1,358 matches
-
părinți, respectivul consătean prezintă biletul, dar tata nu crede că situația mea ar fi chiar așa! Scrisul meu era atât de schimbat, încât aproape că nici eu nu mi-l recunoșteam... Insistă bietul tata să afle cât mai mult, îl îmbie cu ce era mai bun în casă și după 2-3 pahare de vin, respectivul spune adevărul despre starea gravă în care mă aflam. După două zile către prânz, stăteam la etaj și priveam la circulația intensă de pe str. Traian, din fața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spun imediat. I-am răspuns că sunt mulțumit că prin tăcerea mea a suferit mai puțin în perioada cât n-a știut nimic. Continuu să lucrez ca director până în septembrie. Întocmesc un memoriu pentru C.C. al P.C.R., dar nu mă îmbie inima să-l expediez încă. Vechiul meu prieten, prof. Petre Coloșenco, auzind de întocmirea memoriului, mă sfătuiește să nu acuz „mărimile locale”, pentru că materialul expediat la centru ajunge din nou la organele locale de care depind și că m-ar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
roz și ocean, Jose Ignacio îți oferă liniștea "departe de lumea dezlănțuită". Micul restaurant "Los negros", aflat chiar pe malul oceanului, cu ferestre mari prin care parcă pătrund valurile, e o încântare, mobilierul vechi, soba de teracotă și mica bibliotecă, îmbiindu-te la conversație. Să mănânci aici un "caldo de mariscos", "cipironi a la plancha", "anillos de calamar", un dorado sau lenguado, acompaniați de un "blanco" uruguayo, argentino o chileno, e o desfătare. Jose Ignacio e o oază de pace și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el sarcastic și începe să se agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu plecăciuni bolborosind: Illustrissimi.... Illustrissimi... Cască ochii în spate! strigă Ștefan. În Moldova, din spate ți se poate trage pieirea... Se așează pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu' ista... Vrei? îl îmbie cu ciosvârta pe Tăutu, dar acesta clatină din cap. Altă pricină? continuă Ștefan cu gura plină. Da' scurt! Pe scurt! Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul ,bob cu bob, clipă de clipă... O pricină cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fortificare a cetăților Moldovei, care aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita iahnie călugărească de fasole cu murătură usturată. Era zi de post și Ștefan deși îmbiat de ieromonah cu câteva păcătoase bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vină frigul, zăpada și acea atmosferă de paralizie când cei care te tracasează cad pradă pasivității și te lasă în pace. Acum, în septembrie, e încă timp frumos, rugina frunzelor sau galbenul din frunze, amintind plecarea luminii, încă îi mai îmbie pe oamenii de aici să se facă iubiți. În fond, ar trebui să prefer indiferenței familiaritatea dubioasă și tracaseria răuvoitoare, ele fiind, poate, un fel de mișcări disperate către visul de a primi puțină căldură de la o ființă umană. Nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
leneșe, dar nu dădeau voie șoarecilor să se urce în pat. Când soțul ieșea pe poartă era întuneric, iar pichirile din nuc scoteau sunete metalice. Atunci, nevăstuicile din podul casei dar și șobolanii din magazie încremeneau. Căldura din casă mă îmbia la somn după ce terminam treaba. Plecam la primărie odată cu Mișu, care mergea la școală. Mama, tot când se întunecă vii acasă? Nu știu când vin. M-am săturat să stau mereu singur, îmi șoptea la despărțire. „Ar trebui să mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu cei de la primărie și am umplut curtea de oi adunate 191 de pe tarlale. Nenea Turuianu dădea dimineața de mâncare la oi, le mulgea și cu laptele făcea brânză. Ciobanii ale căror oi erau confiscate în curtea primăriei când mă îmbiau cu roți mari de caș uscat și cu miei, când mă amenințau cu bătaia sau cu judecătoria. După câteva astfel de acțiuni, nici un cioban nu mai îndrăznea să intre