1,662 matches
-
de bărbați care - pe drum, prin cafenele, pe băncile din parcări, în metrou și în diferitele locuri prin care am dormit - mi-au stat aproape preț de o schiță. Pe deasupra, mai există și două duzini de acuarele pe hârtie de împachetat. Motivul acestora nu îl reprezintă capetele cu sau fără pălărie, jumătățile de personaje, ci străzi de la periferie. În repetate rânduri am pictat în acuarelă canalul Saint Martin, atât de bogat în poduri, și scene de bistrou care, schimbându-se de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anihilase conștient puterile de a cerceta în acea emisferă a seducției și vânturile îmi băteau în suflet și geamuri dansau în adevăr și... Era o liniște caustică până când o flacără venind peste cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi săruta în trecere liniștile imprevizibile ale înaltului. Și n-am știut de ce îmi plânge-n astre firmituri de iubire. Și n-am încercat să cunosc necunoașterea din sentimentul iubirii... Oare tu, El, sau visul îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de sori... Poate a fost de-ajuns o întâmplare, Ca viața să ne despartă de CÂNTURI Și-n arcuiri de stele, aceeași zare, Te condamnă-n suflarea albăstrită de gânduri... Poate a fost de-ajuns să te visez, Cum îți împachetezi delirul de zori, Și-n așteptările dragostei, aidoma mă vezi, Ca o HAITĂ DE STELE, prin tainicul dor,... 02-12-1999, 1100h SIMFONII ACERBE domnului pictor Dabija Dab Eu nu mai știu nimic, și poate ești stăin Când templu mă ucide-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am sunat-o. Dar stai să termin povestea. Mă îmbrăcam și nu știam ce să fac cu ea, știam că trebuie să plec, cum ți-am spus, nu mi-am luat bagajul, poate pentru că dacă m-aș fi apucat să împachetez, ar fi crezut că trebuie să plece și probabil în subconștientul meu nu doream deja de pe atunci să dispară din viața mea, așa că am lăsat-o acolo uimită în pat făcîndu-i semnul ăla controversat cu degetul în ureche, cum pula
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sau poate toți copiii sânt nerăbdători. Adu-ți aminte de vremea când așteptai Crăciunul sau ziua ta. De obicei răscoleam casa cu o săptămână înainte și, de cele mai multe ori, găseam cadourile pe care le și desfăceam, nerăbdător, dar le si împachetam la loc ca să nu le stric plăcerea alor mei, așteptând momentul înmînării cu emoție mai mult de frică să nu mă dau de gol că știu deja ce-i în pachet. De mic mi-am antrenat talentul de actor. Răbdarea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fițele alea cu planșa, obosindu-mă până la extenuarea totală, și ea scruta zarea. Nu existam. M-am înfuriat groaznic, așa că m-am dus la ea și am întrebat-o cu tupeu: "Nu vă supărați, mai stați, că aș vrea să împachetez și eu plaja, să strâng lacul și să mă duc acasă că mi-a ajuns de azi de dimineață." Nici un gest, nici un răspuns. Nu o fi româncă, mi-am zis, dar parcă o cunoșteam de undeva. Eram pe punctul să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cum și ce o să facem, cine unde rămâne, împărțindu-și fără urmă de ranchiună obiectele, între care și pe noi, fără cea mai mică grimasă de încrâncenare. Încă mai cred că niciodată nu i-am văzut atât de fericiți. Au împachetat febril, până spre miezul nopții, fiecare vor bind aproape doar cu copilul pe care și-l revendicase și făcând abstracție de băiatul celuilalt, ca și cum el încetase cu totul să existe, să respire, să aibă nume. Când am ieșit să fac
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
campion la vrăjeală, fost frate distant, gomos și permanent inaccesibil, fostă vedetă de ziar fără tiraj, fost fiu renegat de propriul tată, fost posesor de bulldog francez (da, nu știai?), fost. FOST. În sfârșit, bilete de avion. Documentul „alx“ (Alex?) împachetat într-o valiză. Pașaport. Pantofii și cureaua puse pe banda rulantă. — Ai piuit? — Nu. — Nici eu. 11. Eușiel Când eram foarte mici, David și cu mine eram, nici nu știu cum să spun... apropiați, cred. Un corp comun, fascinat de reviste cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de Paris și de încă netrăite suferințe amoroase îl scrie imaginar, în clipele de răgaz, îl contemplă apoi în vitrina unei librării, îl împachetează frumos, în hârtie colorată, lucioasă poate, și-l face cadou unei iubite acum inexistente și ea, al cărei nume se profilează fin în dedicația de pe prima filă... Suficientă reverie pentru acum, însă. Alexandre își adună de pe scaun o pereche de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima sută de metri și țigări fumate la patru dimineața. Numai aerul dintre ei pare să se fi subțiat, buricele degetelor s-au înstrăinat unele de altele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceva vreme transportă duminică de duminică o marfă suspectă într-o mașină cu numere false... La controlul de rigoare, într-unul dintre baloții de bumbac transportați se aflau niște frunze, așa ca de cânepă sau de haldani, bine uscate și împachetate în câteva pungi de nailon de culoare maronie. I s-a mai spus că firma care l-a angajat este o firmă fantomă, iar atelierul din Liége la care transporta bumbacul este mai mult o distilărie de droguri decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din nou. Aveam furnicături pe piele. Ici și colo o pasăre începea să cînte ezitant. L-am auzit pe David în spatele meu. "Hmmmm", spuse el, savurînd experiența. Lunile de vară au fost calde și au ținut mult. David și-a împachetat bagajele, rachetele de tenis, romanele englezești care o făceau pe sora lui să rîdă atît de mult (dar pe care, uneori, le și citea, admitea el magnanim) și a plecat în Elveția cu familia sa. Schneiderhahn a părăsit, de asemenea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
