14,503 matches
-
colonii consemnați erau trimiși în regiuni îndepărtate, pustii, unde pământul putea fi doar cu greu cultivat, mulți dintre ei murind de foame în timpul lungilor ierni la capătul a doar câțiva ani de exil siberian, așa cum povestea cândva Cehov, care a traversat Siberia pentru a vizita Sahalinul. În 1912 în Rusia trăiau sub legea marțială 2,300,000 de indivizi, alți aproximativ 63 milioane afându-se sub un regim de supraveghere sporită. Ca și gulagul sovietic, sistemul penitenciar țarist a cunoscut perioade de
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
înșiși promotorii revoluției la întoarcerea în țările lor: iugoslavul Josip Broz (viitorul mareșal Tito) este doar cel mai celebru exemplu. Germania lui Wilhelm al II-lea i-a lăsat pe diferiți revoluționari exilați în Elveția, între care Lenin, să-i traverseze teritoriul pentru a reveni în Rusia, în speranța că pacifismul va contribui la retragerea Rusiei din conflict. Încă de atunci circula în Rusia și în Occident ideea unui Lenin „agent german”, sau chiar zvonul că „maximaliștii” (traducere inexactă, dar răspândită
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
să populeze regiunea până în epoca modernă. Mobilitatea a declanșat o nouă cultură dinamică și puternică, neafectând însă culturile sedentare învecinate. În vreme ce Chină era amenințată de Xiongnu, Persia de masageti și sakai, si Imperiul Român se confruntă cu hunii, populațiile Siberiei traversaseră o perioadă tăcută. Așezări care să dateze din primul mileniu al erei noastre nu au mai fost descoperite, iar membrii noii elite erau înmormântați în tumuli de tip kurgan. Siberia avea să fie devastate de noi invadatori. Călăreții mongoli, iuți
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
1364. După căderea Republicii Novgorod, comunicațiile dintre Rusia Nordică și Siberia au căzut sub controlul Marelui Ducat al Moscovei. Pe 9 mai 1483, trupele Moscovei al prinților Feodor Krbski-Cherny și Ivan Saltyk-Travin s-au mutat în Siberia vestică. Trupele au traversat râurile Tavsa, Tură, Irtysh, urcând pe râul Ob. În 1499, moscoviții și novgorodienii au ajuns în Siberia vestică și au subjugate triburile locale. Odată cu colapsul Hoardei de Aur către finalul secolului XIV, Hanatul Sibir a fost fondat în centru, la
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Capul Chuvash în 1582. Forțele rămase ale Hanului s-au retras către stepe, abandonând proprietățile în favoarea forțelor lui Yermak. Kuchum l-a atacat din nou pe Yermak în 1585, ucigandu-i mulți oameni. Yermak a fost rănit și încercând să traverseze râul Wagay, s-a înecat datorită armurii care îl îngreuna. Cazacii lui Yermak s-au retras din Siberia, insă anual, aventurieni și vânători, sprijiniți de Moscova, au sărăcit țară. După câțiva ani, rușii au putut în sfârșit să pretindă ținuturile
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
Oceanul Arctic. În 1607 a fost fondată așezarea Turukhansk , la nord de răul Yenisey. În 1619 a fost fondat ostrogul Yeniseysky. În 1620, un grup de vânători conduși de Demid Pyanda au făcut o expediție din Turukhansk, iar până în 1624, au traversat 7910 km din teritoriul Siberian. În 1627, Pyotr Beketov a fost numit că Enisey voievoda în Siberia, colectând taxe și fiind primul rus care intră în Buryatia și a explorat Aldan. A fondat noi asezar: ostrogul Rybinsky și Yakutsk ce
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
gură râului Amur și descoperind insulele Shantar la întoarcere. În 1642, Kurbat Ivanov a desenat prima hartă a extremului orient, conducând un grup de cazaci în 1643 către sudul Munților Baikal și descoperind Lacul Baikal. În 1643, Vasily Poyarkov a traversat Stanovoy și a atins râul Zeya, iar în 1644, a fost primul rus care a atins râul Amur, traversandu-l și descperind gură râului respectiv. În 1645, a navigat pe coasta Mării Okhotsk către râul Ulya. În 1646 s-a
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
În 1646 s-a întors către Yakutsk. În 1644, Mikhail Stadukhin a descoperit râul Kolyma și a fondat Srednekolymsk. Negustorul Fedot Alekseyey Popov a organizat o altă expediție către est, navigând în 1648 dinspre Srednekolymsk către Arctic, înconjurând Capul Dezhnyoy, traversând strâmtoarea Bering, descoperind Chukotka și Marea Bering. În 1651, Stadukhin a descoperit golful Penzhin și a explorat plajele Kamchatkei. În 1660, Kurbat Ivanov a navigat din golful Anadyr către Capul Dezhnyoy, creând prima hartă care cuprindea strâmtoarea Bering. Rușii își
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
