6,091 matches
-
fără ocrotire, păcatul fără iertare, virtutea fără putința desăvârșirii și lumea ar intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni: Îl
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
oi fi avut când am dat prima oară mâna cu lumea. Vorba vine, lumea. O lume mică, acolo, cam ce putea să fie într-un salon de nașteri, adică domn doctor, donșoara asistentă și ajutorul de primar, zvonacul, ăl de împrăștia veștile dinspre primărie în satele comunei. Se nimerise pe la dispensar, fiindcă era o iarnă grea în februarie ' 72, d-aia nici nu mai ajunsese mama, a, da, era să uit, era și mama în lumea aia mică în care tocmai
CÂND VOM ÎNVĂŢA TĂCEREA? AUTOR VIOREL PLOEŞTEANU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366921_a_368250]
-
în ultimul timp, încercă să se scuze și să motiveze incidentul Săndica care încă nu-și revenea din efectul emoției cauzată de vederea tinerei fete. - M-ai speriat rău de tot, spuse Deea care, luând fărașul și măturica, strângea zarzavatul împrăștiat pe jos de mama ei. - Cum ai spus că te numești domnișoară? Se întoarse Săndica spre Andrada când și-a mai revenit un pic. - Nu ți-a spus mami, nu a avut timp să spună, că tu ai avut imediat
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
o oricât de mică „cârmire” în lături sunt taxate drept trădări, abdicări de neiertat. Contează prima impresie, atrage și încolonează navigând cu „aisbergul” rectitudinii îndelung expertizate în al cărei siaj ești prins precum o neînsemnată volbură, nuanțele doctrinar-programatice sunt atent împrăștiate în spațiul media, cu emfatică și pe alocuri cu invidioasă și perversă pudibonderie, aderenții și simpatizanții se „zbat ferice” în brațele vânjoase ale promisiunilor demagogice tentante : în discuțiile de la om la om, în contactul direct face en face cu „hirea
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
de joasă specie) la picioarele de lut ale uriașului sovietic.” (op. cit. p. 447) În lagărul-schit al captivității, dincolo de constrângerile exterioare și polare, în candela sufletului fiecărui prizonier mijea totuși licărul unei ancore, a unei speranțe. Poate că harul schitului mai împrăștia sacralitatea acelor ostenitori, înmiresmată de duhul trăirii liturgice. Pronia cerească încălzește sub aripile Ei procesul de remodelare și de renaștere interioară, a celor care nu abandonaseră lupta combativă și dinamică a creștinismului, revenirea la credința călăuzitoare, care transcende destinul într-
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
desăvârșirii și lumea ar intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea și evoluția cunoașterii celei adevărate se cultivă și sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce face minuni
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
care să-l invoce pe Hristos să-i binecuvânteze pântecul născător și să plângă apoi cu un potop de lacrimi, între sunete magice, experiența aceasta barbară și sfântă dată de Dumnezeu. Sub flacăra de la lumânare, rugăciunea se prelingea și se împrăștia și însămânța în duh coapsele ei dulci, iar nurii pieptului sălbatici străluceau rodind și hrănind un prunc din inimă.Lângă ea străjuia o carte cu rugăciuni și un ceas cu limbile rupte.Ea sta în cercurile timpului, în brațe cu
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
frâu magiei... Suflet blând în noaptea senină Asculți o muzică ce te-npresoară, Cu inima calmă, o voce divină Îngână cântecul pe strune de chitară... Muzica ce pătrunde în toți porii Dă viață viselor ce vor să moară, Cu ritmul său, împrăștie norii, Iubirea trăiește în inima hoinară... Suflet blând, noaptea-i pe sfârșite, O nouă zi își va pune marama, Stelele în curând vor fi adormite, Iar Luna își va lega năframa... Universul naște după zi noapte Cănd mintea omului, poate
SUFLET BLÂND de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367673_a_369002]
-
cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților”. De data aceasta, simțeam eu pe spate denivelările terenului pe care eram așezat, dar cine le mai dădea importanță
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
al bagajului mare, iar tu cu restul. După un scurt sărut luat din fugă, adunând amândoi pătura și trăgând-o după noi s-o scuturăm pe malul lacului, am trecut la treabă și ne-am apucat să strângem tot ce împrăștiasem pe Valea Mare, pe care o voi numi de-acum Valea Iubirii. Totuși, am lăsat ceva pe malul acestei bălți: amintirea unei zile minunate de mai, petrecute la pescuit și a unor clipe de dragoste unice și de neuitat. În timp ce
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
pe Miruna, că nici ea nu era în clipele cele mai grozave ale vieții și se tot uita cu regret la toate nimicurile din spațiul care ne-a oferit clipe memorabile, pentru mult timp de-acum încolo. Aduna mecanic lucrurile împrăștiate peste tot, iar când a terminat, s-a urcat tăcută în mașină și așa a rămas tot drumul înapoi. Am parcurs încet cei doi kilometri de terenul accidentat de pe Valea Iubirii, cu gândul că acasă nu va mai fi cuibul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
