13,781 matches
-
semnificații și consecințe ale soluțiilor examinate, în fine, cu preferințele pentru una sau alta dintre soluții. Există trei particularități ale deciziei în condiții de incertitudine persistentă care, datorită importanței lor speciale, vor fi formulate ca propoziții distincte ale modelului nostru: PROPOZIȚIA 1.2: Incertitudinea face ca, în anumite condiții care vor fi specificate ulterior, metodele analitice de decizie să fie inaplicabile, decidentul trebuind să recurgă parțial la metode nonanalitice. PROPOZIȚIA 1.3: Nu există principial nici o garanție că, în condiții de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor speciale, vor fi formulate ca propoziții distincte ale modelului nostru: PROPOZIȚIA 1.2: Incertitudinea face ca, în anumite condiții care vor fi specificate ulterior, metodele analitice de decizie să fie inaplicabile, decidentul trebuind să recurgă parțial la metode nonanalitice. PROPOZIȚIA 1.3: Nu există principial nici o garanție că, în condiții de incertitudine, decidentul va identifica soluția cea mai bună, nici în mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la nivelul cunoștințelor de care dispune. Dacă modelul clasic asuma certitudinea asupra faptului că decizia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cea mai bună posibil, modelul analizat aici abandonează această presupoziție. Nu poate fi identificată nici o garanție că soluția aleasă va fi cea mai bună posibil la nivelul cunoștințelor de care dispune decidentul și cu atât mai puțin în mod obiectiv. PROPOZIȚIA 1.4: Strategia de decizie în incertitudine persistentă are atât componente cognitive, cât și componente social-psihologice care interacționează multiplu. Incertitudinea generată de procesul decizional nu reprezintă un subprodus neutru, ci un element important ce interacționează cu toate celelalte, fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tipuri de modele drept alternative reale. Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explorarea alternativelor, evaluarea lor, alegerea uneia din ele. Dacă modelul analitic nu poate fi aplicat ca atare în condițiile unei incertitudini persistente, este posibilă însă utilizarea unei variante modificate a lui pe care am numit-o aici strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.2.: Strategia optimalității tendențiale se caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea deciziei este asumată explicit, procesul decizional menținându-se deschis la reconsiderare. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată prin următoarele trăsături distinctive
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și deschise discuției. Strategia satisfăcătorului reprezintă o alternativă la strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.3.: Strategia satisfăcătorului constă în adoptarea primei soluții satisfăcătoare pe care decidentul a reușit să o identifice. Pornind de la problema pe care o are de rezolvat, decidentul dezvoltă o activitate de cunoaștere. De îndată ce a reușit să formuleze o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
strategia optimalității tendențiale? La o primă vedere s-ar putea imputa strategiei satisfăcătorului că reprezintă un comportament irațional, slab productiv, rezultat mai mult al comodității decidentului, și nicidecum o procedură rațională. Punctul de vedere susținut aici este cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.4.: În condițiile unei incertitudini accentuate, strategia satisfăcătorului reprezintă o opțiune rațională care, la limită, nu dă rezultate mai slabe decât strategia optimalității tendențiale, ci echivalente. O asemenea propoziție pare destul de curioasă. E nevoie de aceea de oargumentare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rațională. Punctul de vedere susținut aici este cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.4.: În condițiile unei incertitudini accentuate, strategia satisfăcătorului reprezintă o opțiune rațională care, la limită, nu dă rezultate mai slabe decât strategia optimalității tendențiale, ci echivalente. O asemenea propoziție pare destul de curioasă. E nevoie de aceea de oargumentare mai detaliată. Să presupunem un decident care, în condiții de incertitudine accentuată și persistentă, adoptă o procedură de tip analitic. El știe destul de bine ce problemă are de soluționat. Începe să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