această ocazie a fost ucis de către Heracle și bunul centaur Chiron. 8. Readucerea Alcestei din regatul subpământean. 9. Lupta cu Anteu (Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus, pe care l-a ucis în drum spre Grădina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometheus. Traversând Caucasul, pe drumul spre aceeași Grădină a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus înlănțuit de o stâncă. 12. Lupta împotriva lui Lycaon, fiul lui Ares și al Pyrenei, care, opunându-se trecerii lui Heracles spre Grădina
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
de militari sovietici în pungi uriașe care au fost apoi închise și nimicite de infanteria care ataca cu viteză mai mică, în timp ce tancurile își continuau avansarea. Obiectivul Grupului de Armate Nord germane era Leningradul, la care urma să se ajungă traversând țările baltice. Forțele compuse din "Armatele a 16-a" și "a 18-a" și "Al 4-lea Grup Panzer" au avansat prin Lituania, Letonia, Estonia și prin zona orașelor rusești Pskov și Novgorod. Grupul de Armate Centru era compus din
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
din Slovacia și regimentul din Croația, atașate "Armatei 1-a Panzer", respectiv "Armatei a 6-a" germane. Înaintarea către Caucaz s-a împotmolit, germanii fiind incapabili să atingă obiectivul principal, orașul Groznîi. S-a schimbat direcția de atac, s-a traversat râul Malka și, la sfârșitul lunii octombrie, s-a intrat în Ossetia de Nord. În prima săptămână a lunii noiembrie, în suburbiile orașului Ordjonikidze, Divizia a 13-a Panzer a fost respinsă și tancurile au trebuit să se retragă. Ofensiva
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
sfârșit, cucerit de Armata Roșie, deși resturi izolate din "Grupul de Armate Nord" au mai continuat rezistența la Heiligenbeil și Danzig până la sfârșitul războiului. Cucerirea Königsbergului a permis Frontul al 2-lea Belorus (FB2) al Generalului Constantin Constantinovici Rokossovski să traverseze pe malul drept al Oderului. În primele două săptămâni ale lunii aprilie, sovieticii au reușit cea mai rapidă redesfășurare a forțelor din război. Generalul Gheorghi Constantinovici Jukov a concentrat Primul Front Belarus (FB1) de sub comanda sa, care era desfășurat de la
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
un sector la nord de înălțimile Seelow, sector părăsit de "FB1". Pe durata redesfășurării de forțe au rămas spații neacoperite de sovietici, pe unde rămășițele "Armatei a 2-a" germane scăpate din încercuirea de la Danzig au reușit să se strecoare traversând Oderul. La sud, generalul Ivan Konev a mutat greutatea atacului Frontul 1 Ucrainean (FU1) din Silezia Superioară la nord-vest de râul Neisse. Cele trei fronturi sovietice aveau împreună 2,5 milioane de oameni (incluzând și 78.556 soldați ai (Armata
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
și marginalizat politic dacă ar fi intrat în Roma fără imunitatea pe care i-o conferea poziția de consul sau fără puterea armatei sale. Pompei l-a acuzat pe Cezar de insubordonare și trădare. Pe 10 ianuarie 49 î.Hr. Cezar traversează Rubiconul (granița Italiei) și atacă propria patrie, republica romană, cu gândul de a se instala dictator. Istoricii se contrazic în privința spuselor lui Cezar la traversarea Rubiconului. Acesta ar fi spus "„Alea iacta est”" ("„Zarurile sunt aruncate”"), sau "„Fie ca zarurile
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
era de așteptat, în timp ce investigau cum și unde să-și execute planul. Unii au sugerat să încerce în timp ce acesta mergea pe Calea Sacră, care era una dintre plimbările sale favorite. O altă idee era să fie ucis la alegeri, în timp ce traversa un pod pentru a numi magistrații din cadrul Campus Martius; urmau să vadă care este cel mai puțin norocos dintre ei, pentru ca acela să îl împingă pe Cezar de pe pod, iar ceilalți să alerge și să îl ucidă. Un al treilea
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
la est cu Conțești și Lungulețu, iar la vest cu Costești-Vale. Gara Titu este un nod feroviar pe liniile secundare de la nord-vest de București. Aici se intersectează calea ferată București-Pitești, cu linia ce duce la Târgoviște și Pietroșița. Titu este traversat de șoseaua națională DN7, care leagă Bucureștiul de Pitești. Din DN7, la Titu se ramifică și șoseaua județeană DJ701, care leagă orașul spre sud de autostrada București-Pitești, și spre nord de Braniștea și Târgoviște. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