de proporții, din salar, chiar așa bun cum e, acum, greu îți faci o vilă... * Un chelner tinerel, îmbrăcat impecabil, i-a condus la un separeu luminat de o lampă cu ornamente din cupru patinat în forme de frunze ce împrăștia o lumină difuză galben-verzuie. Georgia a început comanda. − Eu și domnul... − Plecăciune, majestate! Prea umilul și prea însetatul vostru supus... recită judecătorul un fragment din timpuri demult apuse, aplecându-se într-o reverență care l-ar fi întrecut și pe
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
că, ieșind cu consoarta la o sărbătoare populară fu admonestat cu injurii atât el cât și Irodiada iar oamenii furioși aruncaseră cu tot felul de necurății. Aflată pe acolo, o patrulă romană care venea dinspre Siria abia reuși să-i împrăștie pe protestatari fiindcă garda lui personală era depășită de situație. De atunci nu mai ieșise în public la nici o sărbătoare și deși trecuseră trei ani de atunci, poporul nu uitase și nu-l iertase deloc. La orice discuție între cetățeni
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
înflorit macii în câmp îi vezi în holdele de grâu și uneori chiar în grădini încântă ochiul tău. Petale fine de mătase abe, roșii, roz bombon, pe tija verde, grațioasă mijesc boboci ce încă dorm. Un vânt suav poartă petale împrăștiindu-le în zare, rămâne-n urmă doar sămânța într-o capsulă protectoare. De medicină agreate, capsule-n opiu transformate vor potoli ca-n paradis durerile de nedescris. O mică floare, minunată cu un parfum suav, ușor, se poate însă transforma
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
treizeci de oameni, prizonieri în uniformă valahă și polonă. Ochii familiei domnești întâlniră privirile celor aleși a li se tăia capul, fiindcă au îndrăznit să ridice sabia împotriva armatei marelui padișah, împăratul împăraților lumii. Liniștea, așternută grea peste aceste locuri, împrăștie în sufletele celor prezenți teamă și totodată ură. Copiii de suflet strânși din casele arse și prădate ale țăranilor, urmăreau supliciul, adunați unul într-altul, înghesuiți în carele neîncăpătoare. Schender Pașa ridică mâna ca semn al începerii actului de pedepsire
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
gravitație” sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea dintre tăriile munților și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a Munților Sierra Nevada, în extremitatea lor sud-estică și a culmei Spring Montain, ce se întinde paralel cu primii dar pe partea opusă, în
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
muri, prin El va primi darul timpului etern, tot ce-și dorea să caute, să știe, să devină, să fie, suprapuse imagini, chipuri, suflete s-au scufundat adânc în ei înșiși. Palida luna răzbate prin ceață, albi stropi de lumină împrăștie asupra lor, mereu vulnerabili în fața iubirii, noi Începuturi stropesc nisipurile Timpurilor. *Marea Țestoasă ~ la indienii cheyenne din America de Nord Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care il frământa Marele Spirit. Cand povară devine prea grea țestoasă
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
au desfăcut peste abisul durerii, un singur trofeu ți-a cerut - inima, vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*, orbit uiți visul, trăirea, iubirea, rătăcitor, cu fiecare pas, adânc călci și-ntuneci lumină, amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant, luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul, tot mai străin te târăști cu fiece gând, în urmă răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceață, privind în oglindă de ieri trece gârbova ta umbră, bâjbâi pribeag călător prin
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata prin lacrimi privește apa și timpul domol curgător În liniștea apei, prin pleoapa închisă depărtările scad, acum el
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
s-a albit, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rană șapte zile. În a șaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze; dacă i se va părea că rană a rămas așa cum a fost și nu s-a împrăștiat pe piele, atunci preotul să-l închidă încă șapte zile. În ziua a șaptea preotul să-l cerceteze din nou, iar dacă rană a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci
COMORI ASCUNSE IN TORA de IOAN PEIA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367093_a_368422]
-
se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său din pompița de sticlă albastră de Bohemia, de mă luaseră colegele de birou la ochi, din cauza miresmelor ce le împrăștiam în jurul meu. Și toate acestea, pentru a merge la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo recepție de gală! Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineața, nu se strica sub acțiunea soarelui la
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
domniță, veți fi bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Sper să-și facă efectul pilulele luate mai devreme, când tu erai plecat după sticla cu vin. Cu mâinile sale abile, Mircea a cuprins fata de șolduri atrăgând-o spre el, să-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți la mare vara, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un strat de gheață, din ce în ce mai gros. La un moment dat
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]