19,447 matches
-
de autorul comic. Astfel, ca "efect al efectului"127, comicul rezultă adesea din deturnarea, inversarea, tăgăduirea conținutului și a principiilor "enciclopediei subiacente"128, mai exact, a locurilor comune, a ideilor consacrate, a evidențelor factuale, morale etc. și chiar a bunului simț cotidian. În ultimă instanță, comicul de factură absurdă, precum cel urmuzian, rezultă dintr-o intenționată încălcare a principiului cooperării, care asigură eficiența oricărui tip de comunicare, subminată în acest fel și de autorul Cântăreței chele. Impresia de prezență covârșitoare a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
civilizația umană, limbajul, "autocosmosul", devin obiecte ale parodierii sale pentru că sunt mai mult decât "mofturi", sunt chiar percepute drept "inutile", fără rost și fără sens, așadar esențial absurde. În timp ce Caragiale sancționează parodic întotdeauna exagerarea, excesul, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Cartea Românească, București, 1988. Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45. Pitești,1998. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Paleologu, Al., Bunul Simț ca Paradox, Editura Cartea Românească, București, 1972. Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu, București, 1970. Papadima, Liviu, Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1999. Papahagi, Marian, Intertextualități caragialiene, în Interpretări pe teme date, Editura didactică și pedagogică, București
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ostilă sau un sentiment de tip indignare sau dispreț" [t.n.]. 73 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 540. 74 Henri Bergson, op. cit., p. 12. 75 Ștefan Cazimir, Caragiale universul comic, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 178. 76 Al. Paleologu, Bunul Simț ca Paradox, Editura Cartea Românească, București, 1972, p. 48. 77 Ibidem. 78 Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, București, 1976, p. 40. 79 Ibidem. 80 I. Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului European modern, Ed. Minerva, București
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dacă omul homeric era lipsit de profunzime psihologică, "străbătut de pulsații subite, de inspirații venind de la zei, oarecum străin sieși și actelor sale", în perioada clasică subiectul capătă dimensiune interioară, se distanțează de trup, își unifică forțele psihologice, progresează în simțul răspunderii iar agentul este profund implicat în actele sale (persoana însă nu este un concept simplu, unitar, imuabil, neexistând o persoană-model, exterioară față de cursul istoriei umane).37 Grecii sunt de asemenea primii pentru care sursa fascinației este Celălalt (nu animalul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
romantic se discerne influența lui Kant, pentru care credința sălășluiește în tărâmul emoției, nu al rațiunii, iar acești moderni sunt cei care resimt necesitatea creionării distincției dintre mit și folclor, basm, legendă, fabulă, insistând să creadă că cei vechi aveau simțul unității dincolo de datele naturale ori umane, prin astfel de narațiuni totalizante, ordonatoare, "simbioze încărcate de simboluri și vii în semnificație".67 Urmându-l pe Jacques Solé, putem însă lua în considerare și alternativa la opoziția drastică dintre gândirea religioasă și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
iveală atunci când, dintr-un motiv sau altul, celelalte forțe care asigurau unitatea vieții sociale își pierd din tărie și nu mai pot ține piept puterilor mitice demonice."169 Pe scurt, pentru Cassirer mitologia este un proces inconștient de "obiectivare a simțurilor", deși gândirea mitică nu operează o distincție între real și ireal, între obiect și imaginea acestuia.170 O poziție extremă de interpretare, care îngroașă ideea ireductibilității mitului, considerându-l expresia inspirației divine, neputând fi analizat obiectiv, din exterior, fără a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care pentru moment anesteziază anxietatea. La un nivel personal, toți ne ținem de imagini ale sinelui, de imagini ale altei vremi, imagini împrumutate de la cultură ori de la părinți, imagini depășite, irelevante, constrângătoare. Ne străduim din răsputeri să ne construim un simț adaptabil al sinelui, un set de atitudini față de sine și față de ceilalți, și o serie de răspunsuri reflexive al căror scop este să ne reducă anxietatea existențială. Mare parte din acest sine asamblat este derivată din experiența copilăriei, și întărită
