3,383 matches
-
măcar știu asta și prin tot ce scriu încerc să-mi exprim neputința. Știu că nimic nu poate fi spus, ca nimeni nu așteaptă de la tine să spui ceva, dar și că trebuie să spui. Știu că trebuie să te împotrivești cumva nedreptății de a fi orn și de a nu putea să fii Totul. Și eu o fac din toate puterile mele. Uite..." Se ridică de pe scaunul cu furnir galben, păși pe deasupra castelului de cuburi și deschise larg cele doua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul român sună prea aspru la urechile vrăjmașilor noștri, de care avem foarte foarte mulți, ca și dumneavoastră, și el servește de a ne acuza pe noi de separatiști.” Ioncu se împotrivea încercărilor de a reduce Basarabia la un simplu guvernământ al Ucrainei și preciza: „Dacă în aspirațiile noastre politice ne vom lovi mereu de deziluzii, atunci noi, urmând drumul necesității, care nu cunoaște hotare, din prieteni ai democrației rusești ne vom
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
tăiței fierți în unt, cu praz și vegele multe, cu homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la întoarcere la "Firpos", să ascult jazz-ul cu un cocktail bun în față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată, țigări și fructe: ― Aș vrea să fug de aici și să-mi fac de cap
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în ochi, întrebîndu-mă la răstimpuri, șoptit: "Ce?" Apoi n-a mai fost în stare să vorbească, nici eu n-am mai putut s-o întreb; ci ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar fi participat la o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
smulse din mâinile mele. Voia să fugă. O înlănțuii în brațe și-mi apropiai capul de părul ei, vorbindu-i în șoapte, încercînd s-o farmec, s-o rog să nu mai plângă, să mă ierte. Dar nu mă putui împotrivi parfumului și căldurii, și ispitelor acelui trup neatins încă de nimeni și o sărutai. Maitreyi se zbătu și țipă, ferindu-și gura. Mi-a fost teamă să nu ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
orice clipă se poate coborî cineva de sus și ne-ar fi putut vedea de pe scară, dar aceasta mă făcea să prelungesc și mai mult sărutarea, aproape sufocînd-o. ― De ce faci asta? vorbi ea. Sunt slabă, știi că nu mă pot împotrivi, dar nu simt nimic când mă săruți. Simt buzele ca și cum ar fi ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O lăsai din strânsoare și trecui în odaia mea. Plecai de-a dreptul la lucru, fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tremurând peste al meu. Înfiorarea care m-a străbătut atunci m-a trădat. Maitreyi și-a ridicat, fără să se observe, marginea sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei, fără nici o încercare de a mă împotrivi farmecului, căldurii, senzualității. Ea era palidă, cu buzele roșii, privindu-mă cu ochii adânciți, înspăimîntați, dar carnea ei mă chema, mă îmbia, și a trebuit să-mi înfig unghiile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaseră și ceilalți, cred
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
însuși m-a adus în casă, m-a îndemnat să mă împrietenesc cu tine. Nu mai continuai, căci Maitreyi dădea semne de o suferință și de o turburare neașteptată. Mă apropiai iarăși, încercai să o iau în brațe, dar se împotrivi. ― Tu nu știi un lucru, îmi spuse. Nu știi că noi te iubim altfel (ezită și se corectă), ei te iubesc altfel, și eu ar fi trebuit să te iubesc tot așa, nu cum te iubesc acum... Trebuia să te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în dragostea mea și în trupul meu? Rămăsei încremenit. Eu o chinui? mă întrebam. Îmi spune lucruri care mă ard, și tot ea se răzvrătește. Eu, care n-am spus nimic, care o iubesc ca un nebun, nepu-tînd să mă împotrivesc nici patimii mele, nici dorințelor ei. Eu, care vreau nebunește ca întreg trecutul să se șteargă, iar Maitreyi mi-l aducea necontenit în față, îl viețuiește continuu. (Judecam și sufeream ca un civilizat, ca unul care preferă întotdeauna să uite