existente, oricât de incomplete și fragile ar fi ele, se poate stabili o ierarhie clară și distinctă a alternativelor, fie ea și provizorie. În fapt, o asemenea presupoziție nu este realistă, rezultatul evaluării alternativelor fiind de regulă cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.5.: În condiții de incertitudine, soluțiile alternative sunt egale pentru decident. O asemenea afirmație pare bizară. Poziția contrară pare să fie corectă: chiar dacă nu deține toate argumentele pro și contra în legătură cu fiecare soluție, ne putem aștepta ca balanța, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eliminate, decidentul se află adesea în fața unui set de alternative între care nu mai poate discrimina și care îi apar ca fiind egale în nedeterminarea lor. Ce metodă de alegere poate fi adoptată în condițiile în care alternativele par egale? PROPOZIȚIA 2.6.: În condiții de incertitudine, toate criteriile de alegere între alternativele rămase în competiție tind să fie la fel de bune, și nu superioare alegerii întâmplătoare. Alegerea întâmplătoare acordă fiecărei alternative o șansă egală de a fi aleasă, fapt care corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Acum putem reveni la întrebarea noastră: este sau nu justificat riscul de a continua explorarea alternativelor în condiții de incertitudine accentuată sau ar fi preferabil să ne oprim la prima soluție satisfăcătoare pe care am reușit să o formulăm? Dacă propozițiile 2.5 și 2.6 sunt corecte, atunci răspunsul este negativ. Dacă soluțiile alternative vor avea pentru decident probabilități egale de a fi soluția cea mai bună (propoziția 2.5) și dacă, în aceste condiții, orice criteriu de alegere este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la prima soluție satisfăcătoare pe care am reușit să o formulăm? Dacă propozițiile 2.5 și 2.6 sunt corecte, atunci răspunsul este negativ. Dacă soluțiile alternative vor avea pentru decident probabilități egale de a fi soluția cea mai bună (propoziția 2.5) și dacă, în aceste condiții, orice criteriu de alegere este la fel de bun și egal cu alegerea întâmplătoare (propoziția 2.6), decurge de aici că alegerea primei soluții satisfăcătoare pe care decidentul a reușit să o formuleze este la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atunci răspunsul este negativ. Dacă soluțiile alternative vor avea pentru decident probabilități egale de a fi soluția cea mai bună (propoziția 2.5) și dacă, în aceste condiții, orice criteriu de alegere este la fel de bun și egal cu alegerea întâmplătoare (propoziția 2.6), decurge de aici că alegerea primei soluții satisfăcătoare pe care decidentul a reușit să o formuleze este la fel de bună ca alegerea oricărei soluții, utilizând orice criteriu, dintr-o mulțime de soluții alternative care par satisfăcătoare. „Prima soluție satisfăcătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un efort aparte. Strategiile de decizie și dinamica incertitudiniitc "Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii" Contrar presupoziției tacite a teoriilor curente ale deciziei, cantitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară. Mecanismele de tip cibernetic sunt asociate cu un grad foarte redus de incertitudine subiectivă, în timp ce mecanismele de tip decizional sunt, dimpotrivă, asociate cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
procesul decizional. Strategia optimalității tendențiale, promovând un proces decizional complet, este asociată inevitabil cu nivelul cel mai ridicat de incertitudine. Deși toate strategiile de decizie sunt vulnerabile la incertitudine, există totuși diferențe mari între ele din acest punct de vedere. PROPOZIȚIA 2.8. Strategiile de decizie sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate specifică la incertitudine. Efectele incertitudinii asupra comportamentului sistemelor sunt mediate de strategia decizională aleasă. Modelul cibernetic, nefiind de tip decizional, este insensibil la incertitudine. El prezintă totuși o anumită vulnerabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceasta tinde să aibă un caracter predominant ireductibil. În consecință, pentru strategia satisfăcătorului, incertitudinea are mai mult o semnificație disfuncțională, paralizantă. Sistemele care practică o asemenea strategie, datorită gradului ridicat de vulnerabilitate, vor manifesta totodată o ridicată intoleranță la incertitudine. PROPOZIȚIA 2.9.: Strategia satisfăcătorului este stabilă doar în măsura în care recurge la absorbția artificială a incertitudinii. Pentru strategia satisfăcătorului există un risc chiar în acumularea de cunoștințe. Oprirea la prima soluție satisfăcătoare tinde să fie asociată cu o certitudine de tip X
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
