2,778 matches
-
să caute armata în satul nostru!... Nu ne trebuie aici armata!... Să stea la orașe, să păzească pe boieri, că noi ne păzim și singuri! Strigând, se înflăcăra și se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă și horeau cu foc un cântec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
comandantul diviziei, cât și de la comandantul regimentului său, se pune la dispoziția prefectului. ― Ce trupe aveți, domnule maior? întrebă Baloleanu. ― Un batalion cu efectiv de război și o baterie cu șase tunuri! zise ofițerul. Prefectul mulțumi rece și se uită împrejur. În afară de câțiva ofițeri, un grup compact de refugiați ocupa și aici peronul. Socotind că este în interesul popularității sale personale și a partidului său, se apropie de ei: ― Domnilor, am venit să restabilim ordinea și vom restabili-o fără întîrziere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca un steag alb, și o ridică în sus, s-o vadă soldații care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un răstimp, împrejur liniște mare și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea și scrâșnea, așteptând cine știe ce minune. Atunci din vale, pe uliță, spre curtea lui Iuga, auzi glasul babei Ioana, supărat ca totdeauna: ― Păsărelele mamei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să nu uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să o las în viață. ― Sigur? ― Da, foarte sigur! Tonul vocii nu era înșelător.) Dacă n-ai fi suferit presiunea din ultimele zile, ai fi și dumneata. Uită totul, și eu voi face la fel. ― Mda. Dallas făcu repede stânga-mprejur, ieși din infirmerie și se îndreptă cu pași mari spre pasarelă. Ash îl urmări din ochi. Tot felul de gânduri i se buluceau în creier. Rămase așa mai mult timp, nemișcat și apatic, apoi reveni la munca lui, la analizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mirositor. Ripley mergea în față, cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cât mai aproape de ea, gata să-l declanșeze, făcu turul încăperii mari și supraîncălzite, în căutarea sursei zgomotului. Venea dintr-un fel de suflătoare al cărei orificiu era astupat cu un disc de metal. Aruncând din timp câte o privire împrejur, îngenunche și ridică piesa rotundă. O scară se afunda în întuneric. Coborî, progresând prin beznă, până când simți sub tălpi solul tare. Acționă lanterna. Se afla într-un antrepozit. Cercul de lumină îi dezvăluia cutiile de plastic, niște instrumente și unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o am cu fratele mai mare, Gelu. Tata, când a plecat în concentrare, a închis calul în grajd ca să nu ni-l rechiziționeze, adică să ni-l ia forțat pentru armată. A mascat grajdul cu strujeni de popușoi de jur împrejur, lăsând o mică intrare în fața ușii grajdului pe unde să i se dea de mâncare și apă. Mama i-a spus fratelui să se ducă să dea de mâncare și apă la cal și la vaci. Când s-a dus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la picioare. Deschid fereastra și rămîn o bucată de vreme cu ochii în zare, privind amintiri. Cobor apoi să-mi iau o bere de bun venit în primul bistrou, după un ritual care mi-a intrat de acum în sînge. Împrejur sînt mai mult străini, se vorbește mult engleză, ceva italiană. Doi magrebieni stau de vorbă la bar cu patronul. Berea e mică și îngrozitor de scumpă, încît aproape că-ți taie cheful să mai cauți atmosfera bistroului parizian. Știam deja de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur, plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de vreme. Puțin mai încolo există însă și o serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rațe-totem, toate suratele ei sînt, pentru mine, Gertrude. Dar de unde a apărut Gertrude în grădina mea din centrul Bucureștiului, într-o seară senină de august ? în dreapta o bancă, în stînga o vilă, în față vile, numai „lume bună” de jur împrejur, lume care ar privi cu oroare chiar și ideea unor orătănii în vecinătatea ei selectă. Și atunci ? în timp ce eu stăteam împietrit și încercam să găsesc o explicație, Gertrude a mai făcut cîțiva pași legănați, a deschis larg ciocul și a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
grup. S-au reunit într-una din sălile de lucru de la Cambridge. În cămin pâlpâia focul, iar lângă se afla un vătrai. În timp ce făcea o remarcă la adresa lui Popper, Wittgenstein a luat vătraiul și a început să facă vânt cu el împrejur. Deodată, Wittgenstein a aruncat vătraiul și a părăsit camera. Popper nu se aștepta la asta, dar ceilalți, care îl cunoșteau pe Wittgenstein, nu se mirau de comportamentul acestuia, chiar dacă era într-un context academic. După câteva săptămâni se răspândeau deja
