4,962 matches
-
sălășluiască în noi. A-l avea pe Hristos înseamnă a trăi o viață simplă, cu sfială față de cele sfinte, a avea o atitudine evlavioasă și profund creștină, modestie, cumpătare, mărturisitor de credință și mai mult prin trăire și gândire, cu împăcare și mulțumire de starea în care se găsește, și nu în cele din urmă înseamnă comunicare și comuniune continuă cu Dumnezeu și cu semenii. În acest fel creștinul nu se izolează, ci din contră se angajează plenar în viața de
HRISTOS ÎN MINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342121_a_343450]
-
duce la aceiași legătură subterană a sufletului său. De ce spun aceste lucruri ? Fiindcă Lavinia Niculicea, prin toată durerea sufletului său de la incapacitatea de a fi în răndul celor ce merg sau aleargă, valoarea cuvântului scris, i-au dat mai degrabă împăcarea cu sine, știind că ceea ce face prin a scrie necontenit, este ceea ce-i face bine ca și atunci când faci un tratament de șoc al sufletului, spre vindecare. Este ceea ce-i place să facă necondiționat, știind că oamenii cu care intră
SUFLET RĂSFRÂNT ÎN CUVINTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341784_a_343113]
-
și exclamăm: de credeți în cer un Dumnezeu și pe pământ o patrie, luați alte mijloace de a trata cu noi, convingeți-vă deplin, că între noi și voi armele niciodată nu pot hotărî ...” Tot atunci Nicolae Bălcescu în ideea împăcării îi scria la Sibiu: „Frate Iancule! Privim la tine ca la soarele de meaza-zi!” 1850, 20 februarie. Avram I ancu sosește la Viena, împreună cu o delegație a românilor, căutând să obțină din partea guvernului drepturile pentru români. În 8 și 11
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
luminiță pe care natura nici n-o bagă în seamă, având meniri universale, trebuie să înșire cât mai multe perle pentru toți doritorii de viață. E bine că azi n-a venit străina să deranjeze apa, peștii, aerul, liniștea obișnuită, împăcarea cu natura și cu sinele. Să stea acolo unde este. A prins cu cele două mâini bățul de pescuit și încerca să nu se gândească la nimic ca și până atunci. Dar gândurile se derulau fără invitație, se vedea cum
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
la fel de intens ca și cei din prima categorie; - mult mai reduși numeric, sunt cei care au intrat în închisoare în totală necunoștință sau chiar în opoziție cu creștinismul, dar, întâlnind în temniță pe cei care îl practicau, sesizând seninătatea și împăcarea cu care își petreceau detenția, au început și ei să practice rugăciunea și celelalte fapte creștine posibile într-un asemenea spațiu; - au existat, desigur, și deținuți care nu au avut o autentică trăire creștină, dintre aceștia administrația închisorilor își racola
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
apelurilor neîncetate adresate de Sfântul Apostol Pavel creștinilor: noi trebuie să trăim în conformitate cu ceea ce s-a "întâmplat"cu noi în Iisus Hristos; tocmai de aceea noi putem trăi astfel, doar pentru că aceasta a avut loc în noi, pentru că mântuirea, izbăvirea, împăcarea și "cumpărarea cea cu preț"ne-au fost deja dăruite iar noi nu suntem "ai noștri". Noi putem și trebuie să lucrăm la mântuirea noastră numai pentru că am fost mântuiți. Trebuie întotdeauna și în tot timpul, să devenim și să
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
iarăși și iarăși de dumnezeiescul "năvod"în care am fost prinși și din care, după rațiunea și logica omenească, nu există scăpare. Căci dacă, din cauza "nevredniciei"mele, nu mă apropiu de dumnezeieștile Daruri, resping și refuz dumnezeiescul dar al iubirii, împăcării și vieții, mă excomunic pe mine, căci "dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi"(Ioan VI, 53). Totuși, dacă "mănânc și beau cu nevrednicie", mănânc și beau osânda
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
Șarpe. Iisus este Șarpele, este iubirea-îmbrățișare, care separă (viața veche de cea nouă) și unește (întru Ființa Divină, dobândită prin inițiere, resorbire a vechiului - energie exprimată-degradată, în noul - energie reconcentrată, centripet în Sinele Divin). În definitiv, și Eros-ul-Iubirea este Războiul Împăcării, este extrema vehemență pentru a ajunge al Chinul suprem al Armoniei. Cf. N. Berdiaev (Adevăr și revelație, Ed. de Vest, Timișoara, 1993), care spune că trebuie subordonate, toate chinurile - Eros-ului Esențial. Esseninii excludeau de la banchetele-comuniuni pe diformii psihici și
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