cu oile în tarlalele îmbietoare cu grâu verde și fraged sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În august 1866 a contribuit l-a schimbarea percepției acestuia față de adevărata stare a evreilor. Domnitorul consemna „pe lângă pacostea din acest an a recoltei proaste, moldovenii mai au una constantă În satele lor: evreul. Numai el e cârciumar și băcan; Îmbie pe țărani să-i bea rachiul falsificat și e totdeauna gata să dea avansuri, ca să prindă cu totul În mâinile sale pe datornici”. Dacă Însemnările prințului erau reale, putem spune că situația evreilor nu era dintre cele mai bune. În
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
atunci când cererile Europei ar fi atât de teribile, Încât nu am avea altă alternativă decât de a alege Între o moarte demnă și o moarte ticăloasă. Ei bine, această alternativă eu nu o văd și resping sinuciderea la care ne Îmbie Domnul Blarenberg”. Carp l-a combătut și pe D. Conta, care respingea aplicarea Tratatului de la Berlin deoarece „nu vrea să deschidă ușile nici cele mari, nici cele mici, unui popor a cărui lege impune ura și exterminațiunea” plecând de la ideea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și moravuri, speciale, începând cu indiscrețiile vestimentare și cu limbajul violent al unor personaje supraîncălzite și "stresate". (Ce bun termen este acest "stres" care scuză atâtea trivialități puse, subsidiar, pe seama "stresului".) Un anunț discret, pe o ușă discretă și ea, îmbie cu aforismul "orice stres dispare prin sex", un local pentru "relaxare", alt cuvânt cu itinerar modern. Vara m-a surprins în București, unde canicula este neiertătoare cu provincialul care nu a avut când să se acomodeze vestimentar cu urgia termică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nuanțele sale, cu ploile sale triste, aștept, ca un fanatic îndârjit, o revoluție climaterică, oricare, indiferent, numai să izbucnească un eveniment termic cu sens opus. Astfel, adevărul este că, cel puțin vara, sunt un ins cu preferințe cam suspecte. * Mă îmbie Vasile să mănânc cireșe. Are buzunarele pline de cireșe dolofane. Cred că au și viermi, dar Vasile nu dă nici o importanță părerii mele și le înghite lacom, cu tot cu sâmburi. La cât suntem de amici îmi vine să-i spun "ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
treaptă. După aceea poemul apare ca o estetică, plină de probleme și de puncte: arta argheziană e făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, lăsîndu-i-se puterea: Am luat ocara, și torcând ușure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Procesul concentric e infinit. Unii au voit să insinueze că poezia lui Arghezi e "minoră", dar ea, dimpotrivă, e dominată de probleme grave, dintre care cea mai frecventă e ceea a creației sempiterne. Un fapt atât de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
milă, "se-nchină și zice depărtîndu-se: - Cine știe ce păcate! Să ferească Dumnezeu pe orice copil." Și pe când "oamenii de societate", lacomi de acest spectacol infam, încurajează pe micul pervers ("Domnul senator îl tratează cu cafea și rom, alt "amic" îl mai îmbie încă cu un păhărel... și încă unul..."), numai un preot de 1 Nuvele, Povestiri, ed. Minerva, p. 21. sat, popa Niță, "cu pumnii încleștați, se sui pe trotuar și apostrofă, cu accentul celei mai mari indignări pe cei ce rîdeau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
amabil cu toți. După ce a stat un timp de vorbă, cere o căldare și se duce cu ea și o aduce plină de samahoancă, o băutură tare, foarte puturoasă, făcută din sfeclă. Și ăla a Început să o distribuie. Mă Îmbia și pe mine... Era destul de tare... Eu nu rezistam la alcool prea mult și nici nu puteam să Îmi permit să consum În timpul programului. Nu știam cum s-o dau ca să nu mă pun În conflict cu el... Mai aduce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bucureștii de altădată 130. Cofetăria, aflată „cam alături de biserica Zlătari“ este evocată (sub numele - poate mai exact - de cofetăria lui Lambru Paltator) de I.A. Bassarabescu în volumul Lume de ieri, care, ca elev la Liceul Sf. Sava, o frecventa, îmbiat de uriașele prăjituri cu cremă de albuș care nu costau decât 25 de bani! 131. Băcănia lui Păun Popescu era situată tot în Hanul Zlătari. 132. Pasajele Villacrosse și Macca legau strada Karagheorghevici (astăzi Eugeniu Carada) cu Calea Victoriei, în fața actualului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
