17,154 matches
-
așadar o concepție potrivit căreia lumea apărea din ceva aidoma zeroului, pentru ca apoi, odată cu Renașterea, știința zeroului să evolueze în salturi uluitoare. Torricelli cu vidul creat în primele barometre cu mercur, pictorul Brunelleschi cu punctul de fugă gîndit ca originea, împinsă la infinit, a liniilor de perspectivă ale unui tablou, Descartes și Leibinz cu calculul infinitezimal, Kepler cu parabolele și elipsele traiectoriilor planetare - toți au deschis drumul înțelegerii moderne a zeroului și infinitului. Au urmat Cantor și Hilbert în matematică, Planck
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
Așadar, nu mai există nici o diferență. Între Sapienții și Pacienții, între șapte și șapte bis, între oameni și cîini, între fracțiunea 99 și fracțiunea 99 și trei firtale... Lumea se culcușește într-o deplină egalitate care, lucru ciudat, n-o împinge în monotonie. Un loc în care toate afacerile sînt chestii, toți cunoscuții sînt amici și toate iubirile amicilor sînt dame bune e, pentru toți cititorii care deschid cartea volantă, fără identitate, fără copertă, expresia însăși a diferitului. Cum se face
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
cititorii care deschid cartea volantă, fără identitate, fără copertă, expresia însăși a diferitului. Cum se face? Diferențele, într-o "carte" în care onoarea devine bun de larg consum, accesibil tuturor, ca o manta decăzută în uniformă, nu sînt abolite, doar împinse într-un plan secund, în care nimeni nu pătrunde, fiindcă nici nu se obosește să o facă. De-acolo, însă, provin tensiunile care-ți spun că din comedia împăciuitoare, cu amici care se bat pe umăr și-și plătesc polițele
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
ca din pușcă, a protestelor și doleanțelor sindicale. De data aceasta, primii care-au ieșit din amorțeala zilelor de sărbătoare au fost profesorii. Nici nu e de mirare: dacă a existat în România postdecembristă o clasă batjocorită fără milă, umilită, împinsă cu cinism în cotloanele mizeriei sociale și morale, aceea a fost cu siguranță a profesorimii. Nu mai reiau amănuntele știute de-o lume întreagă, dar salut dârzenia de ultimă oră a dascălilor, hotărâți în fine să nu mai cedeze în fața
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
și poveștile, o va salva. Mai ales gîndindu-ne la lumea care o să-i urmeze. Sînt anii '30: "iubeam o blondă (Herta), o stradă de pe vremea lui Paracelsius, țigara." Și drumul, la capătul căruia, vezi bine, pîndește succesul. Spre el te-mpinge foamea, din el te scoate beția. Cele două stări cu care, ca un chefliu la parastas, dansează micul roman al lui Stelaru. Întîi foamea, simțită ca-n poveștile de război, pericol de moarte, sfîrșeală haină și de nelecuit. "După legea
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
pe care apoi n-a mai scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai repede publicului produsele unui ego hipertrofiat, Russo a ales calea opusă; puținele pagini pe care le-a publicat au apărut doar
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
timp - între 25 februarie și 4 aprilie 1846 - notațiile lui Russo consemnează stările sale de spirit aproape zi cu zi, modul în care trece cineva de la disperare la bucurie și exultanță perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o demonstrează, pornind de la propriul exemplu. Tot în pagini franceze, fără
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
sperând că primejdia fascistă va atenua instinctele de imixtiune ale Moscovei. S-a înșelat. A fost lucid, s-a abținut să se desprindă flagrant, a tăcut când a fost prezent la congresul scriitorilor sovietici. S-a apropiat atunci de cei împinși în semidizgrație - Pasternak, Babel, Eisenstein. În Spania a observat consternat uneltirile rusești, a vrut să intervină ca să se curme intrigile și răfuielile dar n-a vrut să riște solidaritatea combatanților. Nu a reacționat când André Gide, cel mai în etate
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
