13,698 matches
-
rece și măruntă. Camionul în care ne-am urcat cu toții era doar pe jumătate acoperit și avea două bănci. Eu, împreună cu o ingineră agronomă, am stat în cabină, femeile pe bănci sub prelată, iar bărbații în ploaia care le biciuia obrajii. Nimeni nu comenta, dar toți gândeam despre aceste ședințe că sunt prea dese, absurde și inutile. Atât timp cât erau telefoane, iar comuna avea persoane plătite pentru a transmite sarcini și instructorul avea la dispoziție mașină care să i permită să se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
precizat, de la prima "lecție", că postul de atașat cultural la Berlin este "din cota internelor", respectiv că deși diplomat în "Externe", formal, "Cooperativa" mi-a cedat un loc al ei, atrăgându-mi-se atenția și bătându-mi-se ab initio obrazul că ar urma să am "obligații" față de ei. Mi s-a mai explicat că pentru "relații" la Berlin voi fi abordat "loco" de cineva de la Ambasadă. Spre cinstea lor și a mea, "colaborarea" n-a fost cine știe ce, nici una din "Părți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de lapte, piftie de curcan, sarmale, clondire cu țuică, afinată, cabernet, merlot, fetească, băbească, pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii Reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul mesei trona stareța mănăstirii, maica Xantipia, o cariatidă cu studii la ASE și cu un zâmbet "cu totul și cu totul de aur". Eram, după atâtea vizite, un obișnuit al mănăstirilor și un bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, non-stop, solicitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a lipsit 20 de ani în "deplasarea externă", precum bine cunoscutul Ulise, și la întoarcere ar fi putut remedia situația, dar se pare că problemele de cadre ale ministerului nu-l prea interesau și nu și-ar fi pus el obrazul în joc pentru niște amărâți de diplomați, așa cum a făcut-o, spre cinstea lui, în repetate rânduri Corneliu Mănescu. Ghilotina odată pusă în mișcare funcționa fără pauze, săptămânal fiind chemați "la comisie" câțiva colegi. "Comisia" era formată dintr-un adjunct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
MAE după 1990, au devenit directori, directori generali, secretari de stat, consuli generali, ambasadori... Și la "purificare" cum trebuia să reacționez, tovarășe Liviu? Să cânt în fața comisiei "Mulțumim din inimă partidului"? Sau să întorc, precum un bun creștin, și celălalt obraz? Și cum rămânea atunci cu definiția științifică a omului homo sapiens erectus om inteligent în poziție verticală? De la MAE la ONT nu am fost "pasat" oricum, ci ca un "colet poștal" special, cu acte de expediere și primire: MINISTERUL DE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care "obiectivul și soția" erau la Santiago în bune relații și care, conform zicalei că "sângele apă nu se face", dorea să se intereseze de cele trei surori ale sale rămase în țară. Pierduse legătura cu ele, soția "îi bătuse obrazul", omul a avut remușcări și acum, prin intermediul nostru, dorea să le "regăsească". Cetățeana (NB: soția mea) adăugă că...( NB: una din surori) era foarte tristă și i-a spus că ar fi vrut foarte mult să-l vadă pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu vreau să mă oblig! Domnului fost președinte, că a demisionat, îi trimiți exemplarul la "Orchestra Radio" și domnului vice la Facultatea de Istorie. S-a cam lungit lista! Câte un exemplar colegilor diplomați, pentru documentare la unii și "baterea obrazului" la alții. Mai ai? Da. Pentru frați, surori, cumnați, cumnate, nepoți, vecini... Să mă căineze sau să gândească: "Uite-al dracului! Bănuiam eu ceva!" Oprește-te omule, c-ai să ajungi la un tiraj mai ceva decât "Codul lui Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cerut adăpost. Când se va face inventarierea patrimoniului cultural se va observa lipsa și se va nota: "obiect de bronz, reprezentând un om care fuge, în stare uzată, propus pentru reformă". S-ar putea ca unii să încerce să dreagă obrazul șifonat al concetățenilor dând vina pe țigani. Dar nu-i adevărat. Statuia a fugit singură, scârbită de atâta cultură locală cât există în marele oraș. Bacăul pe care îl prețuiesc foarte mult. * Școala primară ("elementară") am făcut-o în orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acum medicamentele sunt teribil de scumpe). Și, văzându-l cum era, cu ochii stinși, cu coșul pieptului ca o pompă rablagită ce s-o mai spun, nici randament, nici viață, i-am luat mâna și i-am spus așa, de la obraz: mă nene, dă-ți drumu', nu te mai chinui, ce să-i faci, ăștia n-au nici loc, și așa mai departe, prietenește, ca între vecini. El mă ascultă, mă aude, mai răsuflă și, mișcând din deget, cu efort, (că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care refuză să mă tutuiască, așa cum l-am rugat) îmi spune în șoaptă că, la plecarea domnișoarei G. din țară, el s-a prezentat cu un buchet de flori la Gara de Nord. "Cinci trandafiri", șoptește el... Și "m-a sărutat pe obraz, atunci. I-am dat și o scrisoare, la care mi-a răspuns și s-au mai repetat scrisorile"... Și aflu că s-a măritat, că a murit la naștere, că nu a rămas nimic în urma ei, decât amintirea aceasta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe acești oameni cu obsesiile lor desuete. Nu mai înțelegem sentimentalismul, care ni se pare siropos. "Situațiile" ni se par de operetă, ne temem de simțăminte prea tari, nu mai dispunem de vascularizație suficient de sprintenă pentru a ne înroși obrazul în situații "rușinoase"; "rușinea" este un cuvânt vid, lipsit de sens. Altă lume, alte obiceiuri, am lăsat tripleta de domni să se încălzească cu amintirile lor anacronice. Noi suntem "altfel": tari, duri, mai simpli; promovăm Filozofia Eficienței. Sentimentele excesive ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dânsul, am sperat că îl va călca trenul; dar a trecut trenul, ei s-au refugiat pe terasament, într-o lungă îmbrățișare și pe el nu l-a călcat deloc trenul. Peisajul a devenit sumbru, am simțit curgându-mi pe obraz lacrimi, m-am prăbușit într-o durere grea, rușinat, încă nici bacalaureatul nu-l aveam și mi-am luat lumea în cap, cocoțându-mă pe niște prundiș, într-un vagon de metal. Am ajuns unde nu aveam ce să caut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
altora, cu care, timp de aproape trei decenii, întreprinde acțiuni piraterești, unele autorizate, altele nu, împotriva coloniilor și a navelor spaniole. Se alege după ele nu doar cu faima unui luptător maritim de temut, ci și cu o cicatrice pe obraz și un glonte în picior. După 1578, cu Golden Hind, nava sa amiral, Drake trece în Pacific prin strâmtoarea Magellan și continuă pirateria semiautorizată până pe coastele Californiei, reușind să navigheze dinspre Americi spre Vest, acasă, în Anglia. Până în 1580 devine
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
înțelege că unii dintre noi au făcut viața altora un coșmar și că aceștia erau indivizi de diverse chipuri: colegul meu urmăritor și amenințător pe față, activista de partid de la sectorul III care dădea cu degetul plin de praf pe obrazul profesoarelor care nu îl ștergeau, colegul care mânca rahat gratuit, ca o meliță, la orice ședință, fără să i-o ceară nimeni, medicul care făcea exces la controale ginecologice forțate și care chema procuratura la fundul femeilor, chiar și atunci când
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
femei”. Dacă un musulman înstărit poate să aibă patru soții pe care le pune sub poprire (le închide în gospodărie, le alungă când vrea, le supune uciderii cu pietre pentru adulter, dar și pentru vina de a-și dezgoli glezna, obrazul sau încheietura mâinii, nu le lasă la școală, nu le permite să muncească pentru venituri proprii), înseamnă că alți trei musulmani nu au acces la o viață în compania femeilor, la o viață de familie, la copii proprii, la bucuriile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la Fălticeni, mutându-se apoi în Iași, a ajuns în cele din urmă din nou în capitala care, dacă nu l-a consacrat ca 58 scriitor, i-a pus în schimb pe cap o coroană politică ce i-a mânjit obrazul cu noroi. Ionel Teodoreanu zicea că Iașul nu are decât două căi: una la Eternitate și alta la gară. Finalmente, ororile celui de al doilea război au îngenuncheat definitiv orașul. Clădirile iau fost rase ori ruinate, în Piața Unirii șinele
