136,390 matches
-
fosta Mănăstirea a Clariselor, care după reforma luterană, a fost desființată, și utilizată ca depozit de cereale, suferind serioase deteriorări. În anul 1716, a ajuns în proprietatea Ordinului franciscan care în acel an s-a stabilit în oraș. În cripta bisericii sunt mai multe pietre funerare, printre care și a guvernatorului Transilvaniei, Iohann Haller, decedat în anul 1786. Biserica se mai mândreste și cu o statuie din lemn de tei: Madona cu pruncul realizată în sec.XV. Ansamblul este format din
Fosta mănăstire franciscană din Sibiu () [Corola-website/Science/334941_a_336270]
-
serioase deteriorări. În anul 1716, a ajuns în proprietatea Ordinului franciscan care în acel an s-a stabilit în oraș. În cripta bisericii sunt mai multe pietre funerare, printre care și a guvernatorului Transilvaniei, Iohann Haller, decedat în anul 1786. Biserica se mai mândreste și cu o statuie din lemn de tei: Madona cu pruncul realizată în sec.XV. Ansamblul este format din următoarele monumente:
Fosta mănăstire franciscană din Sibiu () [Corola-website/Science/334941_a_336270]
-
, comuna Păuleni-Ciuc, județul Harghita, datează din secolul XIV. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Construcția bisericii a avut loc între anii 1450-1500 pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, în stil gotic târziu, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului roman, probabil din
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
, comuna Păuleni-Ciuc, județul Harghita, datează din secolul XIV. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Construcția bisericii a avut loc între anii 1450-1500 pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, în stil gotic târziu, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului roman, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale. Este înconjurată de un zid circular, fortificat
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
, comuna Păuleni-Ciuc, județul Harghita, datează din secolul XIV. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Construcția bisericii a avut loc între anii 1450-1500 pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, în stil gotic târziu, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului roman, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale. Este înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Construcția bisericii a avut loc între anii 1450-1500 pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, în stil gotic târziu, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului roman, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale. Este înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași vârstă din zonă (cele din Racu, Nicolești sau Mihăileni). Toată ornamentația bisericii și a turnului, ferestrele, intrările, interiorul sunt
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
avut loc între anii 1450-1500 pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, în stil gotic târziu, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului roman, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale. Este înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași vârstă din zonă (cele din Racu, Nicolești sau Mihăileni). Toată ornamentația bisericii și a turnului, ferestrele, intrările, interiorul sunt în stil gotic. Din ornamentația bisericii și din unele urme de steme rămase
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
elemente caracteristice stilului roman, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale. Este înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași vârstă din zonă (cele din Racu, Nicolești sau Mihăileni). Toată ornamentația bisericii și a turnului, ferestrele, intrările, interiorul sunt în stil gotic. Din ornamentația bisericii și din unele urme de steme rămase se presupune, că maistrul constructor este originar din Italia. Altarul datează din anul 1675, reprezentând scene din viața sfântului protector
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași vârstă din zonă (cele din Racu, Nicolești sau Mihăileni). Toată ornamentația bisericii și a turnului, ferestrele, intrările, interiorul sunt în stil gotic. Din ornamentația bisericii și din unele urme de steme rămase se presupune, că maistrul constructor este originar din Italia. Altarul datează din anul 1675, reprezentând scene din viața sfântului protector, Ioan Botezătorul, precum și scene iconografice caracteristice marilor sărbători bisericești: Crăciunul, Paștele și Rusaliile
Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița () [Corola-website/Science/334940_a_336269]
-
(n. ? − d. ?) a fost un pictor sucevean de biserici din secolul al XVI-lea. Este cunoscut în special pentru contribuția sa din 1535 la realizarea frescelor de la mănăstirea Humor. Un document din 1541 îl numea ca pictor oficial al curții lui Petru Rareș, acesta intitulându-se „pictor din Suceava
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
Toma l-ar fi însoțit pe domnul Petru Rareș, în calitate de curtean, în multe călătorii prin țară și că ar fi participat la vreuna dintre misiunile diplomatice trimise de voievod în țările apusene, ocazii cu care a cunoscut pictura murală din bisericile moldovenești și din unele orașe medievale străine. Profesorul Vasile Drăguț îl considera „un maestru deosebit de instruit, bun cunoscător al patrimoniului autohton de artă, dar deopotrivă inspirat interpret al unor procedee picturale proprii unor centre de artă străine”. Același critic menționează
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
starețul mănăstirii sale, arhimandritul Haralambos, în cadrul călătoriei acestuia cu scopul de a obține ajutor economic pentru a face față datoriilor mari cu care se confrunta atunci așezământul său. Acolo a fost hirotonit preot și a fost angajat ca paroh al bisericii domnești. În timpul șederii lui în Moldova, a studiat teologia și filologia în limba greacă la Academia Domnească din Iași, cu ajutorul principelui Mihail Șuțu. În anul 1802, Ciprian s-a întors din Moldova în Cipru, împreună cu Haralambos, după ce și-au îndeplinit
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
