1,512 matches
-
ofer deruta personajelor mele, care își caută o cale rezonabilă și încrezătoare pentru a-și depăși dezorientarea. Calea lor e istorisirea. Am credința că o povestire bine spusă, fără să tăgăduiască sau să răstălmăcească deruta existențială reală, poate s-o îmblânzească. LV. Imaginezi istorii leneșe, întârziate. Procedeul tău de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitatnt de adevărată. Strivești cronologia (descoperire mai veche), dar sfărâmi și punctul de vedere, povestești când cu "eu", când
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Euridice, de exemplu, au devenit celebrii prin intensitatea sentimentelor lor de dragoste, prin devotamentul nemărginit al unuia față de celălalt și prin puterea sacrificiului. Mitul lui Orpheu ocupă un loc proeminent în Metamorfoze, el având un dar cu care pot fi îmblânzite și fiarele. Cântecele lui impresionează prin tragismul durerii lor, de exemplu atunci când, din cauză că n-a putut să-și stăpânească teama, Orpheu o pierde a doua oară pe Euridice. Motivele pentru care Ovidiu a fost surghiunit la Tomis nu sunt cunoscute
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pentru receptarea adecvată a mesajului jurnalistic, Eminescu susține, de la tribuna publicațiilor la care scrie, adevărate prelecțiuni populare pe teme de istorie, economie, politică, demografie ș.a. Dascălul își sprijină demersul pe cultivarea cu obstinație a unei logici a exemplului, menită să îmblânzească caracterul abstract al unora dintre concepțiile și realitățile politice prezentate. Dimensiunea paideică a publicisticii eminesciene este întreținută de dialogul permanent cu cititorii și de comentariul didactic, cu funcție de explicitare: "Este oare un singur cititor care să crează cum că un
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pulsează aceeași lumină, preaîndepărtată Dar nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență care poate transgresa orice ordine și lege, devenind astfel de neînțeles, refuzîndu-se oricărei abordări prin înaintarea continuă a raționamentelor. Omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
eului singuratic, nu e pentru creștinism nici o noutate, ci numai o actualizare hiperbolică a ideilor lui. Și tot astfel, omul devenind sfânt, lumina virtuții lui se repercutează ca o dezlegare și ca o îmbunare a naturii. Cu puterea lui poate îmblânzi fiarele; cu rugăciunea lui poate modifica întocmirea văzduhului. Căci omul e sufletul lumii, omul e graiul cosmosului în fața lui Dumnezeu. în general, esteticienii moderni consideră superficial acest raport al omului cu natura. Ei îl văd pe om ca turist, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
miezul lucrurilor. Aspectele lumii și fenomenele naturii magul le prezenta în embleme; le punea deci o cheie veșnică. După aceeași metodă, sub simbol, adevărul cel mai abstract putea deveni sensibil; o propoziție uscată se mișca în imagini; astfel necunoscuturile se îmblânzeau, zidirile neanimate și entitățile morale se poetizau; metafizica se înfățișa într-o horă de zeițe." (p. 10) Instrumentul acestui tip de "cunoaștere spirituală" (intuitivă) este, potrivit aceluiași profesor, simbolul (hieroglifa), care s-a degradat în epoca modernă sub forma alfabetului
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
VIII INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Cuprins Nota autorului / 7 Uimirea creatoare a Irinei Mavrodin / 9 Eminescu și România de Est / 23 "Convorbiri literare". Ediția 200 / 45 Ion Barbu. Poezie și geometrie / 57 O trecere prin vămile văzduhului dantesc / 89 Tratat de îmblînzit postmodernitatea / 113 Eminescu și opiniile sale economice / 163 Ideile gingașe și actualitatea lor contondentă / 207 I.E. Torouțiu, istoricul literar / 235 Eugen Simion și dimineața poeziei / 255 Un occidental la gurile Dunării / 281 Vocația și proza democrației / 297 Nota autorului Vocația
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe care numai un poet cu știința și grandoarea lui Dante ar fi putut să le cuprindă. În călătoria noastră către creste avem ca primi îndrumători pe florentin și moștenirea ADN-ului său liric. ["Convorbiri literare", octombrie 2012] Tratat de îmblînzit postmodernitatea Cea mai recentă apariție editorială a profesorului de la Universitatea Catolică din Washington, Virgil Nemoianu, Postmodernism and cultural identities: conflicts and coexistence (The Catholic University of American Press, 2010) a fost tradusă de Laura Carmen Cuțitaru și publicată sub titlul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care se pot găsi insule de ordine ca, de exemplu, cosmosul din jur, grație Philiei unificatoare. "Postmodernitatea nu e nicidecum o condiție diabolică. E