chiar de la prima pagină. De dimineața devreme înainte, vînzătorii de ziare le tot ridica în slăvi conținutul și obișnuitul evantai de pe măsuța joasă din Eden Hotel nu era nimic mai mult decît ordinea temporară a unei lumi ocupate să-și împacheteze bagajele, în procesul plecării, gata să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată, nimic mai mult decît ordinea artificială a unui hotel. Doar tramvaiele erau aceleași în fiecare parte a orașului, ele legau toate aceste lumi laolaltă, iar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
așa citește el ziarul, că pentru el evenimentele sunt aievea. M-am întors la mine și la viața de dinainte. Simțeam în sânge rușinea că-l judecasem greșit. El folosise ziarul să-l salveze pe Blunt, eu îl folosisem să împachetez morcovii și cartofii pentru la iarnă. PUZZLE CU NEW YORK Lucrurile întotdeauna se întâmplă treptat. Mai întâi a fost Alex și plăcerea lui de a hașura fiecare spațiu gol până umple tot puzzle-ul. Apoi nevoia lui de a nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Stai! Te-am învățat o melodie. Un, doi, trei! Cei doi roboți căntă “mulți ani trăiască”. într-o veselie generală lor li se adaugă vocile celorlalți. Ela aduce repede o sorcovă și începe să-l sorcovească pe Evelin. Aurora: Ela, împachetează repede sorcova că pleacă elicopterul... Animație. și Evelin este gata să plăngă. Răsete, animație. Evelin: N-o să plăng pentru că nu pot, dar recunosc că sunt emoționat de momentul despărțirii. Ce fericiți sunteți voi oamenii că trăiți clipele vieții într-o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
certe că am luat-o prea repede cu ucenicia băuturii. Află că nu-i așa, ba, colac peste pupăză, că nici prost neșcolit n-oi fi și mă pune la proba plumbului, să-mi vadă scrisul așternut pe hârtia de împachetat. Brava. Am să vorbesc la primărie să te luăm telefonist. Și așa, prin Zaharia Apostol, secretarul primăriei, am ajuns mai mare peste comunicații. Luam notele telefonice de sus,capsam adrese, coseam hârtii la dosar și mai ales argățeam la domnul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primise vestea cea mare mult așteptată. Lui Matei nu-i spusese nimic în legătură cu demersurile făcute și cu intențiile ce le avea privind doctoratul, fiindcă nu era sigură dacă i se va aproba sau nu. Trebuia să plece fără întârziere. Își împacheta lucrurile cântând, din când în când prostindu-se făcând pe soprana de operă, că răsuna toată casa. — Uite la ea. Ce te mai frămânți pentru Germania, că te poți angaja la Opera din București, o necăjea Elena. Crezi că n-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai gros? — Am în valiză. — Deschide-o, te rog, să căutăm unul care să-ți țină cald, dacă spui că s-a lăsat frigul. Cecilia găsește pulovărul potrivit, îi spune lui Matei să-l îmbrace în locul celuilalt, pe care îl împachetează și-l pune în valiză. Căutând, vede și o căciulă foarte frumoasă. —A, ce mișto este căciula asta! O admiră. De unde o ai? — Am cumpărat-o din America. Păi atunci de ce n-o porți? Ia stai așa! i-o așeză
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în seama ei, fiindcă mamă-sa se îmbolnăvise. De dimineață făcuse cozonacul, îl copsese, scosese și tava cu friptură de la cuptor, fiersese carnea și legumele pentru salata beuf, mai avea sarmalele care nu puteau lipsi. Se făcuse deja seară. Ea împacheta umplutura de carne în frunzele de varză pregătite din timp, când aude soneria. Fiind singură, că unchiul se dusese în oraș după niște cumpărături, s-a apropiat de ușă întrebând: —Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de tine. —Mă scuzi că m-ai găsit în situație de bucătăreasă, dar... —Ești și mai apetisantă așa, îi sărută din nou buzele nelăsând-o să-și continue scuza. Poți să mergi în cameră să te uiți la televizor până împachetez ultimele sarmale. Le pun la fiert șiapoi putem sta de vorbă. Nu! Stau lângă tine. Îmi place să fiu cu tine. Hai, că te ajut și eu. —Du-te mă, istețule, vrei să te murdărești pe mâini? Nu le poți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
murdărești pe mâini? Nu le poți înveli cum trebuie. Vrei să-ți demonstrez?se îndeaptă Matei spre castronul cu umplutura. — Stai tu, îl oprește râzând Cecilia. dacă ții neapărat, uite îți dau un alt șorț și te las să le împachetezi tu până ce pregătesc cratița în care le așez. În timpul acesta sosește Filip Ardeleanu, unchiul Ceciliei. Rămâne surprins dar în același timp se bucură că are un asemenea oaspete în casa sa. — Dacă am doi bucătari în casă, vom avea și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
după obiceiul din familia ei, așezând rând pe rând bucatele pe care le pregătise. Au mâncat cu poftă și cei doi bărbați au lăudat-o pentru arta ei culinară. — M-a ajutat și Matei, unchiule! —Frumos! — Da, că ți am împachetat ultimele sarmale ca vai de ele. -mi-ai tăiat carnea, castraveții, morcovii, cartofii pentru salata beuf. Are o îndemânare la așa ceva, unchiule, de nedescris! Eu n-aș fi avut atâta răbdare a tăia cubulețele ca el. —Dacă-i toată ziua cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este lifting facial. La câteva străzi mai încolo, după ce trecem de vreo două semafoare și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele încât are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]