politici, care își mai aduceau aminte de atmosfera acelor ani, se bucurau și noii politruci ai culturii, care stăteau de veghe în lanul cu realizări ceaușiste. Șopîrlele lui Ion Lăncrănjan aveau și ele coada tăiată, cel mai adesea: romancierul nu împingea realismul pînă acolo încît să se agațe de sistem și nici în reconstituirea epocii nu mergea prea departe cu fidelitatea. Cînd a publicat Fănuș Neagu Îngerul a strigat s-a plîns că i-a desfigurat cenzura romanul. Vine 1989, Fănuș
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
comunistă. În loc de răspuns sunt arestat și ținut în anchete vreme de opt luni. - În toate aceste confruntări cu regimul comunist, când tacite, când deschise, anchetatorii securiști au încercat să vă racoleze ca turnător? Era în practica lor curentă să vă împingă către trădarea/vânzarea aproapelui... - Cum să nu? Un securist de aici din Huși, desemnat să se ocupe special de mine, de mănăstire se ocupau și alții, mă teroriza cu propunerea asta mârșavă, de a fi informatorul Securității. Avea, probabil, o
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
urmăm în încercarea de a concilia ireconciliabilul, și asta în ciuda presimțirii că între un iluminat bîiguind niște metafore pe care le poți interpreta oricum și o fizică în fața căreia nu mai poți îngăima în genere nimic, de vreme ce specialiștii ei au împins lucrurile dincolo de puterea noastră de înțelegere, așadar între un mistic iluminat și o știință nefiresc de dificilă nu prea poți să găsești cine știe ce analogii grăitoare. Și totuși Basarab Nicolescu asta face, arătînd că fizicienii contemporani au început să vorbească într-
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
formele geometrice, care conduceau de la accidental la general. Malevici face însă ultimul salt când pictează Patratul negru pe fond alb (1915) și Patratul alb pe fond alb (1918), negrul fiind ca și albul o limită. Dar în acest fel el împinge pictura către propriul ei sfârșit, așa cum și Manuel Pelmuș împinge dansul către dispariția sa. Și mai este ceva interesant de reținut, că Malevici acuza pictura, ca și Pelmuș dansul, de insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
însă ultimul salt când pictează Patratul negru pe fond alb (1915) și Patratul alb pe fond alb (1918), negrul fiind ca și albul o limită. Dar în acest fel el împinge pictura către propriul ei sfârșit, așa cum și Manuel Pelmuș împinge dansul către dispariția sa. Și mai este ceva interesant de reținut, că Malevici acuza pictura, ca și Pelmuș dansul, de insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
insuficiența și neputința mijloacelor ei de expresie. Desigur, cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții filosofice și spirituale ale timpului lor, Malevici, cel mai radical, fiind marcat, în suprematismul lui, de nihilismul rus. Ce-i împinge însă astăzi, pe unii coregrafi români, către negarea valorii imaginii dansante? Este oare o respingere în bloc a civilizației noastre actuale, preponderent vizuală, dezvoltată excesiv în detrimentul celorlalte posibilități de exprimare? Sau - chiar dacă nu teoretizat explicit - trăim un nou nihilism? Neputința
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
PC, mi se par revoltătoare. Dacă așa se va întîmpla, vom asista la cea mai usturătoare înfrîngere a alegătorilor care au votat Alianța DA. O înfrîngere care s-ar putea să-l coste și pe Traian Băsescu. Președintele, care a împins prea departe adversitatea sa personală față de premier, a făcut cîteva socoteli politice greșite în încercarea de a forța anticipatele. N-a reușit să-l izoleze pe Tăriceanu de propriul său partid. Ruptura din PNL n-a avut nici pe departe
Ce se alege din ce-am ales by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9827_a_11152]
-
poate fi comentat fără să trebuiască să-i împrumuți automat stilul. Se poate oare scrie despre un autor într-un alt jargon decît cel în care și-a înfățișat el gîndirea? Că Lévinas se numără printre cei gînditori care au împins perversitatea jargonului pînă la pragul insuportabil al unui dialect ininteligibil e un lucru știut, dar acesta nu-i un motiv ca, scriind despre opera lui, să trebuiască să te exprimi tot atît de ilizibil ca el. A fi obscur și
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
