20,251 matches
-
Enithármon Începu să le destăinuie, fiindcă nu-și putea ascunde Aspră să urgie. El prinse pruncu-n mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubit, Și peste care-am revărsat ale luminii mele frumuseți, împodobindu-le Cu giuvaeruri și cu podoabe prețioase ce fost-au măiestrite cu divină artă, Straie din radioasele culori cerești, coroane de văpaie daurită. Le-am dat dulci crini la sîni și trandafiri în plete, 30 Cînturi le-am învățat, de dulce încîntare, si fragedele glasuri datu-le-am Intru albastra-ntindere, și-am născocit cu arta și cu truda Dulci instrumente de cîntat; mîndre genunchii cuprinzîndu-mi Splendoarea-și revărsară peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ai lui Luváh Copii: Căci Urizen privit-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști ale chinului în temnițe ce ard și-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți și de tortúră scaune; peste pustiuri de Nisip ce ard privi Femei mărșăluind în cete de sute, cincizeci, mii, izbite-n marșul lor de fulgere Ce-n urma li se revărsau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rotiri în jos și-n jos 155 În groaznicul neant fără de capăt, căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea mădularele-i în sînul cel de tină164 se-odihniră; 160 Și cum sămînță cade din mină semănătorului, la fel căzu și Urizen, și moartea Puterile i le închise în uitare; apoi așa cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea mădularele-i în sînul cel de tină164 se-odihniră; 160 Și cum sămînță cade din mină semănătorului, la fel căzu și Urizen, și moartea Puterile i le închise în uitare; apoi așa cum și sămînță încolțește Cu jale și durere, la fel patul de țină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
juca-mprejur 215 Pe verzile cîmpii, și prietenia dulce se-întîlnea-n palate, Și cărți și instrumente de cîntat și peisaje de-ncîntare? Au unde-s ele, cuprinse de cumplit prăpăd sub aste rămășițe? Și dacă,-n Veci căzînd, mă odihnesc pe-ntunecatul sîn Al vînturilor și al apelor, sau de acolo cad într-un Neant unde văzduh 220 Nu este, în jos căzînd prin nesfîrșire-n veci de veci, Puterile îmi pierd, slăbit cu fiece rotire, pînă cînd moartea Puterile-mi închide; apoi sămînță-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
235 Să fug, altminteri, fii încredințat, așa un chip de groază Nicicînd în brațele-mi n-ar odihni; ascultă-acum, îți voi dezvălui Taine-ale Veciei care nicicînd pînă acum nu au desferecat Buzele-mi de aur și nici nu au deszăvorît sînul lui Enithármon. Printre Florile lui Beula umblat-a Omul Veșnic și o văzu pe 240 Vala, crinul pustiei topindu-se în miez de zi; Pe sînul ei în dulce fericire căzu neputincios. Uimire a cuprins Tot cerul; învăluit de întuneric
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pînă acum nu au desferecat Buzele-mi de aur și nici nu au deszăvorît sînul lui Enithármon. Printre Florile lui Beula umblat-a Omul Veșnic și o văzu pe 240 Vala, crinul pustiei topindu-se în miez de zi; Pe sînul ei în dulce fericire căzu neputincios. Uimire a cuprins Tot cerul; învăluit de întuneric îl văzură; clădit-au zid de aur În jurul lui Beula. Acolo printre Flori în desfătare petrecu. Vala rămase-nsărcinată și îl născu pe Urizen, Prinț al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
