14,344 matches
-
cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu? - chiar nădăjduiesc că cei doi au trăit fericiți împreună, în deplină armonie sufletească și trupească, până la capăt. Și totuși, acea experiență dăunătoare fericirii din trecutul lor sunt aproape pe deplin convins că niciodată nu li s-a șters vreun pic din amintire. Niciodată. octombrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 29 Bătrân frustrat ilele înăbușitoare de vară aduc mereu, în zona de climă temperat-oceanică, ploi scurte, dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică celor de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și, până să prinzi de veste, te va și uita. Aceasta este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fusese mai bun și mai ademenitor la acesta la început, acum devenise întru totul străin și rece față de mine. Practic, mă lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea demnă de un sugar, ce pornește să scâncească chiar și pentru simpla adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau să treacă, și toate o făceau în chip diferit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decurse exact așa cum trebuie și cum fusese planificat să decurgă. Niciuna dintre temerile cu care fiecare chirurg pornește la o astfel de operație grea, în cazul de față, nu se adeveri. Mână dreaptă îi fu amputată până la jumătatea antebrațului, un pic mai jos de cot. Însă temerile tuturor nu trebuiau nicidecum să se nască de la operația în sine, pe cât trebuiau să se nască de la efectele ei asupra operatului. Ei bine, unele lucruri sunt prea 108 Rareș Tiron copleșitoare chiar și pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înșiruire de vreo alte șase sau șapte ghișee asemenea. Acest prim ghișeu este cât se poate de ușor de descris pentru oricine, căci el este atât de simplu întocmit și de sărac în detalii, încât nu-i nevoie de niciun pic de imaginație, pentru a-l înfățișa cu ușurință. Acum, ei bine, propun cititorului să-și fixeze bine locul acesta la el în minte, căci, tocmai de aici, începe și povestirea de față. Îmi aduc aminte foarte clar și acum. Ghișeul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sinonim perfect al vieții superioare, de care eu doresc, cu tot dinadinsul, să ai tu parte de acum înainte. Deocamdată, însă, nu se petrece nicidecum astfel, nici cu tine, nici cu ceilalți. Și totuși, dacă mă opresc să meditez un pic, să stai încătușat tot mereu în Istorisiri nesănătoase fericirii 135 colivia strâmtă a iluziilor parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte bine de ce zisese că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam cât credea dânsul că-i trebuie, pe urmă, punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el aproape că fusese constrâns să promită că se va duce, fără excepție sau ezitare, la biserică, așa cum se cuvine, întocmai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. Istorisiri nesănătoase fericirii 177 „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gândi dânsul aproape cuprins de panică. „Oțet, niște oțet trebuie!”, îl fulgeră imediat prin minte. Fugi, deci, să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că, deși ceea ce s-a petrecut cu mine a fost un fel de examen, pe care uite că nu l-am trecut, totuși cred că mi-a fost de mare folos, căci măcar acum am mai prins și eu un pic la minte! Haide, iartă-mă! - Te iert, Șerban. Te iert, dar nu voi uita, nu pot... - De ce?! Dar, te rog, uită! De fapt, zi mi că ai și uitat deja! Nu păstra nimic din ce a fost, nu vreau deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ne trezim dis de - dimineață și să traversăm râul înghețat, prin zăpadă până-n brâu, bărbați și femei, undeva la 20 de kilometri, ca să tăiem un brad extrem de gros. Un brad foarte bătrân. În fiecare zi tăiam cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa ca la dus, la barăci până să se lase întunericul. Ziua era foarte scurtă și riscai să revii pe orbecăite dacă nu lăsai lucrul și nu porneai la timp de dincolo de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încline capul. Când simți în mod sigur locul ales, șterse jungherul încovoiat de pătura roasă de sub șa și-l înfipse cu forță, adânc, răsucindu-l de câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care umplu până la gură cea de-a doua gerba. Apoi, își astupă nasul cu o mână, închise ochii și-și lipi buzele de rană, bând direct acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asemenea unei reptile din stâncă în stâncă, să se apropie prin spate, să-i taie gâtul santinelei și apoi fără nici o primejdie, să le taie beregata celor ce dormeau. Dar n-a făcut-o, mărginindu-se să-și miște un pic trupul și să așeze mai bine una din pietre, ca să-l apere de soare. Căldura creștea, dar stratul de nisip îl izola și sufla o ușoară briză ce făcea aerul respirabil, fără zăduful insuportabil din interiorul salinei. Erg-ul făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că va apăsa pe trăgaci la cel mai mic semn de primejdie. — Apă! ordonă. Locotenentul făcu un gest de încuviințare și unul dintre soldați, cu o mână tremurândă, îi întinse plosca. Targuí-ul se dădu înapoi doi pași, își ridică un pic vălul și, fără să-i slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii, dar gura țevii se îndreptă direct spre el și observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe targuí să se predea sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]