doar una periculoasă" (V.N.). Cu numai două propoziții, Virgil Nemoianu, spre liniștea noastră, a reușit să îmblînzească postmodernitatea. În fapt, întregul volum, un adevărat tratat, încearcă prin varii și subtile speculații culturale și filosofice să aplatizeze, să umanizeze fiara apocaliptică a postmodernității, prin aflarea insulelor de adevărată continuitate culturală și socio-istorică. Ne îndeamnă, cu întemeiere, să nu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lumii laice aservită imanenței, lume ce se simțea amenințată de a fi astfel umilită, reacția a fost continua persecuție și încercarea de anihilare a creștinismului. Umanismul creștin a fost cel care, prin blîndețe și înțelepciunea sa a reușit să-i îmblînzească furia. Transcendența, deschiderea către Dumnezeu ține de natura umană. Izvorul prim al culturii este religia - adevăr valabil pe întreaga planetă locuită. "Arhitectura e legată de temple; teatrul de ritualul religios; universitățile de dobîndirea învățăturii sacre; muzica, sculptura și pictura de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de conducere minimală necesară bunei funcționări a unei comunități. Nu altceva propune subsidiaritatea, adevărata piatră de temelie în diverse teorii politice contemporane și în crearea instituțiilor. Virgil Nemoianu narează în cîteva fraze sintetice argumentul general al acestui necesar tratat de îmblînzit postmodernitatea: "Apariția formei estetice și atracția spre ea constituie deopotrivă o prezență constantă în istoria literară și culturală. La fel de permanentă e și ostilitatea față de ele: doar justificarea acestei ostilități variază de-a lungul secolelor, putînd fi de natură religioasă, filozofică
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu succes cum interacționează istoric schimbarea, transferul și continuitatea valorilor, înfățișîndu-ne cu originalitate un mod de a răspunde istoriei care a fost experimentat (în mereu alte feluri) de practic toți marii scriitori ai literaturii universale". Epilogul acestui mirabil tratat de îmblînzit postmodernitatea ne propune o grădină filosofică, care-l are ca locuitor privilegiat chiar pe autor; un spațiu securizat în contra agresiunii relativului și deconstructivismului puternic distructive. E o grădină la care încă de tînăr a început să lucreze, fortificînd zidurile unui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și surugiului, Platon configurează, într-o formă alegorica, un model tripartit al sufletului (care este și punctul liminar al teoriilor de mai târziu - Kant, Coleridge, Bergson): surugiul reprezintă rațiunea intelectul, calul negru, pasiunile devoratoare, iar calul alb, natura irascibila. Doar îmblânzind caii poate vizitiul să se ridice la ceruri și să se bucure de cunoașterea divină. Pentru a ajunge la adevărata înțelegere, sugerează filozoful antic, omul trebuie să își controleze natură pasionala. Edgar Poe, cunoscător al doctrinei platoniciene, raționează la fel
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și să evite destrămarea solidarității prin dezvoltarea statului liberal, ceea ce ar crea bunăstare și individualism. Habermas consideră că, în cazul statului liberal, puterea este constituită de Constituție, dreptul este cel care deopotrivă legitimează și constituie puterea, nu doar legitimează sau îmblânzește o putere existentă, așa cum se întâmplă în cazul regimurilor politice a căror legitimitate vine dintr-un principiu exterior comunității. Astfel, statul liberal poate asigura suficientă legitimitate, nu ar fi nevoie de un "drept pozitiv" legitimat de o "substanță etică". Cetățenii
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pulsează aceeași lumină, preaîndepărtată Dar nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență care poate transgresa orice ordine și lege, devenind astfel de neînțeles, refuzîndu-se oricărei abordări prin înaintarea continuă a raționamentelor. Omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se poate de obedient este răzvrătirea, permanentul mers împotriva curentului. Cioran începe de acum un exercițiu de nesupunere divină în fața vreunei instanțe supreme, o aventură ale cărei avataruri în egală măsură trăite și teoretizate, mai ales teoretizate nu-i vor îmblînzi mai deloc tonul meditației, căci la capătul acestei gîndiri în răspăr îl vom afla pe Cioran interogîndu-l, aproape inchizitorial, pe "Demiurgul cel rău". Însemnările lui Cioran de la sfîrșitul anului 1928 și începutul lui 1929, descoperite de noi în arhiva lui