206 prins-a rădăcina în Lumea lui Los, Si ramurile sale cele mai de sus dat-au o fibră subt-al lui Enitharmon așternut, 335 Curînd de două ori înrădăcinatul Labirint se undui în jurul capetelor lor. Însă atuncea Spectrul intră-n sînul lui Los. Fiece geamăt și suspin Ale lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința să plăsmuiesc chipuri părelnice cu trup în care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Închegîndu-se-n acele chipuri, Întrupate și Încîntătoare 475 În tinerețe și în frumusețe, găsind blîndă odihnă în brațele lui Enitharmon. Întîi Rintrah 219, și-apoi Palamabron 220, afară trași din rîndurile războiului, În inocentă de copil s-au odihnit pe sînul lui Enitharmon. Orc mîngîiat era-n străfunduri; sufletul său iar prinse viață-n ei: Așa cum fratele cel Mai în Vîrstă e chipul Tatălui, Orc deopotrivă deveni 480 Că Los, tata al fraților săi, si se înveseli în sumbrul iaz, Desi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O, mină de fier, bate 155 Din toba de la miazănoapte! Acúm porniți în iureș! cu vitejie-ntunecați De dardele-nghețatei grindini. Întindeți iarăși arcul negru: Din nou întindeți corzile Stihiilor la sînul vostru drept, Si toba cea bubuitoare să repezească negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile zburară, pînă ce curs-a sînge 160 Din răsărit către apus, aidoma cu vinele-omenești, în rîuri Ale vietii pe pajiștile morții și ale deznădejdii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei, Poartă inimii frînte a lui Enitharmon [care ajuns-a pîn' la capiștea lui Urizen 30 Ce-i Sinagoga lui Satan.] Ea suspinînd îi súflă înainte peste vîntul Golgonoozei. Los îi primi Căci Los putea intra într-al lui Enitharmon sîn să cerceteze-ntortocheatele Hătișuri acum că inima-Împietrită era frînta Afară din Războiul lui Urizen, si Tharmas îi primi 35 În mîinile-i. Atuncea Enitharmon înaltă Războaie de Țesut în Porta lui Luban Și le numi Cathedron 240; și în Războaiele acestea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
femeiesc Universal 248 zidit Din cei care în Ulro erau morți, din spectrele morților. Și Enitharmon dădu Femeii nume, Ierusalim cea sfîntă. Și rătăcind văzu pe Mielul Domnului în Valul lui Ierusalim; 190 Divină Viziune văzută-n tainicul străfund Al sînului frumoasei Ierusalim într-o văpaie gíngaș strălucind. Apoi cîntară fiii Raiului în jurul Mielului lui Dumnezeu, si ziseră, "Slavă, Slavă, Slavă sfîntului Miel al Domnului Care acum purcede să alunge întunecatul trup Satanic. 195 Acum privim răscumpărarea. Acuma știm că viața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uitîndu-se în Beula jos. 245 Vuia războiu-n jurul Porților Ierusalimului; o hîdă-nfățișare luat-a Văzut în întregime, Vastă Hermafrodita silueta Se înalță că un Cutremur de Pămînt, trudind zbătîndu-se cu gemete De ne-ndurat; în urmă, o groaznică minune izbucni Din sînul cel Hermafrodit. Fost-a numit Satan, 250 Fiul al Pierzării, chip de groază, si părăsit de firea omenească, monstruos, Bărbat fără pereche femeiasca, vrăjmaș urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia-ntunecată, Vala, ca într-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala) din Rodul copacului lui Urizen 285 Prin arte diavolești, îngrozitoare, nelegiuite, ce nu se pot grăi, Perpetuu-nmugurind în nașteri groaznice De chipuri femeiești, frumoase grație otrăvilor ascunse-n taină Ce dau culoare calpei frumuseți: apoi fost-a ascunsă-n Sînul lui Satan falsă Femeie, ca într-un chivot și-ntr-un val 290 Pe care Hristos trebuie să-l rupă, pe ea dezvăluind-o. Fiicele ei se cheamă Tirța; Ea e Rahab numită; și feluritele lor chipuri dezbinate se cheamă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nădușeala-și șterse de pe roșcata să sprinceana și astfel începu (grăi) Către himericele chipuri de femei ce străluceau printre cuptoarele-i înalte: "Eu sînt acel Profet întunecat care acuma șase mii de ani Căzut-am din lăcașul meu aflat în sînul Veșnic. Și în mulțime Dezbinatu-m-am, iară mulțimile-mi copii ai Grijii și ai Trudei sînt. 350 O Rahab, te privesc. Cîndva eram că ține, Fiu Al Mîndriei, si eu de-asemeni am străpuns pe Mielul Domnului, cu furie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