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în odaia mea nu putea izgoni totuși spaima ceasului acela). S-a apropiat de pat cu pași mici și moi, și întreg trupul căpătase un alt ritm în acea înaintare. Am vrut s-o duc în brațe, dar s-a împotrivit și s-a culcat ea singură, sărutîndu-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflând și chemîndu-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, și încăperea noastră se topi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mă mustram sincer că, în timpul acesta, eu mă culc cu Maitreyi. Așteptam ziua când ea va ști și ne va ierta. Plecarea mea la Puri, pentru o eventuală convertire, fusese din nou amânată din cauza bolii inginerului. De altfel, Maitreyi se împotrivea, iar d-nei Sen îi era teamă, deoarece mișcările politice deveneau tot mai sângeroase în sudul Bengalului.) Chabù îmi văzu inelul și mă rugă să i-l dau să se joace cu el. Am șovăit atunci, pentru că făgăduisem Maitreyiei că nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Chiar astăzi, căci după masă eu mă duc la sanatoriu, vorbi inginerul, observîndu-mă la adăpostul sprâncenelor negre. ― Bine, dar nu am unde să mă duc, trebuie să-mi găsesc casă, trebuie să-mi iau lucrurile acestea... Găsii putere să mă împotrivesc, deși tot sângele parcă mi se scursese din vine, și arătai nevolnic acele câteva lucruri pe care le aveam: un pat, un șifonier, biblioteca, două cufere, masa de scris. Inginerul zâmbi foarte politicos. ― Un băiat energic ca d-ta iese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maria, sunt eu, adaogă coborând glasul. Dar la școală mi se spunea Maria Da Maria... - Trebuie să ne grăbim, că altminteri riscăm să... - Lăsați-mă pe mine să duc violoncelul, îl întrerupse. Gestul fusese atât de neașteptat, încît nu se împotrivi. Încurcat, își duse amândouă mâinile în jurul gâtului, încercînd să-și potrivească fularul sub gulerul ridicat al pardesiului. - Dacă aș fi avut cu zece ani mai puțin, m-aș fi supărat, spusese. - V-ați fi supărat și acum, îl întrerupse ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâna și, întorcînd capul, făcu semn chelnerului. - Nu-mi mulțumi, spuse, pentru că nu știi ce urmează... Zâmbind misterios, își scoase fularul, apoi își căută batista și-și șterse ochelarii. Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. - Îl mai păstrez puțin, până ce mă mai încălzesc. Apoi întoarse capul spre fată: Pentru domnișoara..., începu. - Mie, un ceai, spuse Maria. Și dacă mai vreți un sandwich, cu șuncă sau cu brânză. Sau cu orice, adăugă repede, zâmbind, fără să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e înapoia noastră, Manole. N-o vezi? și i-o arătă întinzînd ușor brațul. Întoarse și el capul. Oglinda era într-adevăr acolo, departe, în celalt capăt al salonului, și când fata îl trase brusc după ea, nu se mai împotrivi, și pătrunse ca într-o ramă de lumină. - Să ne grăbim, o auzi din nou, că ne așteaptă... Se lăsă dus, și curând își dădu seama că traversau o mare sală, puternic luminată, și fata îl trăgea tot mai repede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
retușuri doar, spunea tante Margot. Nu-i nevoie de altceva decât de un mic retuș... și în talie s-o mai ajusteze... Oricare ți-o trimit... Nu, nu, nu oricare ! Nu oricine ! Știi doar ce-am pățit ultima dată... se împotrivise Muti. — Oricare în sensul că ți-o trimit pe cea pe care mi-o ceri... Spune-mi care... — Știu și eu, șovăise Muti nemulțumită. Știu și eu, sigur că n-o să-ți cer o lucrătoare de mâna întâi pentru așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
verdele irisului s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului atotputernic. Iar dezordinea, provizoratul, primitivismul se înmulțesc spontan... Ca microbii în praf... Există parcă în aer un ferment al dezordinii... — O enzimă, râde musafirul. — O enzimă, dacă vrei, concede Profesorul. Un microb atotputernic al corupției, al haosului, al lucrului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Delcă, în câte rânduri a trebuit să lupt cu ei ! Spun ei, pentru că, spre uimirea mea, Muti și-a dat acordul. Da, închipuiește-ți, să vindem casa și să luăm un apartament la bloc ! Sau, mai exact, nu s-a