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ce apoi se îndreaptă către școala în care, într-o cămăruță, dorm nevinovat trei prunci care supun la grele încercări inima părinților. Un rictus sceptic față de veleitățile feciorului mai mare, de care se simte totuși mândru, s-a așternut pe obrazul bărbatului. Mama doar, sfânta mamă, privește cu o uimire blândă la copilul încă adormit. Tabloul idilic nu ține mult. Cu trăsnete, pâclă și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
an, 1956, contrastează puternic cu primul. Nimic din încrederea și entuziasmul inițial nu se mai regăsește în îndârjirea și dezgustul din cel de-al doilea volum care, în ce privește măiestria, urcase o treaptă. „Lupta cu inerția” a fost mănușa azvârlită în obrazul oamenilor lipsiți de calitate, cocoțați în sferele importante ale lumii artistice și societății. Pasărea cu clonț de rubin Plin de elan dar inocent atât cât poate fi un provincial, la 17 ani Labiș poposea în capitală, încredințat că aici sau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
drumul c-așa vreau eu”. N-a făcut-o. Păstorel a rămas la gros iar, când a ieșit, a pus în circulație altă epigramă: Când vei muri, Prin testament, Să nu-mi lași franci, Nu vreau să-mi dai decât obrazul, Să-mi fac din el Niște bocanci. Multe dintre epigrame Păstorel le-a dedicat lui Petru Groza care-l învestise pe Romulus Zîrone, fost vechil pe moșia sa, cu funcția de ministru. Caligula, imperator, Calul și-a făcut senator. Petru
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
terchea-berchea care îi poartă numele”. Aluzia era la matematicianul Ion Creangă, rector în acel moment al Universității din Iași. Nici cu studenții nu era mai puțin răutăcios. O fată care nu se descurcase la examen exclamă, ducându-și palmele la obraji: - Domnule profesor, vă rog să mă scuzați, mă simt cam prost. - Bine că nu te simți cam proastă, căzu replica lui Agavriloaie. La primul seminar pe care l-a avut cu grupa noastră, profesorul avea câte un comentariu la adresa fiecărui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Nici după cinci, nici după zece, nici după douăzeci de minute, Cuciureanu n-a apărut. Unul dintre convivi s-a dus să vadă ce se întâmplă. L-a găsit pe profesor pe trotuar, în dreptul unui burlan, descheiat la pantaloni. Pe obraz îi curgeau lacrimile șiroaie. Bineînțeles, absolventul s-a înspăimântat: - Ce e, dom’ profesor, vi-e rău? Cu ochii țintă la spuma care țâșnea din burlan, profesorul i-a răspuns: - Dom’le, de juma’ de oră mă piș și nu mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
hipnotizat de la prima prelegere. Declar cu toată sinceritatea că nu am mai cunoscut, în existența mea, o profesoară atât de distinsă. Învățam chimia cu plăcere. Aflând că la examen îi plăcea ca studenții (băieții) să vină frumos îmbrăcați și cu obrajii aprinși de emoție, nu palizi de teamă, ne pregăteam și noi, chiar împrumutând haine de la colegi și am avut succes. Doamna profesor Maria Papafil a murit la datorie; s-a stins după încheierea unui curs, la ieșirea din amfiteatru, în
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
violentelor manifestări anticlericale organizate atunci... Defunctul pontif devenise atît de emaciat și de spiritualizat, încît trupul abia i se ghicea pierdut în ornamentele sacerdotale. Doar figura i se vedea cum trebuie, cu urechile deslipite de cap și nasul proeminent între obrajii scofîlciți. Momentul cel mai emoționant al acestor funeralii mi s-a părut acela cînd după ce orga și corul au tăcut, ceremonia fiind terminată s-a văzut sicriul, suspendat în lanțuri de un eșafodaj de bîrne, coborînd în nișa provizorie operațiune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prin fumul gros și grețos al gogoșilor făcute în seul care sfîrîia în niște tigăi mari, nu era lipsită de pitoresc, mai ales datorită numeroaselor evreice (israeliții formau aproape 80% din populație). Marea majoritate dintre ele erau foarte frumoase, cu obrazul ca floarea de camelie talie zveltă în prima tinerețe, înaintea ofensivei obezității provocate de abuzul de dulciuri, friptură de gîscă și de sieste pe divane moi se îmbrăcau cu haine frumoase, viu colorate, fuste de un verde-jad, tunici de catifea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]