deoarece deține mijloacele cognitive care promit o reducere sistematică a ei. Caracterul deschis, iterativ al procesului decizional face mai ușor suportabilă incertitudinea. Se poate afirma, în concluzie, că cele două strategii de decizie sunt asociate cu atitudini distincte față de incertitudine. PROPOZIȚIA 2.10.: Strategia optimalității tendențiale este asociată cu asumarea incertitudinii și cu efortul de a o reduce cu mijloace cognitive; strategia satisfăcătorului este asociată cu evitarea incertitudinii și absorbția ei artificială. Mecanismele de absorbție artificială a incertitudiniitc "Mecanismele de absorbție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ei artificială. Mecanismele de absorbție artificială a incertitudiniitc "Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii" Există o gamă largă de mecanisme de reducere noncognitivă artificială a incertitudinii, care acționează fie separat, fie în combinații variate. Ele au toate o caracteristică generală: PROPOZIȚIA 2.11.: Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii se caracterizează prin învestirea deciziei cu plusvaloare. Prin plusvaloare înțelegem aici o valoare suplimentară acordată soluției adoptate în raport cu valoarea asigurată efectiv de cunoștințele disponibile. Doar plasând asupra soluției adoptate o asemenea plusvaloare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de a satisface nevoile umane și sociale fundamentale. Bibliografie generalătc "Bibliografie generală" Achim, M. (1971), ABC-ul investigației sociologice, vol. 1: „Prolegomene epistemologice”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1973), ABC-ul investigației sociologice, vol. 2: „Elemente de logică și metodologie. Propoziția”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Achim, M. (1981), „Valorile și limitele sociologiei”, în Era socialistă, nr. 12. Ackoff, R.L., Emery, F.F. (1972), On Purposeful Systems, Tavistock Publications, Londra. Aluaș, I., Rotariu, T. (1970), „Mobilitatea populației. Mobilitatea orizontală”, în O. Bădina, D. Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și principii mult mai precise decât științele naturale Înseși. Așa, când logica formulează legile gândirii, bunăoară, că, atunci când Într-un silogism o premisă este negativă, concluzia nu va fi decât negativă, și particulară când premisa este particulară; sau conversiunea unei propoziții universale dă o propoziție particulară - aceste legi sunt mult mai riguroase decât, bunăoară, legea lui Mariotte, din fizică, care spune că volumul unei mase de gaz la aceeași temperatură stă În raport invers cu presiunea căreia este supus, deoarece această
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
precise decât științele naturale Înseși. Așa, când logica formulează legile gândirii, bunăoară, că, atunci când Într-un silogism o premisă este negativă, concluzia nu va fi decât negativă, și particulară când premisa este particulară; sau conversiunea unei propoziții universale dă o propoziție particulară - aceste legi sunt mult mai riguroase decât, bunăoară, legea lui Mariotte, din fizică, care spune că volumul unei mase de gaz la aceeași temperatură stă În raport invers cu presiunea căreia este supus, deoarece această lege se Îndeplinește strâns
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
simplă”, apoi, Înlocuind cuvântul teorie prin lege, urmează mai departe: „Înaintea unei legi simple, credem mai puțin În putința unei erori” (pp. 17-18). D1 Bouasse susține, de altă parte, că „principiile fundamentale slujesc a crea formele, adică a trage din propoziție un șir Întreg de sorite” (p. 78); că „faptele vin să se așeze În forme” (p. 79); că „forma abstractă studiată de geometrie are meritul de a reda legea reflexiunii ca un caz particular al legii refracției” (p. 81). Toți
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spiritul uman ar fi capabil să utilizeze pînă la capăt posibilitățile (și condiționările) limbajului, pentru a atinge, la capătul lui, atitudinea suprem activă a tăcerii. Lumea omului fericit este lumea terminată, consumată în totalitatea și în mărginirea ei. Potrivit ultimelor propoziții din Tractatus, a contempla, cu aceeași intensitate, lumea ca totalitate și ca limitare ultimă furnizează cugetului detenta către das Mystiche, către nelimitabil, către libertatea infinită. în antropologia lui Berdiaev, omul apare ca partenerul de libertate al divinului. Descoperindu se lumii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Suverenita- blok Jany Bobošíkové- Suveranitatea - blocul Jana Bobošíkové a obținut 4,26% la alegerile europene și 3,67% la alegerile pentru Parlamentul Ceh din 2010. 1 Această coaliție a inclus și Partidul Muncitorilor (PT) și Convergența. 2 Cercetătorii încadrează fiecare propoziție într-una din cele 56 de categorii, potrivit sensului acelei propoziții (sau a părții de propoziție, dacă ea cuprinde mai multe idei. Datele, astfel prelucrate, sunt exprimate în termeni procentuali. Propozițiile intrate în procesul de analiză pot fi grupate în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
26% la alegerile europene și 3,67% la alegerile pentru Parlamentul Ceh din 2010. 1 Această coaliție a inclus și Partidul Muncitorilor (PT) și Convergența. 2 Cercetătorii încadrează fiecare propoziție într-una din cele 56 de categorii, potrivit sensului acelei propoziții (sau a părții de propoziție, dacă ea cuprinde mai multe idei. Datele, astfel prelucrate, sunt exprimate în termeni procentuali. Propozițiile intrate în procesul de analiză pot fi grupate în funcție de domenii și probleme sau în funcție de anumite dimensiuni (de exemplu dimensiunea stânga
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]