133,000 matches
-
sociologia. A reușit abia după 1960, când a început să lucreze împreună cu echipa lui Miron Constantinescu la "Bibliotheca Historica Romaniae", inițiată de Academia Română. Din anul 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române iar în anul 1990 a fost ales membru titular al Academiei Române.
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
, născut "Nicolae Apolzan", (n. 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea) este un critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru titular al Academiei Române (din 2013). A activat și ca politician după Revoluția din 1989. Ambasador al României la UNESCO și președintele Uniunii Scriitorilor din România (pentru al doilea mandat). Manolescu este considerat, în general, ca unul dintre cei mai importanți critici
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
incursiune critică, un eseu biografic și psihanalitic, un exercițiu de hermeneutică necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesivă. Carieră didactică universitară la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie din București începută în 1963, este numit profesor titular în 1990. Predă, de asemenea, și studenților străini. Debutează cu cronica literară în "Gazeta literară", acceptând întocmai clișeele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
1899 - 1901) și în Austria, la Viena (1902 - 1904). Devine doctor în filosofie al Universității din Leipzig în 1899, respectiv docent privat pentru filologia românească la Universitatea din Viena (1904 - 1906). Devine profesor extraordinar începând din anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918. Inițiază și conduce ziarul "Glasul Bucovinei" apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
comunistă. A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit. A fost descris ca „intelectual de servici” al regimului din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Pasternak. În 1955 a devenit membru titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce se afirmase deja plenar în viața politică, ca deputat în Marea Adunare Națională (1948-1952), imediat după proclamarea Republicii. În 1966, la un an de la instalarea la putere a lui Ceaușescu, Stancu a preluat, pentru
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
și Filozofie" din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor titular și la Facultatea de Litere a Universității din București. După 1947 aceasta din urmă și-a schimbat numele în "Facultatea de Filologie". Va fi totuși scos
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor titular și la Facultatea de Litere a Universității din București. După 1947 aceasta din urmă și-a schimbat numele în "Facultatea de Filologie". Va fi totuși scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Ioan (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova) este critic și istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998 până în aprilie 2006. Este fiul Sultanei (n. Moise) și al lui Dragomir Simion, moșneni având o ascendență ardelenească. A fost căsătorit cu Adriana Manea (1957-2006) și are o fiică
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001. S-a născut la 5 aprilie 1932, în orașul Grădiștea-de-Sus din județul Râmnicu Sărat, într-o familie de țărani. A studiat primii cinci ani de școală primară în satul natal. Își continuă studiile între 1944 și 1948
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
La nuova Rivista Europea" (Milano, unde a făcut parte din Colegiul european de redacție) etc. Inițiative culturale: Membru fondator al Universității Ovidius din Constantă (1990, fiind numit primul rector, funcție la care renunță pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală "Paradigmă" (1993) și Editură Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția „Bibliotecă italiană” și colecția de poezie Euridice. Președinte al Cenaclului Euridice al Uniunii Scriitorilor (2002-2003) și, în
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