revarsă 293; Ochii săi afară izbucnit-au, apoi nările sale, ce au suflarea vieții, nainte fost-au trase, Si șolzi acoperiră-o frunte rece și-un gît se-ntinse 420 În adînc să prindă umbră; șolzi îi acoperiră gîtul și Sînul, si șolzi picioarele și mîinile; căzînd pe burtă Întins prin noian, larg deschizîndu-și gură, cea fără limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Fibre Vast. Tharmas că o coloană de nisip rostogolitu-s-a în jur pe lîngă-nvolburata vijelie, 465 Coloană-nsuflețită rostogolindu-se mereu în jur cu ne-ncetată furie. Și Los simți torpoarea împietrita, si capu-i se rostogoli jos dedesubt În ale sînului sau Hăuri; vasele sîngelui sau Țîșnesc nainte prin canale peste vînt, și-n Hau se zvîrcolesc; Și Enitharmon, palida și rece, în seve că de lapte curse 470 În chip al Vegetației, trăind, avînd o voce, Mișcîndu-se în296 fibre ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul meu s-a prefăcut în caos și-n piatră luminosu-mi aur. Acolo unde eu cîndva șezut-am, umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă, 110 Și cîntătoare pasarelele în ciori ucigătoare, si bucuriile-Mi în gemete amare, Glasurile de copii din corturile mele în strigate de prunci lipsiți de apărare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiice-ale lui Urizen păzesc așternutul cel de moarte al Ahaniei; Nălțîndu-se din vălmășire-nlăcrimate și-urlînd, deznădăjduite, Chemînd Numele tatălui lor, pește întunecatele lor Rîuri. Și Omul Veșnic zise: Cuvintele ascultă-mi, O Prințe al Luminii. 205 Privește-o pe Ierusalim în sînul căreia e văzut Mielul Domnului; deși naintea Porților ei este-ucis, el re-nnoindu-se rămîne Veșnic, si eu prin el din sumbră vale-a morții mă trezesc. Se întorc vremurile; vine vremea cînd toate-aceste desfătări Fi-vor re-nnoite, si toate-aceste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deopotrivă turmele mi le călăuzește". 475 Urca la ale sale turme și-adesea se-ntorcea să-și vadă luminătoarea casă. Opritu-s-a să bea din límpidul izvor și să mănînce struguri, mere. În poala duse fructele; culese flori pentru-al ei sîn. Turmele-și chema, spunînd, "Urmați-mă, O turme ale mele!" Ele-o urmară sub arborii ce se întind pe valea cea tăcută. 480 Pe malul rîului ea își descinse de aur cingătoarea; Statu în rîu și se privi-n oglindă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
te ascunzi de Vala, de sufletul care lăsat în părăsire rătăcește?" Ea înceta, si raze-n juru-i străluciră că slavă dimineții, Si se nalta afar' din rîu și își încinse de-aur cingătoarea. 505 Și-acum picioarele-i pășesc pe sînul cel de iarbă al țarinei Printre-ale sale turme, și ochii și-i întoarse spre-ncîntătoarea-i casă Și-n pragul ușii sub copaci văzu jucîndu-se doi prunci. Se-apropié de casa-i și turmele-i urmară pașii. Și de genunchii ei în jur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
La piept îi strînse și lacrimile-i că de mărgărint curseră jos. 525 "O dulcii mei Copii! Enion, lasă pe Tharmas Obrazul să-ți sărute. De ce privirea ți-o întorci de la suávii lui ochi reveni? Tharmas, de-acuma înainte la sînul Valei tu găsi-vei dulce pace. O, fie binecuvîntați încîntători ochii lui Tharmas și Ochii lui Enion!" Se ridicară; ieșiră-afară ca să hoinărească, uneori împreună, alteori singuri. 530 "De ce plîngi, Tharmas, Copil de lacrimi, în luminoasă casă-a bucuriei? Se-ascunde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din suflete omenești" și din trupuri (Milton, 6, 19), identificată cu Ierusalim (libertatea spirituală). Prin Golgonooza, așadar, Blake sugerează comuniunea sufletelor care este Raiul zilei a opta, eternă și libera. Blake mai spune: "totul este Omenesc, măreț! sublim!/ În fiecare sîn se-ntinde-un Univers că áripi,/ Lăsate după voie jos în jur și numit Cortul cel Universal" (Jerusalem, 38 [34], 48-50). Este vorba aici de întîlnirea întregii creații în inima omului Iisus Hristos, adică intrarea în comuniunea desăvîrșită între Dumnezeu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]