzul părinților este un semn rău și tinerilor nu le va merge bine încă de la început. Având binecuvântarea părinților aceștia cad de comun acord în privința organizării nunții, stabilind acum și data cât mai ales asupra zestrei la
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
avea binecuvântarea de la părinți, fără de care nu putea exista practic nunta, obiceiul spunând că refuzul părinților este un semn rău și tinerilor nu le va merge bine încă de la început. Având binecuvântarea părinților aceștia cad de comun acord în privința organizării nunții, stabilind acum și data cât mai ales asupra zestrei la care ambii familii trebuiau să contribuie. Inelul de logodnă reprezenta momentul culminant al cererii care simbolizează de asemenea și încheierea logodnei, acest obicei păstrându-se și azi. Inelul era de
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
patrulea deget al mâinii stângi deoarece, potrivit unor superstiții, vena din acel deget se îndreaptă direct către inimă. Cercul nesfârșit al inelului de logodnă simbolizează eternitatea, timpul fără de început și sfârșit. Se putea ține de asemenea în aceiași zi cu nunta,iar tinerii îndrăgostiți primeau binecuvântarea printr-o slujbă specială. Chiar și azi mai există aceste obiceiuri prin unele zone ale țării, în special la satele sau orașele micuțe din zona de munte a României, unde tradițiile sunt respectate cu sfințenie
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
imitând munca minerilor și constituind un omagiu adus acestora și folclorului polonez. Aproximativ 1.2 milioane de oameni vizitează salina Wieliczka în fiecare an. Legenda spune că, demult, o prințesă unguroaică, pe nume Kinga, în timp ce se afla în călătorie de nuntă cu soțul său, contele Boreslaw, spre Polonia, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. Odată ajunsă în Polonia, prințesa le-a poruncit minerilor din Wieliczka să sape un puț în pământ. Acesta a fost făcut - spune legenda
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
restabilindu-și autoritatea care a fost salutată cu entuziasm de către napolitani. Război împotriva rămășițelor armatei lui Carol al VIII-lea a durat anul următor, dar de fapt, regatul era sub autoritatea lui Ferrandino, care a făcut posibil de a celebra nunta sa cu mătușa, Ioana, mai tânără decat el. A fost sora lui Alfonso al II-lea, născută din a doua căsătorie a regelui Ferdinand I cu Ioana de Aragon. La momentul căsătoriei, Ferdinand avea 27 de ani, iar Ioana 18
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
în generație ceea ce are mai de preț un popor: limba, portul și datinile strămoșești. Țara Oașului a devenit celebră prin portul popular, prin arta, muzica și dansul specific oșenesc, care se desfășoară privirilor în special cu ocazia unor evenimente deosebite: nunți, hore, șezători, sâmbre, lăutul torturilor și alte sărbători. reprezintă una dintre cele mai spectaculoase elemente ale culturii populare din nord-vestul Transilvaniei. Pregătit din timp de tineri și de părinți, acest moment este polivalent, având implicații în viața socială a comunității
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
spectaculoase elemente ale culturii populare din nord-vestul Transilvaniei. Pregătit din timp de tineri și de părinți, acest moment este polivalent, având implicații în viața socială a comunității, în sistemul de moștenire a averii, în viața economică a familiilor în cauză. Nunta constituie, în primul rând, un rit de trecere, fapt ce presupune efectuarea unor gesturi și acte rituale bine stabilite prin tradiție. Anumite rituri, care astăzi nu se mai păstrează, au avut rolul de a apropia măritișul fetei sau însuratul băiatului
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
cel dorit atinge sau îmbracă obiectul respectiv. Aceasta practică nu rămâne necunoscută și atunci când anumite căsătorii sunt nefericite, oamenii spun că ele se datorează unor astfel de practice, nefiind rezultatul unei adevărate iubiri. Mai jos sunt momentele importante ale unei nunți cu tradiție din zona Oașului: Curtatul fetei începe de la vârste fragede: 12 ani, deoarece la 15, 16 ani multe fete sunt măritate. Acest obicei se face în șezători, mai degrabă „în șădere”. Șezătorile de lucru organizate în serile postului de
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
poată merge în fața preotului satului și să facă „știmbul” adică logodna. În locul verighetelor oșenii schimbau bani. Băiatul îi dădea fetei un cadou cumpărat de el, iar fata o sumă de bani și astfel avea loc „știmbul”. În cazul în care nunta nu mai avea loc banii se donau bisericii. Știmbul de azi e diferit, cu verighete etc., și chiar dacă nunta se ține sau nu tinerii donează și astăzi o sumă de bani bisericii. Preotul va anunța în biserică în trei sărbători