decedat la o vârstă foarte înaintată în Chalkida, unde fusese exilat. Înlocuirea lui Hrysanthos de către Ciprian a fost stabilită dinainte, însă din cauza refuzului celui dintâi de a renunța la poziția sa de arhiepiscop, s-a creat o anomalie în funcționarea Bisericii Ortodoxe a Ciprului, care a durat până la moartea lui Hrysanthos în exil. În 1812, Ciprian a finanțat fondarea „Școlii Grecești” (azi Gimnaziul Pancipriot) din Nicosia, în apropiere de Arhiepiscopie. Totodată, a elaborat și o scrisoare pastorală cu scopul de a
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
în Cipru au sosit 4000 de soldați din Egipt, care au terorizat populația insulei. Rămășițele pământești ale celor de mai sus au fost predate în ziua următoare, duminică 10 iulie, unui grup de preoți, care le-au îngropat în curtea bisericii Maicii Preciste (Παναγίας Φανερωμένης) din Nicosia - ulterior, acolo a fost construit un Mausoleu impunător, unde sunt păstrate până azi osemintele lor. Execuțiile au continuat până la 14 iulie și au avut ca rezultat moartea a 470 sau 486 de persoane - 36
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
(n. ? − d. ?) a fost un pictor de biserici din secolul al XVI-lea. Este cunoscut în special pentru contribuțiile sale la realizarea frescelor de la mănăstirile Curtea de Argeș și Dealu. Zugrăvirea bisericii s-a terminat în decembrie 1526, dar programul iconografic al zugravului Dobromir, în prezent poate fi doar aproximat
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
(n. ? − d. ?) a fost un pictor de biserici din secolul al XVI-lea. Este cunoscut în special pentru contribuțiile sale la realizarea frescelor de la mănăstirile Curtea de Argeș și Dealu. Zugrăvirea bisericii s-a terminat în decembrie 1526, dar programul iconografic al zugravului Dobromir, în prezent poate fi doar aproximat. În 1860, pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat câteva desene și schițe la Curtea de Argeș reunite în "Albumul național", care pe lângă imaginea exterioară a
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
iconografic al zugravului Dobromir, în prezent poate fi doar aproximat. În 1860, pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat câteva desene și schițe la Curtea de Argeș reunite în "Albumul național", care pe lângă imaginea exterioară a monumentului înainte de restaurare, copiază tablourile votive din interiorul bisericii. În anul 1881 însă, André Lecomte du Noüy - arhitectul francez care coordona lucrările de restaurare de la Mănăstirea Curtea de Argeș, a decis să înlăture fresca originală, ceea ce a și făcut în 1882. 35 de fragmente care reprezintă însumat mai puțin de o
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
portretul Domniței Ruxandra) și al naosului (o impresionantă galerie de sfinți militari), precum și din absida meridională (seria "„Deisis”" - Maica Domnului, Iisus mare împărat și arhiereu, Ioan Botezătorul) sau din câteva intradosuri disparate (Adormirea Maicii Domnului, îngeri etc.), Arhanghelul Mihail. Pictura bisericii (făcută „cu vopsele de aur”) a fost realizată în 1514, de în colaborare cu meșterii locali Jitian și Stanciu.
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
Popești este într-un uric din 12 august 1426 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserica "Sf. Varvara" din Popești, ca biserică de conac boieresc. La 24 martie 1883, principele Alexandru Gh. Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie 1907) s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930). După căsătorie, Alexandru Mavrocordat a
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
12 august 1426 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserica "Sf. Varvara" din Popești, ca biserică de conac boieresc. La 24 martie 1883, principele Alexandru Gh. Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie 1907) s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930). După căsătorie, Alexandru Mavrocordat a dărâmat vechiul conac și a ridicat
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
trei copii, care s-au născut în conacul de la Popești: Olga (1884-1971), Maria (1885-1976) și George (1887-1907). Principele Alexandru Gh. Mavrocordat a murit la Paris, la 18 martie 1907, iar sicriul cu rămășițele sale pământești au fost depuse în temelia Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" din Miroslava, pe latura de sud, sub o placă de marmură. Patru luni mai târziu, a decedat și fiul său, Gheorghe Al. Mavrocordat, care a fost înmormântat în biserica din Popești. După moartea principelui, moșiile familiei au
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
rămășițele sale pământești au fost depuse în temelia Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" din Miroslava, pe latura de sud, sub o placă de marmură. Patru luni mai târziu, a decedat și fiul său, Gheorghe Al. Mavrocordat, care a fost înmormântat în biserica din Popești. După moartea principelui, moșiile familiei au fost administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a fost înmormântată în biserica din Popești; prin testament, moșia Popești a trecut la fiica ei, Olga. Aceasta se
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
târziu, a decedat și fiul său, Gheorghe Al. Mavrocordat, care a fost înmormântat în biserica din Popești. După moartea principelui, moșiile familiei au fost administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a fost înmormântată în biserica din Popești; prin testament, moșia Popești a trecut la fiica ei, Olga. Aceasta se căsătorise în 1908 cu prințul Mihail Sturdza, nepotul fostului domnitor ai Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849). În 1930, Olga Sturdza era proprietară a 250 ha de teren
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
Țaratul Rusiei - d. 25 aprilie 1767, Mănăstirea Poiana Mărului, Țara Românească) a fost un călugăr valah de origine slavă, îndrumător duhovnicesc al lui Paisie Velicicovschi, care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox din Țările Române. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe 5 martie 2003. S-a născut la Poltava, pe atunci în Țaratul Rusiei, la sfârșitul secolului al XVII-lea. A fost atras de tânăr de viața monahală și, potrivit lui Paisie Velicicovschi, „a viețuit din tinerețe cu dumnezeiască
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
Prin anii 1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m). Acolo a construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită - după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului -, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, Schitul
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]