mai împotrivit la propunerea lui Niki, ceea ce însemna același lucru : doi contra unu ! — Păi, ce s-o fi gândit madam Ioaniu, care, de !, era femeie cu cap. S-o fi gândit că dacă nu mai e aici băiatu, dacă n-ai pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost plătită. Poate chiar să se dea la o parte și să lase la conducerea Partidului alt personaj din nomenclatura comunistă. Ar fi fost un semn că Înțelege care e mersul istoriei și că nu are de gînd să se Împotrivească inutil. Faptul că acest lucru nu s-a Întîmplat le-a omorît speranțele, Îi sperie. Pentru cine are creierul cît o gămălie, realegerea Întîiului e un fenomen natural, ceva ce nu poate fi altfel. Elementele din spatele acestei realități monolitice sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minoră, dar cu potențial. În orice caz, e ceva neobișnuit În rezistența acestor oameni. Grupului inițial de enoriași i se adaugă alți localnici. Chiar dacă motivele acestui protest nu sînt foarte clare pentru toată lumea, mulți nu cunosc Întregul substrat, cineva se Împotrivește cu curaj autorităților, În stradă - pare un motiv suficient. E adusă o mașină de pompieri, cu care oficialii speră că pot calma spiritele. Foarte curînd, mașina de pompieri devine neoperațională, demonstranții au răsturnat-o, furia și numărul lor cresc. Momentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei mă botezase, era nașul meu... Erau mult mai Înstăriți ca noi, nașu-meu ăsta lucra pentru Flondor... știi care Flondor... Ei, mătușă-mea zicea că veniseră rușii și-l ridicaseră pe barbatu-său noaptea... — Stai...! Și de ce-l ridicaseră? Se Împotrivise, conspira sau...? E posibil, asta nu știu... Dar nu cred... Așa făceau bolșevicii, Îi adunau pe ăștia care erau mai răsăriți, și nu numai pe ei... aveau un plan... Păi În cartea asta nu scrie? Sigur scrie. Știau ce fac
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de neconceput pentru Alex, ar fi însemnat răsturnarea definitivă a ordinii și a bunului-simț. Nu existase între ele nici un gest de afecțiune sau de recunoaștere care ar fi putut media o asemenea transformare. Era cu neputință. Alex avea să se împotrivească până la ultima-i suflare. Înspăimântată de ferestrele întunecate, lucioase, ale Papucului, prin care făpturi străine puteau furișa priviri din afară înăuntru, Alex începu să tragă toate storurile pe care, cu multă vreme în urmă, tânărul artist ennistonian Ned Larkin, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poveste: exista o povară și o amintire dureroasă, suferință și frustrare și remușcare. George nu mai fusese pe la ea de o săptămână. Se simțea lipsită de orice vlagă, ca în vis când mușchii refuză să se încordeze și picioarele se împotrivesc să se miște. Avea senzația că e în văzul public, legată la stâlpul infamiei, privită, batjocorită, clevetită. Trebuia să-și adune tot curajul ca să se ducă la Băi, la prăvălii, la biserică, singurele ei contacte cu viața, ultimele ei ocupații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mute cu Hattie într-un apartament din vecinătatea domnișoarei Meynell, întrucât locuința acesteia era prea înghesuită. Această formulă implica, fără să spună direct o minciună, că Hattie locuise până atunci cu Margot (asta nu însemnă că Pearl s-ar fi împotrivit să mintă, măcar pe jumătate din cât se împotrivea Emmanuel Scarlett-Taylor, de pildă). John Robert, care în ce privește banii nu era deloc strâmtorat, îi răspunse lui Pearl că i-a deschis un cont la banca din Denver și că putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Meynell, întrucât locuința acesteia era prea înghesuită. Această formulă implica, fără să spună direct o minciună, că Hattie locuise până atunci cu Margot (asta nu însemnă că Pearl s-ar fi împotrivit să mintă, măcar pe jumătate din cât se împotrivea Emmanuel Scarlett-Taylor, de pildă). John Robert, care în ce privește banii nu era deloc strâmtorat, îi răspunse lui Pearl că i-a deschis un cont la banca din Denver și că putea face tot ce credea ea de cuviință. Din acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]