14,689 matches
-
raportul nostru cu Dumnezeu. Parabola prezintă o dramă, pe care sufletul nostru o trăiește cu toată intensitatea, tocmai fiindcă, rostind-o, Mântuitorul n-a făcut din cuvinte un văl ca să-i acopere înțelesul, ci sulițe, care să facă să țâșnească trăirile adânci din noi. Privită în ansamblu, pilda are două aspecte centrale: plecarea, iar mai apoi, întoarcerea unui fiu la casa părintească. în primul rând, plecarea fiului, aflat sub impulsul necontrolat al firii, mânat de o înțelegere greșită a dorinței de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Aici putem afirma că „în Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta”. Biserica este locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu, care vorbește sufletului nostru și lucrează asupra lui. Aici simțim fiorul religios, fiorul sfânt și bucuria trăirii tainei dumnezeiești. Aici cunoaștem, înțelegem și simțim mai bine prezența lui Dumnezeu în viața noastră, în întreaga lume și în tot universul. Pentru a ne ruga cu evlavie și smerenie, cu dreaptă cunoștință de Dumnezeu și de starea noastră, să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Hristos. Tot el sfințește prin Sfintele Taine, așezate în Biserică de Mântuitorul Hristos, prin care se revarsă harul călăuzitor asupra poporului binecredincios. Ținta urmărită de adevărații creștini este mântuirea sufletului din robia păcatului și dobândirea fericirii veșnice prin primirea și trăirea Sfintelor Taine în Sfânta și Dumnezeiasca Biserică. Pentru a primi Taina Preoției candidatul trebuie să urmeze o școală teologică, seminar sau facultate, și până la hirotonia întru preot este făcut ipodiacon, diacon și apoi preot. Intrarea în treapta de ipodiacon se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și fără timp, pentru că numai rugăciunea învinge răul deznădejdii noastre și ne întărește puterea duhului în lupta cu păcatul. „Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” ne îndeamnă Domnul Iisus Hristos. Trăirea noastră în trezire duhovnicească ne- o dă rugăciunea izvorâtă din credință „căci potrivnicul ne dă târcoale ca un leu care răcnește căutând pe cine să îngită”. Ca legătură plină de taină a omului cu veșnicia, spune un mare trăitor creștin
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în acest sens Sf. Ap. Iacov ne spune: „și diavolii cred, ba și se cutremură”, însă rămân diavoli, în afară de orice comuniune cu Dumnezeu. Ceea ce se cere într-un chip deosebit în gândirea, fapta și rugăciunea creștină e angajarea totală de trăire a creștinismului, primirea adevărurilor, mărturisirea lor cu vorba, cu rugăciunea și fapta în viața de fiecare zi. „Acum securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu aduce rod bun se taie și se aruncă în foc”. Cred și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care acestea i le oferă în schimbul unui destin mai înalt: credința și rugăciunea. Cele exclusiv pământești nu-i dăruiesc fericirea veșnică. Fericirea, dacă putem vorbi de fericire, o dă spiritualizarea omului prin credință și rugăciune, ridicarea lui spre Dumnezeu și trăirea lui după poruncile lui Dumnezeu. Pentru a evidenția cât mai clar ce este rugăciunea pentru om și societate, cred că e necesar, mai ales pentru vremea noastră, să lăsăm să ne vorbească un mare savant, Alexis Carrel. Joseph Marie Auguste
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
labirintul inteligenței. Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învățat-o de la misticii creștini, începând cu Sfântul Pavel și mergând până la Sfântul Benedict, precum și de la mulțimea apostolilor necunoscuți, care de douăzeci de veacuri au inițiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieții religioase creștine. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreția lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor, Iehova părea să fie un despot, care inspira mai degrabă teroarea decât dragostea. Dimpotrivă, creștinismul L-a apropiat pe Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și cultură, de aceea se spune în popor „totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”. Omul creștin își desfășoară toate activitățile cu binecuvântarea lui Dumnezeu, pe care o primește prin rugăciunile Bisericii și prin harul care se coboară prin trăirea Sfintelor Taine săvârșite de slujitorii Bisericii. în popor se spune că „omul sfințește locul”. Iar dacă sfințim locul în care trăim pe pământ prin rugăciune și credință, putem spera să primim și un loc în ceruri, „un colțișor de rai
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