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dimensiunile existenței), de unificare (condensează experiența totală a omului, făurește o sinteză a lumii), pedagogică și terapeutică (nu e iluzie, ci realitate resimțită, deși nu percepută empiric, ca o energie fizică ori psihică din care se hrănesc imaginația creatoare și "simțul invizibilului" dar dacă perioada de identificare cu eroii se prelungește, se poate genera un infantilism care obstrucționează dezvoltarea personalității), de socializare (vibrația și participarea la anumite simboluri arată că faci parte dintr-un anumit grup, într-o anumită epocă), de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu cea definită prin factori sociologici externi, ca "gen", "clasă", "rasă", "vârstă", "regiune" etc. (indivizii se pot plia pe acestea, însă nu este necesar). Existența socială este negocierea zilnică în cadrul acestei grile identitare ("subiectivitatea nomadă"), iar în ea contează și simțul opoziției, poate chiar mai mult decât cel al similitudinii, antagonismele împărtășite fiind cele care creează fluiditatea caracteristică societăților moderne. Actorii sunt agenți activi, nu "subiecți subjugați", însă ei acționează într-un anumit context și un anumit timp, iar aceasta este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însă ea se prezintă și ca o "scriitură în care se poate exprima orice și care poate servi oricărui scop", fie educativ, fie publicitar, fie de divertisment.545 Jean-Claude Lieber vorbește chiar de o "bandă desenată scrisă", în care respiră "simțul gagului, al distribuției imaginilor și al căderii", unde "textul vorbește despre el însuși și saltă înaintea ochilor", numindu-l ca maestru al genului pe Céline, iar ca precursor al acestui stil romanul Zaïde al doamnei de la Fayette din 1671.546
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
făcut. Super-eroii sunt permanent reinventați (fiecare generație a avut un Superman al ei), devenind un aspect esențial al divertismentului și prin aceasta, al conștiinței colective (există multe zicale și ticuri verbale care fac trimitere la super-eroi: "cine te crezi, Superman?", "simțurile de păianjen îmi spun ceva" etc.), deși ei nu ne influențează viața în mod real (Superman nu l-a deferit pe Hitler justiției la Geneva, Batman nu ne face zilele mai sigure).767 Dar, după cum observa Danny Fingeroth, "ne spunem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al Doilea Război Mondial, cu o mitologie aferentă abundentă.853 Nu sunt necesare solide studii istorice pentru a constata sărăcirea flagrantă a fondului istoric autohton, doar prin simpla selecție, nemaivorbind de interpretările unilaterale care adesea mutilează realitatea și scandalizează bunul simț. Istoria și manipularea acesteia fiind un punct nevralgic al ideologiei comuniste, era de așteptat ca producțiile de gen să fie supuse unui control strict, meticulos.854 În banda desenată de aventuri se regăsește fără excepție schema maniheistă a confruntării Binelui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o bătălie neîntreruptă pentru anihilarea inamicului interior, într-un imaginar războinic și o raționalitate strategică: tânărul trebuie să fie, cu necesitate, "un atlet al performanței absolute, al visului sublim, al autodepășirii, al totalei dăruiri devoționale", păcatul suprem fiind individualismul, asociat simțului proprietății private, combătut prin "exercițiul modestiei, ca formă laică a smereniei", ca imunizare la individualism; mai mult, copiii nu mai aparțin în primul rând părinților naturali, ci comunității, partidul fiind principalul educator al poporului, cel care le ocupă întregul timp
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de miezul nopții și doar un iepure s-a mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite spre dreapta, sus... Simți o încordare în el, o anume așteptare, acel sentiment sigur al vânătorului că nu mai e sigur chiar dacă simțurile lui încă nu au perceput nicio vietate. Acea presimțire pe care numai omul legat de natură, care și-a petrecut mare parte din viață în singurătate, o mai posedă. Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase legat de unul din cei doi salcâmi înalți, care țineau loc de poartă. Anuca, urmată de Pârvu, intra în cimitir, cu bunul simț al țăranului, cu respectul românului pentru morți. În cimitir, vântul mângâia ierburile și frunzele salcâmilor înalți, cu foșnetul lor ca un cântec abia șoptit... abia auzit. E „lira frunzei de salcâm“, care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care o înfiora. ...