(n. 22 septembrie 1938, Berința, județul Maramureș) este un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor scenarii cinematografice. Din 1992 este membru titular al Academiei Române. a urmat cursurile preuniversitare la Liceul “Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare). A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964).<br> a renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat
Augustin Buzura () [Corola-website/Science/297625_a_298954]
-
România|României]]. [[Categorie:Nașteri în 1885]] [[Categorie:Decese în 1944]] [[Categorie:Nașteri pe 27 noiembrie]] [[Categorie:Decese pe 1 septembrie]] [[Categorie:Scriitori români]] [[Categorie:Prozatori români]] [[Categorie:Romancieri români]] [[Categorie:Nuveliști români]] [[Categorie:Dramaturgi români]] [[Categorie:Români greco-catolici]] [[Categorie:Membri titulari ai Academiei Române]] [[Categorie:Laureați ai premiilor Năsturel-Herescu]] [[Categorie:Directori ai Teatrului Național din București]] [[Categorie:Bistrițeni]] [[Categorie:Scriitori care s-au sinucis]] [[Categorie:Români pe monede și bancnote românești]] [[Categorie:Români din Austro-Ungaria]] [[Categorie:Scriitori români din secolul al XIX
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Nicolae Alexandru Breban (n. 1 februarie 1934, Baia Mare) este un scriitor, romancier, eseist, dramaturg și om de cultură român contemporan, din 14 ianuarie 2009 membru titular al Academiei Române. s-a născut la 1 februarie 1934, la Baia Mare, ca fiu al lui Vasile Breban, preot român unit (greco-catolic) în comuna Recea, Maramureș. Mama sa, Olga Constanța Esthera Breban, născută Böhmler, provenea dintr-o familie de comercianți germani
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
autoritățile de la București le permit celor doi copii rămași în România să se stabilească în Franța. În 1965 Universitatea din Bordeaux îl numește conferențiar de literatură comparată „en congé de mission” în La Laguna, iar în 1978 este numit profesor titular în aceeași specialitate. În Insulele Canare, Alexandru Ciorănescu a fost din 1957 membru al Institutului de Studii Canariene, în cadrul căruia a condus Secția de bibliografie (1957 - 1960, 1962 - 1970) și Secția de istorie (1974 - 1982). A coordonat, în calitate de director, următoarele colecții
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
Maria Moreanu a revenit în țară. Repertoriul Mariei Moreanu se îmbogățește cu roluri în operele "Tannhäuser" și "Lohengrin" de Richard Wagner, "Rigoletto" și "Falstaff" de Giuseppe Verdi, "Dama de pică" de Piotr Ceaicowski, dar și în operetă interpretând triumfal rolul titular din "Văduva veselă" de Franz Lehar. În muzica de cameră a apărut în recitaluri de lied-uri de Hugo Wolf și Franz Schubert în sala Dalles, fiind acompaniată la pian de George Enescu sau Constantin Silvestri. A făcut parte din
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
deși contracandidatul său - cu specialitate realizată în Uniunea Sovietică - nu atingea nici pe departe nivelul lui științific. În anul 1970, Mihai Botez se stabilește în Canada, la Montréal. La început este angajat ca "guest lecturer", dar devine în 1972 profesor titular iar în 1979 șef al clinicei de neurologie din spitalul Hôtel Dieu al Universității din Montréal. În perioada 1975-1986 a funcționat ca director al Laborarorului de Neuropsihologie al Institutului de Cercetări Clinice din Montréal, în 1986 devine director al departamentului
Mihai Ioan Botez () [Corola-website/Science/297664_a_298993]
-
etc.). La 1 ianuarie 1927, a fost numit profesor suplinitor la catedra de sculptură a Școlii de Arte frumoase din București, unde a împărțit singurul atelier de sculptură cu fostul său profesor D. Paciurea. După moartea acestuia a rămas profesor titular până în anul 1946. În legislatura 1934 - 1937 a fost deputat liberal de Mureș, dar nu s-a făcut remarcat prin nimic în Parlament. Datorită faptului că intrase în politică, în timpul guvernărilor liberale a reușit să-și adjudece cea mai mare
Oscar Han () [Corola-website/Science/297690_a_299019]
-