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îți lași umbra ca un disc alungit. Ești atât de rotund, încît devii translucid și începi să vezi în toate părțile deodată. Cât sîntem vii, vedem doar ca prin crăpătura unei cutii de scrisori, dar după moarte vedem de jur împrejur, cu toată pielea. Plutind și privind zidurile tot mai apropiate de cărămidă, dar dintr-o cărămidă roșie, cărnoasă, ajungem într-un loc rotund. Acolo, în mijloc, se află o celulă, căci ne aflăm în pântecul unei mame. Intrăm în celulă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate fetele începeau să zbiere atât de rău, că până la urmă a venit sora de gardă și a stat cu noi, spunîndu-ne povești și cîntîndu-ne ca în Sunetul muzicii. Mira și Altamira se strângeau în brațe și se uitau speriate împrejur, obraz lângă obraz, ca niște pui de maimuță, iar Lavița, în patul ei multicolor, cu cerceaful în cap, urla ca o hienă. Pe cearceaf desenase până și un timbru de vreo jumătate de metru lungime, cu zimțișori în regulă, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de perete o minge vărgată, multicoloră, apoi se oprea și ne privea cum treceam pe lângă gardurile cu țepușe de fier forjat. Nu sperasem să mai intru vreodată în camera ei, cu cele două rânduri de icoane pe sticlă de jur împrejur, cu pianina aburită, scrinul pictat și draperiile stacojii, lucioase, ale geamului îngust și înalt până la tavan. Chiar și-n preajma verii, lângă soba de teracotă rece, mi se părea că acolo este mereu înăbușitor de cald, că spațiul este elastic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doar vreo cincisprezece metri înălțime, deși nu avea, judecând după ferestrele din partea opusă, decât două nivele. Deasupra lor se mai ridica însă și turnul, nu rotund, cum se vedea de departe, ci octogonal. Am ocolit clădirea fără gard, nici pomi împrejur, nici măcar cu o cușcă de câine alături: doar pământ înțelenit, plin de flori sălbatice. La vreo zece metri se afla magazia acoperită cu carton gudronat, părând cu totul putredă. La ușă se vedea un lacăt roșu de rugină. Am bătut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-l priveam ca hipnotizate. Ne ardea pleoapele și obrajii. Ne amețea cu mirosul de lemn și de fum. Lumea noastră era acum mică și tainică: o sferă de lumină agitată și de căldură. Aruncam pe foc tot ce găseam împrejur, doar pentru plăcerea de-a vedea alte și alte limbi de flacără urcând spre tavan, rupîndu-se, împletindu-se, aruncând scântei. "Focul! Focul!" strigam ca nebunele. Nu știu cine s-a ridicat prima în picioare și-a început să se zbânțuie și să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întinzîndu-se pe un sfert de planetă. Monstrul însuși crescuse. Caroseria Daciei rămăsese înscrustată în spinarea lui albicioasă ca o minusculă cochilie. Trupul acoperea o suprafață uriașă, iar degetele infinit ramificate se întindeau acum, pornind din cele două brațe, de jur împrejur, ca o plasă de păianjen. De la primele atingeri ale miliardelor de clape terminale, ultimii oameni se prefăcură și ei în pulbere. Aceasta nu mai era muzică - sau era muzica de care vorbeau pitagoreicii. Nici o ureche omenească nu mai putea s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-o d-ta, căci ești tânăr și ai nevoie de galoane. Dar spune-mi și mie. Am să i-o repet și poate se va convinge că nu-i ascund nimic. Întoarseră amândoi capetele și-și rotiră privirile de jur împrejur. - Von Braun, Lună, alunizare, începu Pantelimon. Mesajele ar putea fi transmise printr-un cod fondat pe fazele Lunii. Greșelile de tipar și celelalte modificări aduse ediției originale și-ar putea găsi sensul ținîndu-se seama de indicațiile calendarului lunar. - Nu înțeleg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acu e-n Israel amândoi, și ea, și bărba-su. Stă pe scaun gheboșată, cu mâinile încrucișate peste țoașca de piele și se uită pe geam. Și deodată recunoaște casele pe lângă care trece tramvaiul. Sare iute de pe scaun, bâjbâie cu mâna împrejur, înșfacă țoașca de piele și-o ia repejor spre ușă. Merge repede, dar cu grijă, să nu alunece, să nu-și rupă, Doamne ferește, vreun picior ; pe podeaua asta de cauciuc mergi printr-un noroi subțire. S-a stricat și vremile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
om mare... Și nu știu nici eu de ce m-am mirat că avea gesturi de om ! Avea o față bătrânicioasă, așa cum mai totdeauna au copiii în prima lună, dar mie îmi plăcea, îl priveam când se trezea, când se uita-mprejur. Dacă aș fi crezut în Dumnezeu, aș fi zis că e o minune. Parcă nu înțelegeam cum de apăruse printre noi, dintr-odată, parcă mă intimida când mă uitam la el, privea în jur ca și când le-ar fi înțeles pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se teme că i s-a rătăcit copilul ? Privirea unei femei care se teme că a fost auzită ? Yvonne n-o ascultă, înțelege tot, dar o plictisesc poveștile lor. Ale lui Muti și ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Balcic, pe plajă. Acțiune, de fapt, nu prea era. Erau numai stările sufletești ale unui personaj. De fapt, nici pe el nu mi l mai aduc aminte. Ce țin minte este că acest personaj avea un ochi foarte critic : critica împrejur tot ce vedea. Dar mai ales femeile le descria fără menajamente ! Ei, și ce mi-a rămas mie în memorie : personajul, sau autorul, în fine, unul dintre ei, care o fi fost cu descrisul, propunea ca numai fetelor până în douăzeci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a lui este încă și mai secretă decât a celorlalți, pentru că astfel și-a dorit-o. într-un asemenea neplăcut moment, când un fapt sau un gând al său ascuns i-a fost dat pe față din întâmplare, tânărul aruncă împrejur această privire derutată : ce date secrete despre el s-au aflat ? Cât de departe a ajuns inamicul după ce a spart linia frontului ? Iată ce întreabă, de fapt, privirea lui translucidă și derutată. Profesorul Mironescu îi surâde încurajator fostului său student
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]