teoriile adevărului și în ce consistă ele. După ce vei fi poposit îndelung deasupra acestor cratere interogative, poți folosi, parcă cu ceva mai multă sfială, termenii. Memoriile scriitorilor sunt mărturii ale unui adevăr personal, așa cum se recompune el din perspectiva unor trăiri. Memoriile Rabinului Șef al României din perioada pogromului sunt cu atât mai valoroase cu cât nu închid mărturisirea la o singură experiență, ci o ridică la nivelul unei comunități. Cei care consimt să distrugă oameni în numele puterii, trebuie să răspundă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
oricât de mult lar fi căutat pe Dumnezeu, nu l-a aflat în altă parte decât în bucuria unei iubiri de-o noapte. În orice l-ar fi căutat, post ori rugăciune, nu La aflat aproape pe Dumnezeu decât în trăirea unui sentiment omenesc și în ruperea zăgazului impus atâta vreme trupului, instinctelor. Să fie doar calea păcatului drumul spre Dumnezeu? Se întoarce din fiecare călătorie inițiatică cu o nouă îndoială, nicicând cu vreo certitudine. Și cu dorința de a porni
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
puteam prezenta nicăieri ca un om onorabil, spre a solicita un post.” (p.7) Se întâmplă să evadeze și spre ceilalți în confidențe arzânde, iar efectul asupra interlocutorului este profund, greu ar putea cineva suporta miile de grade ale unei trăiri incendiare. „Apoi am vorbit timp îndelungat despre aceste arsuri din sufletul meu. Dar cu cât vorbeam mai mult, cu atât ea devenea mai nerăbdătoare; în cele din urmă spuse de câteva ori cu desperare: Dumnezeule! Vedeam bine că o torturez
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
gândește. Nu miam dat seama când și de ce am început să-mi fac semnul crucii cu mâna amorțită. Nu mă mai recunoșteam pe mine însumi., făceam necontenit semnul acela pe care îl urâsem toată viața. De ce? Nu știam.” (p.117) Trăirea mistică a lui Hristos e irațională, inexplicabilă, e dincolo de categoriile intelectului ori ale sensibilității deși aposteriori tot în acestea se înghesuie experiența pentru a fi comunicată și celorlalți. Toate convingerile lui sunt spulberate de această întâlnire de dincolo de simțuri și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se instituie în Sfânta Liturghie săvârșită de preot este o reinstanțiere continuă a vieții prin jertfă. Nietzsche observă că ritualul preoțesc are un efect analgezic, amorțește senzația cruntă de durere pe care țio dă conștiința efemerității. După el, preoții împiedică trăirea vieții tocmai prin faptul că anulează înțepătura cumplită a gândului că ești o făptură trecătoare. La Baștovoi, părintele Ioan, urmat chiar de Jacob, are acest rol de a ameliora disperarea celui care urmează să moară, ba chiar de a o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de cotitură scot dintr-un loc ce are el mai aluvionar, mai mâlos. Dan Lungu reușește să filtreze energia locului prin limbaj, încât ajunge la cititor doar nivelul spumos, întremător. Limbajul are această funcție cathartică de a filtra noxele unor trăiri, încât să rămână doar savoarea unor expresii reușite. Filtrul este umorul. Prin umor, otrăvurile se diluează până ajung să capete compoziția unui pharmakon. Tot răul se drenează prin conducta largă a râsului. România se târăște spre libertate, trasă de picioarele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
spațiul în care acționează în mod deplin puterea cuvântului motivat", iar profanul, "spațiul în care această putere dispare aproape cu desăvârșire, dată fiind instaurarea arbitrarietății cuvântului"47. Pornind de la clasificarea pe care o face Lucian Blaga în timp-havuz ("orizontul unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor"), timp-cascadă ("orizontul unor trăiri pentru care acccentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului") și timp-fluviu (care își are accentul pe prezentul permanent)48, Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
motivat", iar profanul, "spațiul în care această putere dispare aproape cu desăvârșire, dată fiind instaurarea arbitrarietății cuvântului"47. Pornind de la clasificarea pe care o face Lucian Blaga în timp-havuz ("orizontul unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor"), timp-cascadă ("orizontul unor trăiri pentru care acccentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului") și timp-fluviu (care își are accentul pe prezentul permanent)48, Traian D. Stănciulescu vorbește de cuvântul sacru ("cascadă") constituit ca gând, proiect, semn, conceput de divinitatea creatoare, cuvântul profan ("fluviu"), de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fi lăsat adesea târât și de prima ispită"37. Despre romanele trăiriste, "existențialiste", "realiste" ale lui Eliade pe care le încadrează într-o literatură a "autenticității" și a "experienței", Ovid S. Crohmălniceanu spune că "personajele-mituri, disputele intelectuale, speculațiile filosofice și "trăirile" lor morale (sunt) reductibile aproape toate la eseistica lui Mircea Eliade, multiplicată acum în tot ce spun eroii săi"38. Gheorghe Glodeanu consideră interesul scriitorului pentru cuceririle științelor exacte (interes cu ecou în plan literar), iar mai târziu spiritul enciclopedic