organizat - așa cum se vede aproape în fiecare oraș unde există echipe de divizia A -, sentimentul că ți se dă importanță, că ai de jucat un rol, că nu ești lăsat pe dinafară (așa cum se întâmplă în viața socială propriu-zisă) îi împing pe acești oameni la gesturi în care cutezanța, disperarea și iresponsabilitatea se îngemănează perfect. Nu e de trecut cu vederea impactul politic din ce în ce mai serios al acestor galerii. Veritabile laboratoare în care circulă cele mai respingătoare teorii - de la xenofobie și antisemitism
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
chibiții de la PSD, cărora le e din ce în ce mai frică să-și încerce puterile în competiția propriu-zisă, fiindcă își pierd susținătorii de la o lună la alta. Motociclistul Tăriceanu, care n-a cîștigat pînă acum nici o competiție, ci a ajuns pe podium și împins de la spate și tras de mînă, nu mai visează altceva decît să prelungească o cursă în care aleargă de unul singur, bîntuit de spaima că ar putea ajunge totuși al doilea. Coșmarurile sale sînt din ce în ce mai întemeiate: partidul i s-a
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
ies cei mai buni, care, adică îi reprezintă cel mai bine. în caz că nu trădează... Omul de stânga vede în politică instrumentul prin care cei de soartă nedreptățiți - naștere în medii defavorizate, în locuri mizere și în momente istoric nefericite sunt împinși să-i ajungă din urmă pe răsfățații aceleiași soarte. Se recomandă egalitarismul, ca factor de onestă împărțire a bunurilor acestei vieți. Statul e organizat, condus și pus în mișcare de cei fideli, idolul rămâne munca, în zilnica vorbire, cuvântul care
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
fiecare personaj se află în labirintul care conduce către destinul său, inclusiv Căpitanul. Iar dacă totul este spus de o poveste, acest fapt nu-i diminuează importanța, dimpotrivă, ea reface coerența a ceea ce pare fără sens, violența, cruzimea gratuită, ceea ce împinge spre cearta cu Dumnezezu pe marii răzvrătiți ai lui Dostoievski. În mijlocul ororii, lumea trebuie să-și recapete sensul, pentru a putea fi locuită. Și nimic nu este mai potrivit decît un sacrificiu pentru a o face din nou să existe
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
special pentru cartea sa The Story of Civilization): "O mare civilizație nu este cucerită din afară pînă nu se va distruge singură din interior." Mai mult, regizorul nici nu intenționează să surprindă apocalipsa civlizației maya, ci proximitatea ei, ceea ce o împinge pe marginea prăpastiei. În final, apariția spaniolilor îl salvează pe Labă de Jaguar, eroul peliculei, dar aduce sfîrșitul civilizației mayașe. Meritul lui Gibson, printre altele, este de a desfășura filmul pe două planuri, unul extrem de captivant al prinderii, captivității și
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
violenței, fără finețuri și eufemisme, fără menajamente și fără rafinamentul sado-masochist al ochiului tăiat cu briciul în filmul lui Bunuel și Salvador Dali, Cîinele andaluz. Efectul este aproape același, de saturnalie, de dezmăț crud, în perfect acord cu nebunia gloatei împinsă spre o tumultuoasă aprobare a carnagiului, spre o extază sîngeroasă. Paradoxal, mai umani par acești războinci Holcane, care trăiesc de pe urma vînătorii de oameni, fie transformîndu-i în marfă pe piața de sclavi, fie furnizînd șeptelul pentru sacrificii, decît regele și curtea
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită. Ieșind - e noapte - văd coșul înalt al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită. Ieșind - e noapte - văd coșul înalt al crematoriului ca un enorm deget negru". Continuarea jurnalului îi este dedicată tot lui Lucian Raicu. "Miercuri. Regăsit exemplarul din cartea lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
trăiesc pînă la 27 de ani. Aidoma multor tineri români, m-am format dacă nu împotriva, cel puțin în pofida acelui sistem. L-am destestat, pentru că mi-a schimonosit tinerețea, m-a umilit în cumplita lui temniță ideologică și m-a împins să-mi Ťdepun acteleť, în speranța tragică de a-mi putea părăsi propria țară. Din fericire, nu am apucat să fac acest gest. ș...ț România are nevoie de un asemenea Ťrespiro de dreaptať, dacă vrem ca ea - și noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]