potop ce prăpădește. De sub apă, monștrii (Negrul, Cocoșatul, Broasca, Gunoiul, Ilotul Spiritual, Fonful, Flecarul, Gușatul, Bâlbâitul, Cel-fără-Creier, Cel Îmbătrânit Fără de Vreme etc.) sunt transfigurați în forțe de propulsie-transcendere, energii ale teurgiei prin Foc - Țepeș Vodă Atotpurificatorul. Prin botez se realizează împăcarea contrariilor (ca și în Scrisoarea III, Apa cu Monștri determină, dialectic, Focul-Țepeș), rezultând Androginul (refăcutul Arbore Cosmic-Munte, Eros-Șarpe este imaginea Androginului: Șarpele Cosmic este Androgin, căi este spirala care unește etapele de desăvârșire a Ființei). * * * Cezarul (Împărat și proletar, I-
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
inaccesibil” (și, totuși, erosul transcens în Eros Agapé este, la Eminescu, în linia Ortodoxiei, o cale de acces). Frământarea și neliniștea Logos-ului eminescian sunt atitudini gnostice. Dar eliberarea în liturghia Ritualului-Logos, Eros-ul sacralizat, jertfirea Sinelui pentru regăsirea și împăcarea, întru Spirit prin orfismul-finalitate a poeziei, a Logos-ului - sunt expresia ortodoxiei creștine celei mai curate: este însăși dimensiunea arhitecturală a Spiritului românesc. 7-IUBIRE ȘI PROCREAȚIE “Profundă este opoziția dintre iubire și procreație. În actul procreației, iubirea se dezintegrează, tot
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
durata, cum dă sens vieții sale, cum își găsește locul sub cer (sub “Cer”) și pe pământ? El, trăitor pe terra, alungat din Eden, “autoexilat în Cuvânt,/ nevoitor în tăcere”, așa cum se autodefinește? Mai întâi, își asumă, cu luciditate și împăcare, singurătatea, condiția de ființă (și conștiință) obligată să îndure, un răstimp oarecare, “umbrele vremurilor păgâne”: ...Singurătatea este ca un cancer care macină ființa ascunsă sub masca mucegăită a lumii. Pierdut în tine însuți cărarea spre Cuvânt devine un labirint, devine
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
biblică a contribuit substanțial la progresul umanității, prin evidențierea monoteismului într-o perioadă dominată de un politeism mistic în care omul există doar pentru a-i sluji pe zei. Așadar, evoluționismul teist pare a răspunde cel mai bine nevoilor de împăcare a ideii de Dumnezeu cu știința și evidentele necontestabile. Constantin POPA 7 iulie 2012 --------------------------------------------- Seria „Condiția umană” este împărțită în: „Hazardul și nașterea angoasei” și „Metafizica”. Această divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenței umane
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
Corneliu Coposu cu care a fost „coleg de cameră” la Canal, ori Petre Țuțea, ori o întreagă suită de oameni cu totul remarcabili, aruncați în “groapa leilor”, poate profunda credință în Cel de Sus, poate firea cumptată, liniștea interioară, ori împăcarea cu viața, cu cele bune sau rele, sau poate toate la un loc au scos la iveală un dascal de succes în sensul clar al cuvântului, un model profesional și moral de excepție cu o mare capacitate de discernământ, valori
MARIN SPÂNU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342243_a_343572]
-
îl făcea să semene din ce în ce mai mult cu steagului franțuzesc. Buddle, având mersul mai vioi, ajungea mai repede la catarg și se căznea să dea jos steagul românesc. Panait suparăt, lua motanul sub braț și se făcea că pleacă. Bineînțeles urma împăcarea, care se termina de obicei cu un chiolhan. *** Cu timpul, lui Ispas începuseră să-i albească mustățile. Într-o dimineată căpitanul Thomas Buddle nu mai răspunse la apel. Panait fuse foarte mâhnit din această cauză. Își pierduse poate, cel mai
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
Dumnezeu pentru înălțarea noastră sufletească. - Ambiția e bună, încăpățânarea dăunează. - Dumnezeu oferă veșnicia tuturor oamenilor. Depinde de noi să alegem starea fericită a comuniunii cu Dumnezeu, sau cea nefericită a îndepărtării de Dumnezeu. - Pocăința este un stadiu intermediar spre bucuria împăcării cu Dumnezu. - Dragostea curată se naște din rugăciune. - Cand încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim. - Toate războaiele din lume au motivații economice. - Dumnezeu iubește dreptatea dar de o sută de ori mai mult, pacea! Referință Bibliografica: Exerciții de meditație
EXERCITII DE MEDITATIE (12) de ION UNTARU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342468_a_343797]
-
am locuit ca un cuțit în coaste!” Procesul cunoașterii este mai degrabă un proces al punerii întrebărilor decât un proces al găsirii răspunsurilor. De fapt, voința de a ne supune acestui travaliu se naște din chiar dorul nostru după o împăcare adâncă, dătătoare de o pace trainică, în care spiritul și sufletul să coexiste atât în contextul nostru de entitate umană cât și în contextul cu mult mai complex al existenței dincolo de noi înșine. Omul, în procesul cunoașterii este omul în
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