totul a decurs în mod haotic. Soția lui Coban a leșinat, fiii s-au repezit s-o ducă acasă, iar lumea a plecat înainte de a fi fost coborît sicriul în groapă. Afară bătea un vînt rece, înțepător. O femeie îi îmbia pe cei rămași cu colivă înghețată. Ce ironie! Criticul fusese un gurmand și un băutor priceput. După ce a căzut pe gheață, femeia din fața mea a ținut să-mi explice: „Mi-a alunecat banditul ista de picior!...” *Trebuie să recunosc: iubesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că pentru o viață sănătoasă națională și de stat este absolut necesar respectarea demnității naționale. Și numirea Domnului Tătărăscu a atins adânc și a călcat în picioare spiritul Constituției noastre. Și atunci iată un tărâm unde numaidecât ni s a îmbiat și lucrăm împreună. Președintele: Domnule Maniu, pe cât posibil să evităm numele proprii. E vorba numai principial. Martorul Maniu: Al doilea partidul nostru și concepțiunea noastră este naționalistă. Această idee a fost temeiul înființării partidului nostru și această idee a condus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Tătărăscu de Prim Ministru, după părerea mea și a Domniei sale, a atins adânc demnitatea națională. Și numirea Domnului Tătărăscu a atins adânc și a călcat în picioare spiritul Constituției noastre. Și atunci iată un tărâm unde numaidecât ni s a îmbiat și lucrăm împreună. Președintele: Domnule Maniu, pe cât posibil să evităm numele proprii. E vorba numai principial. Martorul Maniu: Al doilea partidul nostru și concepțiunea noastră este naționalistă. Această idee a fost temeiul înființării partidului nostru și această idee a condus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
schimbarea unei opinii, prin influențarea opiniei celorlalți și prin excluderea celor care nu sunt de acord. 10. Existența disonanței va conduce la căutarea celor ce agreează cunoașterea pe care cineva dorește să o stabilească sau să o mențină și va îmbia comunicarea pentru a obține un suport social mai solid. 11. Influența exercitată asupra unei persoane va fi mai efectivă în producerea schimbării opiniei prin extensii ce produc schimbări ale reducerii disonanței opiniei. 12. În situațiile când mai multe persoane care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mobilare generalizată, a cărei funcționalitate erotică este pusă pe primul plan. Astfel "labirintul budoarelor multiplicate, în care fiecare plăcere avea pernuțele, punguțele și sofalele ei"225 organizează spațiul unei primiri favorabile tuturor plăcerilor. Eroul este primit în locuri încântătoare : " Totul îmbia la dragoste în această încăpere periculoasă. Mobilele inventate pentru desfătare aveau în ele o voluptate greu de imaginat; multe oglinzi, picturi tandre și senzuale, o canapea, o berjeră, șezlonguri, păreau să desemneze tacit destinația care le fusese prevăzută"226. Nimic
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Îmi simțeam superioritatea, dar nu voiam să-l copleșesc cu asta drept preț al ospitalității lui. Nu era nici un scop fățarnic în purtarea mea..."279 Este amuzant, și Rousseau se amuză și el, să vedem cum tânărul Jean-Jacques se lasă îmbiat de vinul gustos al gazdei și cum își justifică el politețea interesată de care dă dovadă, apărându-se de o ipocrizie pe care o va blama mai târziu. Acceptarea acestei politeți oneste, el o atribuie vârstei lui tinere, unei inocențe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]