„Pleacă! .. Pleacă!“ CAPITOLUL XIII Moartea lui Pârvu Răsare luna... Ceva se aude afară. Parcă urlet de lupi și hămăitul gros al lui Pârvu. Anuca se trezește brusc. Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe viață de ideea... (chicoti din nou). Dar am să încerc. Aidan o îmbrățișă și o trase mai aproape de el. Avea dreptate, se gândi ea, ignorând durerea din buză. Mirosul fripturii și al mirodeniilor avea ceva excitant care-ți trezea simțurile. Reuși să nu se mai gândească la Minette cum tăia morcovii și ceapa pe blat, pentru că ceea ce avea să se întâmple chiar acum acolo... Scoase un țipăt scurt și ascuțit, călcând pe o bucățică de ciob de la castron pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce mai face. — Într-o zi, o să fii și tu o întrebare la un concurs de cultură generală al firmei, zise John Kenneally. Care angajat a dat un nou sens expresiei „a cădea de acord“? Darcey râse, mai mult din simțul datoriei. John era a șasea persoană care făcea gluma asta. — Te compătimesc sincer, îi spuse Laura. Și eu mi-am rupt mâna acum câțiva ani și încă se resimte. De fapt, se gândi Darcey, era uimitor cât de mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înapoi ceșcuța pe farfuria albă. — Precis nu îți face bine la stomac, observă el cu blândețe. Stomacul meu poate să-și poarte și singur de grijă, îl asigură ea. În plus, am nevoie neapărat de ceva care să îmi trezească simțurile în dimineața asta. Văd că ai scăpat de ghips. — Alaltăieri, spuse ea. —Ce-ți mai face încheietura? —Bine, mersi. Poate că nu o mai considera o scorpie, se gândi ea, dar ceva tot se schimbase. Între ei stăruia o iritare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ce-și cumpără religia cu banii. Nu vă mai perpeliți ca pe grătar, Degeaba luați calmante prin speranțe, Atârnă greu, eșecul, la cântar, Când dați autografe pe creanțe. Trăiți degeaba, n-ați făcut nimic, Aceasta este ultima mirare, Doar bunul simț vă este tot mai mic Și vindeți lamentări de fată mare. Considerați că suntem predispuși La o tortură mondializată, Pe vremuri ne vindeați, râzând, la ruși, Iar viața ne era secretizată. Acum avem cu toții pașaport, În spațiul Schengen o să dăm
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
i-am zis descuind ușa biroului. Din ce parte a Bavariei sunteți? Accentul era inconfundabil. — Regensburg. — E un oraș frumos. — Probabil că ați descoperit acolo vreo comoară Îngropată. Și spirituală, mi-am spus. Asta era bine, căci avea nevoie de simțul umorului ca să lucreze pentru mine. I-am povestit totul despre activitatea mea. Îmi zise că totul Îi părea incitant. Am condus-o În cămăruța Învecinată unde avea să stea. — De fapt, nu e chiar așa de rău, dacă lăsați deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mare decât un negru care cântă la trompetă. Poate că amicul tău aici de față te-o fi crezând amuzant, dar eu cred doar că ești o moară stricată, așa că nu mă mai aburi. Nu sunt genul de tip cu simțul umorului. — Ți-am spus adevărul, Tesmer. Am deschis ușa și În prag era Herr Kolb cu pistolul Îndreptat spre cina mea. — Avea un Parabellum Îndreptat spre tine și tu ai reușit, totuși, să-i vii de hac. Nu văd nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
poți avea Încredere nici măcar În bănci, nu-i așa? Am tras cu ochiul peste birou Într-o manieră inocentă: — E ignifug, nu-i așa? Ochii lui Six se Îngustară: — Sper să mă ierți, dar se pare că mi-am pierdut simțul umorului. Deschise seiful și scoase câteva pachete de bancnote: — Cred că am zis 5%. Cu 40 000 socotelile noastre ar fi Încheiate? — Ați putea Încerca, i-am zis În timp ce el puse opt dintre pachetet pe birou. Apoi Închise seiful, rulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o scândură pusă deasupra și erai obligat să te caci În compania altor nouă deținuți la orice oră. Odată, un gardian a tăiat cu fierăstrăul prin scândură și unii dintre prizonieri au ajuns În hazna. La Columbia Haus, se aprecia simțul umorului. Mă aflam acolo de șase zile când, Într-o seară, pe la miezul nopții, mi s-a ordonat să mă urc Într-o camionetă plină cu prizonieri, pentru a fi transportat la gara Putlitzstrasse și de acolo la Dachau. Dachau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]