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Rousseau preia din evoluția societății concupiscența, zelul demolator, cruzimea concurențială. Omul lui Kazantzakis distilează barbaria primului om prin iubire, prin iertare, prin cultură. Lui, ultimului urmaș al acelui lung șir de strămoși, lui Kazantzakis, îi revine toată responsabilitatea de a îmblânzi sălbăticia atâtor strămoși. „Am de gând să nu las morții decât o mână de oase.” Kazantzakis este un Rousseau pe dos. Să-ți întâlnești fiara este tulburător. S-o înțelegi e complicat. Istoria este poate tocmai un astfel de demers
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
umorile nedomolite, totuși lasă loc libertății. Kazantzakis mizează pe prelucrarea acestor umori după ce au fost asumate, distilarea lor până la spiritualizare. Voci care nu-ți aparțin se ridică în tine și amenință tot restul, iar tu, după ce le-ai recunoscut, le îmblânzești. Prin iubire, prin suferință, prin jertfă. Părinții coexistă în tine conflictual. De regulă, un cuplu, spre a se armoniza, e făcut din poli, e din părți complementare. Ori în anumiți copii, se varsă tocmai polaritățile părinților și nu-i de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să-i laude regimul și să i scrie discursurile; romancierul la rândul său trebuie să plătească pe loc catedra, pe care o revendică, precum și publicarea romanului care așteaptă de 11 ani. Conducătorul știe dinainte că criticul va fi până la urmă îmblânzit prin sistemul său de constrângere și represiune. Revolta va fi îngăduită pentru a simula libertatea, dar se iau măsuri ca nimeni să nu semneze memoriile de protest etc. Totul se desfă șoară conform programului: scriitorului i se taie, unul după
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este pe cale să ți se facă..."519. Asemeni lui Simion Magul care, împreună cu Elena (întruchipare a Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia) colindând drumurile, predică mesajul gnostic, Adrian și Leana, ca niște "profeți itineranți comunică noroadelor o nouă învățătură"520, le îmblânzește prin verb și poezie. Eliade ne înfățișează un Orfeu care și-a uitat misiunea, un Salvator amnezic ca toate avatarurile lui din narațiunile eliadești, a cărui amnezie a fost provocată printr-o delăsare progresivă a eroului 521: "Am înțeles de la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește oamenii prin verb și poezie este simbolul și patronul unei mișcări inițiațice și populare, cunoscută sub numele de orfism 554 (Eliade apropia această mișcare concomitent "populară" și seducând elitele, comportând "inițieri" și dispunând de "cărți", mai degrabă de tantrismul indian
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
zicea atunci, sărind din somn înainte de a se crăpa de ziua și apucând-o cu hotărâre înspre biroul de arhitecți pe care-l conducea, unde ajungea mereu înaintea tuturor. Acum nu mai exista decât o singură modalitate de a-și îmblânzi soporific neliniștea: reluarea febrilă a construcției, continuarea operei lui Dedal în așa fel încât mugetul difuz, căci reflectat înșelător de ziduri, să fie măcar diminuat, dacă de reducerea lui la tăcere nu putea fi nicicum vorba. IV − Tu n-auzi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de pradă gata să se repeadă în picaj, după care se lăsase însă pacific asupra victimei hirsute și, trăgându-și agale penajul prin părul ei zbârlit de groază, poposise o palmă mai jos, deasupra locului unde brățara fusese reținută. Se îmblânzise doar ca s-o capete înapoi. Marieta sesizase imediat inversarea salutară a situației și, profitând de ea, se azvârlise asupra lui, imobilizându-i coatele și coastele între genunchii ei. "Ce brățară, mă? Vrei brățară? Na, brățară!" Și încetase să se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
delicate parfumuri egiptene de nemurire că, la dulcele venin cu care-și imobilizează prada, nu există alt remediu decât găzduirea și copleșirea turbulentului oaspete cu toate darurile ospeției, până ce se ghiftuiește într-atât încât să plece singur. Spre a-l îmblânzi, trebuie să fii gata să-i dai mai ales ce nu ai, adică pe tine însuți - să-ți atribui însușiri doar ca să ai cu ce-i umple gura, sperând să scapi astfel de famelicele-i zvârcoliri dulci-sfâșietoare. De obicei, oamenii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
apărut sfios la suprafața pietrei, ca și cum statuia s-ar fi pretat, docilă, la corecturile ochiului privitor. Ștersătură cu ștersătură, dispariție cu dispariție, mâna-i se prinse binișor în jocul meșter al pietrei cu lumina. Prin crăpăturile imperceptibile ale marmurei, șerpii îmblânziți de mâna regală începură să se sălbăticească iarăși, atrași de îngustele spații deschise lor dincolo. Le pria obscuritatea din miezul pietrei, a cărei adormire îi chema la ea ca pe o nouă viață. Prin ea, mângâierile corectoare din partea lui Pasife
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]