distanță de aproximativ 30 km de București. Este singurul oraș din România în care limba romani este folosită de administrația locală. Orașul se află în vestul județului, pe malurile Dâmboviței, acolo unde acest râu se varsă în râul Argeș. Este traversat de șoseaua națională DN4, care leagă Oltenița de București. La Budești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ301, care duce spre nord la Vasilați, Gălbinași, Plătărești, Fundeni și mai departe în județul Ilfov la Cernica și Pantelimon (unde se
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
orașului, la vest se mărginește cu teritoriul comunei Socodor, la sud cu cel al comunei Șimand, la nord cu cel al comunei Zerind, iar la est cu teritoriul comunei Sintea Mare, cu satele Țipar, Adea și Zărand. Orașul Chișineu-Criș este traversat de șoseaua națională Arad-Oradea, din care înaintea podului peste Crișul Alb, în direcția Arad-Oradea, se desprinde șoseaua națională spre punctul de trecere al frontierei Vărșand. Calea ferată Arad-Oradea se află în partea de est, iar în partea de vest se
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
județului Galați din punct de vedere al mărimii și al importanței, după municipiile Galați și Tecuci. Conform recensământului din anul 2011, Târgu Bujor are o populație de de locuitori. Podgoria Dealul Bujorului se situează în regiunea de silvostepă a Moldovei, traversată de paralela de 46° lat. nordică, intersectată de meridianul de 28° long. estică. Podgoria face legătura între zona viticolă Dealurile Fălciului la nord și podgoria Covurluiului la sud. S.C.D.V.V. Bujoru este situat la o distanță de 56 km de municipiul
Târgu Bujor () [Corola-website/Science/297096_a_298425]
-
este un oraș în județul Brăila, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Lacu Rezii, Măru Roșu și Valea Călmățuiului. Are o populație de locuitori (2011). Orașul se află pe malul drept al râului Călmățui și este traversat de șoseaua DN21, ce leagă Brăila de Slobozia și Călărași. Orașul se află în partea central-sudică a județului și este traversat de râul Călmățui și de șoseaua națională DN21, care leagă Brăila de Slobozia. La Însurăței, din acest drum se
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
Valea Călmățuiului. Are o populație de locuitori (2011). Orașul se află pe malul drept al râului Călmățui și este traversat de șoseaua DN21, ce leagă Brăila de Slobozia și Călărași. Orașul se află în partea central-sudică a județului și este traversat de râul Călmățui și de șoseaua națională DN21, care leagă Brăila de Slobozia. La Însurăței, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ203, care duce spre est către Zăvoaia, Ulmu, Făurei, Jirlău și mai departe în județul Buzău către Bălăceanu
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
I, era marcată începerea lucrărilor pentru noul pod. La numai cinci ani de la începerea lucrărilor, în ziua de 14 septembrie 1895, în prezența regelui și a unei numeroase și entuziaste asistențe, era inaugurat sistemul de poduri de cale ferată ce traversează Dunărea între Fetești și Cernavodă, proiectat și construit sub coordonarea lui Anghel Saligny și purtând numele regelui Carol I. Așa cum o dovedește însăși împlinirea unui secol (1895 - 1995) de funcționare neîntreruptă, sistemul de poduri de la Cernavodă este o adevarată operă
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
satele Alexandru I. Cuza și Gostilele. Are o populație de de locuitori. A fost declarat oraș la 18 aprilie 1989. Se află la aproximativ de București. Orașul se află în colțul nord-vestic al județului, la limita cu județul Ialomița. Este traversat de autostrada București-Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care leagă Călărașiul de București. Din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce spre sud la Sărulești, Nana și Luica. Este traversată și
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
Este traversat de autostrada București-Constanța, pe care este deservit de o ieșire, precum și de șoseaua națională DN3, care leagă Călărașiul de București. Din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ402, care duce spre sud la Sărulești, Nana și Luica. Este traversată și de calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de stația Fundulea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Fundulea avea statut de comună rurală, având numele de "Crângul-Fundulele", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
cerasifera"), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari. La capitolul legendar există afirmarea că Sulina ar fi existat încă din secolele VI - VII î.Hr., ca „meleag al vestiților traci cimerieni”. La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port să fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al Sulinei, și fără ca să fie cert că navigația era atunci posibilă pe
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]