împărțind cu degetul, după obișnuință sarcini de lucru laminoriștilor săi. În cele din urmă, amorțit de atâta nemișcare am ieșit din ascunziș și m-am îndreptat prin iarba înrourată încă spre locul unde se ivise mândra sălbăticiune. Am privit cu împăcare în jur, ca de fiecare dată când simțeam că făcusem o faptă bună. Era timpu să plec, moșu Klesch, mă gândeam, o fi desprins o învățătură din toată treaba asta, poate că tocmai se gândea la ceea ce înseamnă să fii
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Te privesc,/ Cum nu am putut niciodată să Te văd.” Certitudinea faptului că Îl vede pe Dumnezeu îi dă poetei puterea de a vizualiza cu ochii minții și de a zugravi momentul întâlnirii cu El. Apariția curcubeului, simbol al deplinei împăcări, anunță restabilirea ordinii normale a lucrurilor și este o ilustrare plastică a binecuvântării ce vine de la tronul Sau. “Îți dai seama, Doamne,/ Noi doi și cu oamenii/ Împreună vom pluti/ Și vom dansa/ Asemeni ploilor/ În zborul curcubeului/ Și asemeni
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
Autorului Se-arată o lumină argintie Din norul unui cer îmbătrânit Și prinde-a bate ora sidefie Înfiorarea pe-un ornic uimit. Clipe -mirese- trec,..tăcerea crește Pe suave aripi călătoare! Mirată, bolta -iarăși - își rotește Brațul ce ninge cu împăcare... Se-aud plutind fărâme călătoare De iarnă intrată în albul dans, Prin spațiul gri haotică mișcare, Bucle de nor atârnă în balans! Se deseneaza-un gest,..un vis uitat, Încet,.. încet pe ninsele fuioare Și, ajungând la pragul înnoptat Pură
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
martori ai aceleași făgăduințe”. Domnul nostru Iisus Hristos rupe peretele vrajbei dintre Israel și păgâni. Aceasta este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacă totul și ceea ce este pe orizontal și pe vertical. Misiunea sa este a chemării, a slujirii și împăcării. Referințe speciale avem la Sf. Ap. Și Ev. Matei - cap.10 și Luca - cap. 9 din ele rezultă legătura indisolubilă dintre evanghelizare și slujire, Biserica făcând prezentă, ca activitate mântuitoare, prezența Lui Iisus Hristos în lume și în Istorie. Biserica
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
Dumnezeu spre îndumnezeirea în care se află El. Înălțarea Domnului ne dăruiește, pe de o parte, o victorie asupra limitelor ființei umane, pe de altă parte, o readucere la starea dumnezeirii. Mai mult, această mare taină ne aduce la o împăcare cu noi înșine și cu Dumnezeu. Majoritatea spun că a fost Hristos, alții spun că a fost Ilie, iar scepticii spun că a fost o „făcătură”, având drept scop manipularea „naivilor” și „ridicarea” unei noi biserici. Potrivit celor spuse de
ÎNĂLŢAREA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341568_a_342897]
-
și fericire, încât, nu se poate să nu exclame: “Cui să-i mulțumesc eu, Doamne?”: Simt atâta fericire / cât nu am nici când pioasă / stau în colțul cu icoane / Cui să-i mulțumesc eu, Doamne?...” Cu adevărat, această stare de împăcare cu Dumnezeu, cu oamenii, cu natura și cu sine, nu poate veni decât de la Dumnezeu și nu se poate compara cu nici o altă fericire pământească. Este o intrare în legile firii. Însă aceasta nu este întotdeauna de ajuns. Poeta trebuie
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
far Și Credința drept - altar! Într-o zi când via mea Va rodi (dacă vei vrea) Voi hrăni pe rând săracii Să crape de ciudă dracii! Și voi spune lumii-ntregi, Că de rău Tu ne dezlegi Picuri mir de împăcare, Peste cei ce-ți cer iertare! Cred că Iov e-n fiecare, (de credința nu ne moare) Iar răsplata-i pe măsură, Pentru cel ce toate-ndură! 04 decembrie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Far / Camelia Cristea
FAR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341679_a_343008]
-
pripas diabolica dezlegare. târăște-mă în colbul polimorf al iubirii amăgindu-mi credință că în locul desfătării pândește disperarea. mângâie-mă de știi să strivești inerții cu mâini nelegate citindu-mi în ochii ce au deplâns rimelați când verde când albastru împăcarea cu sine. singură și ființă ce abil strivita între un da.da și un... nu.nu accepta ofilind margarete înștiințarea de plată. LA POUSSIÈRE POLYMORPHE DE L’AMOUR aime-moi car j’ai reçu en secret tout comme un chien sans
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
binecuvântare la temelia unei case solid construite: „Te chem, Doamne!", „Învrednicește-mă, Doamne!", „Rugă către tine"... Sinceritatea și fervoarea sentimentului amintesc clocotul din psalmii arghezieni. Nu este însă zbaterea dintre „credință" și „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire și împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea ta m-alinte!\ Când lacrimă din geană-mi se pierde-n plâns tăcut,\ când răni mă ard, speranța să Te aflu n-am pierdut \ ... „tăcut când plânge
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]