Comisiei de bacalaureat la Liceul „N. Bălcescu" din Brăila (din acest liceu fusese exmatriculat în primăvara lui 1909, cu puțin înaintea bacalaureatului propriu) îl remarcă pe elevul Hechter M. Iosef, viitorul Mihail Sebastian. La 1 ianuarie 1930 este numit profesor titular al Catedrei de Psihologie și Pedagogie a Institutului Superior de Educație Fizică (înalt Decret Regal nr. 4456, din 31 decembrie 1929). Îi urmează profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Predă cursuri de psihologie generală și pedagogie teoretică, în cadrul catedrei, Gheorghe Zapan este conferențiar
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
1937). 6 iunie - Mircea Eliade, asistent onorific la catedra lui Nae Ionescu, este exclus din Universitate, pentru „scrieri pornografice". Hotărâtă atitudine împotrivă, în presă. Printre cei care protestează (Emil Cioran, Arșavir Acterian, Constantin Noica, ș. a.) se află și Nae Ionescu, titularul catedrei. 27 iunie - articolul "Sub semnul Arhanghelului", în "Buna Vestire" (nr. 100). Apare volumul "Roza vânturilor". 1926-1933, culegere de articole îngrijită de Mircea Eliade și cu o prefață a lui Nae Ionescu. (Editura „Cultura Națională"). Cronici semnate de: Horia Stamatu
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
contribuțiile sale. A publicat a doua parte din "Acte și fragmente" și ediția tipărită a studiului despre Mézières ("Philippe de Mézières, 1337-1405"). După o reexaminare care a avut loc în octombrie 1895, i s-a acordat un post de profesor titular, cu media 9,19. 1895 a fost anul în care Iorga a început colaborarea cu cadrul universitar și agitatorul politic A.C. Cuza, alături de care a fondat grupul Alianței Antisemite Universale, făcând astfel primii pași în politica antisemită. În 1897, după ce
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
veghind la continuitatea ei vie cu Biserica tuturor timpurilor. De aceea, tot ceea ce micșorează autoritatea papei este un rău al Bisericii. (Yves Congar). Chiar și Biserica greacă a continuat să recunoască episcopului Romei un grad mai înalt în demnitate față de titularii altor prestigioase sedii apostolice; tot episcopului Romei îi recunoșteau unele datorii proprii și exclusive (care pe atunci însă nu erau încă configurate juridic) și deseori instanța supremă de judecată în probleme controversate. După perioada constantiniană, ascendența papei de la Roma a
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
este numit profesor de Etică la Universitatea Catolică din Lublin. În acest oraș fondează un Institut de Morală creștină, a cărui direcție o va deține până în 1978. Papa Pius al XII-lea (1939-1958) îl numește, la 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi și auxiliar de Cracovia, iar peste câteva luni, la 28 septembrie, în catedrala Wawel din Cracovia, este hirotonit episcop. În această epocă și-a ales ca deviză "„Totus tuus”" („Al tau intru totul”), în semn de devoțiune față de
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
o putere externă, dar respectând formal dreptul boierilor de a-și alege domnul. De multe ori se iscau lupte pentru tron. Domnul era nevoit să înfrunte și boieri pretendenți la tron. Urmașul putea domni în asociere cu tatăl sau, domnul titular. Din secolul al XV-lea, domnitorul era confirmat de sultan, iar din secolul al XVI-lea, era numit direct de către Poartă, acordându-i-se însemnele puterii: caftanul, buzduganul, calul și steagul. Adunările stărilor aveau un rol consultativ, se convocau în
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
trimis mai întâi în Spoleto, dar la 17 iulie 1841 este trimis în Perugia. În ianuarie 1843 este numit nunțiu la Bruxelles, succedând în funcție monseniorului Fornari, numit nunțiu la Paris. La 19 februarie a aceluiași an este consacrat arhiepiscop titular de Damiata de către cardinalul Lambruschini. În 1846, întrucât scaunul episcopal din Perugia devenise vacant, papa Grigore al XVI-lea îl numește pe mons. Pecci episcop de Perugia, păstrând totuși titlul de arhiepiscop. Astfel, la 26 mai 1846 mons. Pecci se
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
trăiesc și în ziua de azi în Oltenia. Destinul lui tragic, romanțat desigur, a devenit (în 1962) sursă de inspirație pentru scenaristul Mihnea Gheorghiu și regizorul Lucian Bratu, care au realizat un lung metraj artistic cu Emanoil Petruț în rolul titular.
Tudor Vladimirescu () [Corola-website/Science/298248_a_299577]