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164. În mitologia românească, solomonarii/șolomonarii se caracterizează prin evlavie, înțelepciune (ei învață dintr-o carte "toată știința și învățătura, câtă se află în lumea aceasta"165 timp în care stau sub pamânt 166
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aceea, stând de vorbă cu Ieronim Thanase, autorul manuscrisului, m-am convins că experiența mea nu constituie o excepție. Oricine, orice spectator, orice cititor, sublinie cuvintele, poate avea o revelație similară"697). Metanoia, "răsturnarea", trezirea, "reintegrarea" care au loc prin trăirea nemijlocită a traumatismului, a "incidentului traumatic" actualizat prin spectacolul dramatic sunt prefigurate de șocarea, indignarea cititorului care trebuie mai întâi să fi avut acces la piesele respective. Departe de a fi un "dublet" al lui A.D.P, Ieronim, din tipologia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un singur model și arhetip) moartea este a fiecăruia și e măsura fiecăruia"830. Făt-Frumos s-a reîntors în spațiul matrice; înlăturarea celei mai cumplite nefericiri a firii - iluzia veșnicei tinereți și a nemuririi - înseamnă cea mai mare fericire, singura trăire posibilă a Ființei 831. Matei Călinescu insistă asupra simbolismului îmbrăcămintei, asupra afinităților (altele decât în Pelerina, unde exista o analogie dintre îmbrăcăminte și actul de a ascunde) dintre îmbrăcăminte și habitus (condiție, caracter); deoarece habitus este etimonul cuvântului vechi habit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care o presupune este însoțită de o putere magico-religioasă (a cunoaște originea unui obiect, plantă, animal înseamnă a avea putere magică asupra lui). Mitul constituie așadar paradigma oricărui act omenesc semnificativ (p. 19). Narând o istorie adevărată, sacră, realizează trăirea ei prin reactualizare și astfel, participarea la sacralitate. ""A trăi" miturile implică o experiență cu adevărat religioasă, de vreme ce ea se deosebește de experiența obișnuită a vieții cotidiene" (p. 19). Religioase în sensul reactualizării și retrăirii timpului sacru, când s-a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu povestește istorii despre zei, istorii cu caracter sacru, nu se referă la o creație pentru a fi paradigmă a unui act omenesc semnificativ; cunoașterea lui nu-i conferă putere asupra obiectului a cărui origine o povestește, și nu determină trăirea timpului sacru pe care îl evocă. Evenimentele pe care le povestește, deși au produs schimbări în lume, n-au modificat condiția omului ca atare. Pentru că nu întotdeauna este vorba de o desacralizare a lumii mitice, ci de un "camuflaj al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care îi unește polii"315. Felul în care se desfășoară speculația antinomică în spațiul discursului mistic depășește, la un moment dat, orice limită a rațiunii. Aceasta pentru că mistica nu are ca scop propriu-zis cunoașterea, ci un fel de experiență sau trăire a obiectului său. Cunoașterea pe care o propune este o cunoaștere prin necunoaștere. Tocmai de aceea, pare o nebunie pentru rațiunea pozitivă și cea discursivă sau conceptuală în genere 316. În teologia mistică a lui Dionisie Areopagitul, această formă de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
epistemologic, ci mai curând experiențial. Ea vrea să sugereze rațiunii că obiectul pe care îl vizează depășește orice încadrare categorială, fiind dincolo de opoziția conceptelor și ideilor. În felul acesta, formula antinomică devine o cale către depășirea rațiunii și saltul în trăirea mistică a obiectului. Este un preludiu al extazului mistic. Lucian Blaga, dimpotrivă, încercă să delimiteze aspectul epistemologic de cel mistic. Pentru el, formula antinomică este o cale pentru ecstazia intelectului, pentru ieșirea rațiunii din cadrele logice normale și încercarea de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ne prefacem că așa ceva nu există. Efortul neputincios al rațiunii omenești de a concilia contradicțiile, tentativa indolentă de a reacționa ar fi trebuit de mult respinse prin recunoașterea alertă a contradictoriului"401. Această recunoaștere este o deschidere către credință, către trăirea contradicției, așa cum se întâmplă în spațiul creștinismului. Aici, marile taine religioase sunt "trăiri inexprimabile, negrăite și indescriptibile, care nu pot fi altfel îmbrăcate în cuvânt decât sub forma contradicției (...). Toată slujba bisericească, mai ales canoanele și stihirele, este impregnată de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]