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
fetei un cadou cumpărat de el, iar fata o sumă de bani și astfel avea loc „știmbul”. În cazul în care nunta nu mai avea loc banii se donau bisericii. Știmbul de azi e diferit, cu verighete etc., și chiar dacă nunta se ține sau nu tinerii donează și astăzi o sumă de bani bisericii. Preotul va anunța în biserică în trei sărbători (sau duminici) consecutive vestirea căsătoriei, exemplu: „Tânărul Burcuș Ioan, fiul lui Ioan și Ana de pe strada Pădurii, dorește să
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
sau duminici) consecutive vestirea căsătoriei, exemplu: „Tânărul Burcuș Ioan, fiul lui Ioan și Ana de pe strada Pădurii, dorește să pășească la Sfânta Taină a Cununiei cu tânăra Sărcuța Florica, fiica lui Vasile și Irina de pe strada Principală”. Chematul „strîgatul în nuntă” este un obicei ce încet, încet se pierde datorită faptului că „danțul’’ nu mai există duminica în sat. Mirele și mireasa îmbrăcați oșenește „cheamă’’ la nuntă cu o săptămână înainte de ceremonia propriu-zisă. Duminica „în sat’’ unde sunt adunați tineri, bătrâni
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
tânăra Sărcuța Florica, fiica lui Vasile și Irina de pe strada Principală”. Chematul „strîgatul în nuntă” este un obicei ce încet, încet se pierde datorită faptului că „danțul’’ nu mai există duminica în sat. Mirele și mireasa îmbrăcați oșenește „cheamă’’ la nuntă cu o săptămână înainte de ceremonia propriu-zisă. Duminica „în sat’’ unde sunt adunați tineri, bătrâni, mirele strigă cu voce tare: „Feciorași și fete, / Boresari și neveste / Pe sâmbătă... vă poftim la nuntă’’. Împletitul miresei (coadă lată) se făcea vinerea dimineață de către
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
în sat. Mirele și mireasa îmbrăcați oșenește „cheamă’’ la nuntă cu o săptămână înainte de ceremonia propriu-zisă. Duminica „în sat’’ unde sunt adunați tineri, bătrâni, mirele strigă cu voce tare: „Feciorași și fete, / Boresari și neveste / Pe sâmbătă... vă poftim la nuntă’’. Împletitul miresei (coadă lată) se făcea vinerea dimineață de către o femeie pricepută. În prezent, miresele în ziua nunții sunt îmbrăcate oșenește, dar nu poartă cunună. Obiceiul s-a schimbat, miresele își pun cunună în ziua în care cheamă la nuntă
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
sat’’ unde sunt adunați tineri, bătrâni, mirele strigă cu voce tare: „Feciorași și fete, / Boresari și neveste / Pe sâmbătă... vă poftim la nuntă’’. Împletitul miresei (coadă lată) se făcea vinerea dimineață de către o femeie pricepută. În prezent, miresele în ziua nunții sunt îmbrăcate oșenește, dar nu poartă cunună. Obiceiul s-a schimbat, miresele își pun cunună în ziua în care cheamă la nuntă. Cea mai îndemânatică meșteriță consacră 5-6 ore de lucru concentrate numai pentru împletirea părului și tot atâta vreme
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
nuntă’’. Împletitul miresei (coadă lată) se făcea vinerea dimineață de către o femeie pricepută. În prezent, miresele în ziua nunții sunt îmbrăcate oșenește, dar nu poartă cunună. Obiceiul s-a schimbat, miresele își pun cunună în ziua în care cheamă la nuntă. Cea mai îndemânatică meșteriță consacră 5-6 ore de lucru concentrate numai pentru împletirea părului și tot atâta vreme pentru aranjarea podoabelor. Părul lung și bogat, uns cu untură de porc în trecut și cu ulei, în prezent este pieptănat cu
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
flori din grădină, de obicei „barghinoc” (rozmarin), iar „stegașii” (băieții de onoare) aduc: „bota”‚ „zurgălauăle” („țurgalauă”) - clopoței, verdeață și câteva cuie. Din rândul drujbelor, mireasa desemnează „drujba cea mare”, iar mirele pe „stegașul cel mare”. Ei vor conduce întreg ritualul nunții: cusutul steagului, mersul după nănași, ducerea miresei la biserică etc. Se lucrează colectiv atât la casa miresei cât și la casa mirelui: vinerea (în ajunul nunții), după masă, drujbele se adună la casa miresei și își pregătesc podoabele pentru steag
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
drujba cea mare”, iar mirele pe „stegașul cel mare”. Ei vor conduce întreg ritualul nunții: cusutul steagului, mersul după nănași, ducerea miresei la biserică etc. Se lucrează colectiv atât la casa miresei cât și la casa mirelui: vinerea (în ajunul nunții), după masă, drujbele se adună la casa miresei și își pregătesc podoabele pentru steag, iar stegașii se adună la casa mirelui pregătindu-și și ei cele necesare steagului. Lucrarea (cusutul steagului) se desfășoară într-o atmosferă de veselie tinerească, cu
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]