13,283 matches
-
brațul de mijloc, iar eu apăsându-i degetele de mușchii stomacului meu. În clipa aceea am știut că defineam elementele propriului meu accident de mașină. Între timp, traficul curge într-un flux neîntrerupt de-a lungul podului rutier. Avioanele se înalță de pe pistele aeroportului, ducând resturile spermei lui Vaughan spre tablourile de bord și grilajele radiatoarelor a o mie de mașini înscrise în accidente, spre pozițiile picioarelor a milioane de pasageri. Accident rutier (engl.) FILENAME \p D:\carti operare\Crash\Surse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și restructurările necesare. Închiderea unor întreprinderi prin declararea falimentului nu înseamnă că totul s-a terminat. Cineva le-ar fi pus ulterior pe picioare, cumpărând acțiunile, cu terenul aferent în cadrul unor licitații deschise publicului. Pe ruinele unor societăți se pot înălța altele mai profitabile. Această lege 18/1991 privind fondul funciar nu a fost corelată cu alte legi, care ar fi trebuit să sprijine înființarea unor asociații agricole particulare și utilarea lor cu ajutorul unor credite cu dobânzi mici. Astfel, s-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
conduce la rezultate optime din punct de vedere social. • Este spre binele societăților umane să încurajeze, să onoreze și să recompenseze valorile menționate mai sus. Un număr de idei și intuiții valabile au fost răstălmăcite într-o ideologie extremistă care înalță cele mai josnice aspecte ale firii umane la un ideal de autojustificare. Deși, această ideologie denigrează cele mai fundamentale valori și idealuri ale omenirii, ea a devenit atât de adânc înrădăcinată în cadrul valorilor, instituțiilor și culturii noastre de masă, încât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care dispunem, România este îndreptățită să devină în această zonă cel puțin o democrație prosperă și puternică. Cred în oamenii minunați ai acestui loc binecuvântat totuși de Dumnezeu. Cred că aripile frânte ale României se vor vindeca și o vor înălța din nou acolo unde îi este locul. În acest context, rolul tineretului nu e deloc de neglijat. Având în vedere fie și numai faptul că atâția oameni în etate, cu funcții mari țin cu dinții de scaunul lor, perpetuând sărăcia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele, ești ca un Dumnezeu înlănțuit. [...] Românii trebuie să înțeleagă că nu se poate fără cruce. Suferința-i un dar de la Dumnezeu. Te-am umilit, popor român, ca să te pot înălța. Noi n-avem tragedii. Avem numai drame. Eroii noștri sunt sfinți, mucenici, martiri. Deci, îndreptarea lumii e în funcție de noi. Mai mult: ființa omenească e singura verigă dintre Dumnezeu și Creație. Omului i s-a încredințat marea răspundere să supravegheze soarta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e altceva. Este înțelegerea mai adâncă a lumii și prețuirea mai justă a valorilor ei. [...] Ca atare, cultura își are scopul în ea însăși. Ea nu este, ca pregătirea profesională, un simplu mijloc, în vederea unei utilități practice oarecare. Cultura propriu-zisă înalță și înnobilează ființa omenească. [...] În mijlocul dificultăților din ce în ce mai mari, de care se lovește la fiecare pas, sau chiar, câteodată, în fața lipsei totale a mijloacelor de existență, omul cult își simte mai dureros ca alții mizeria și ajunge să condamne mai aspru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
caracter moral înseamnă a te conduce în orice acțiune, mare sau mică, de principii morale, de ceea ce își dictează conștiința ta de om cinstit și corect, de ceea ce trebuie să faci, fără să lovești în interesele altora, și să te înalți atât pe tine cât și pe semenii tăi din punct de vedere moral. Omul de caracter nu se abate nici o iotă de la linia dreaptă a vieții, nu șovăiește. Când zicem: «om de caracter», înseamnă că e vorba de un om
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
toată lumea.” Creștinul este un om care păstrează în toate simțul măsurii, pentru că a ales în viață calea de mijloc, adică o „cale împărătească”. E foarte bine că în România post decembristă s-au construit multe biserici și încă se mai înalță lăcașuri sfinte. De asemenea, este îmbucurător faptul că se studiază religia în școli ca disciplină, contribuind din plin la zidirea sufletească a multor tineri. Descoperirea credinței și faptele creștinești ar putea fi soluția viitorului, o soluție de perfecționare alături de învățământ
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin așa pare din succesiunea de fraze din al doilea alineat, în care jucătorii de la mese închid evantaiul cărților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cotidiană a unui oraș de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va face economie la felinare, n-am să luminez străzile pe socoteala mea! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ușa, deschizându-se, o ascunde pe Irina, care dispare. Valeriano, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își rezolvă treburile. — Spune-mi, îl întreb imediat ce putem vorbi, ți se pare o glumă bună? — Irina nu glumește, spune el fără a înălța privirea de pe hârtii, vei vedea. Din aceea clipă, timpul își schimbă forma, noaptea se dilată, nopțile devin o unică noapte în orașul traversat de terțetul nostru inseparabil, o unică noapte ce culminează în camera Irinei, într-o scenă ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în formă de triunghi isoscel (cuvântul „isoscel“, asociat cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și mortul acela din portret are aerul familiei... îi spun Anacletei. Acela este Faustino Higueras, Dumnezeu să-l aibă în paza sfinților săi arhangheli! spune Anacleta, iar printre indieni se înalță un murmur de rugăciuni. Era soțul tău, Anacleta? întreb eu. — Fratele meu, spada și scutul casei și al indienilor, până când dușmanul s-a ivit în calea lui... — Avem aceiași ochi, îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lumea continuă... Și în fiecare seară mă las și eu în voia lecturii, ca îndepărtata cititoare necunoscută... Îți smulgi imediat din minte nepermisa suprapunere de imagini între Directorul General și Ludmila, pentru a te bucura de apoteoza Cititoarei, viziune luminoasă, înălțându-se din cuvintele abile ale lui Arkadian Porfirici, pentru a gusta certitudinea, confirmată de atotștiutorul Director, că între ea și tine nu mai există obstacole, nici mistere, în vreme ce Cagliostro, rivalul tău, nu rămâne decât o umbră patetică mereu mai îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o placă de sticlă opacă, la o diafragmă care să delimiteze spațiul, fără a se impune vederii. Dar chiar simplificată, clădirea continuă să mă apese într-o manieră oprimantă: decid s-o suprim complet; în locul ei, un cer lăptos se înalță deasupra pământului gol. În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată, încurcată și supraîncărcată, încât, pentru a vedea puțin mai clar, e nevoie să curățăm terenul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști țepoși ițindu-se din vegetația uscată, iar ceva mai încolo, ca niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era nemișcat. Spre amiază avea să fie o pâclă de arșiță care va face dealurile să pară că dansează și tremură. Atunci va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce-și dezmorțea picioarele se uită printre copaci la casa care trebuie să fi fost clădirea principală. Judecând după ruinele din jur, la un moment dat trebuie să fi fost vreo zece-douăsprezece case. Ce trist, reflectă ea, toate clădirile astea înălțate în mijlocul savanei; toată speranța pusă în ele, iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia. Într-un colț, Mat bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici țânțarii, că iese fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât prin înălțarea simbolică a unui balon, în cinstea țării care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o valoare simbolică faptul că această ascensiune se produce chiar foarte aproape de locul care poartă numele lui Berthelot, cel care a reorganizat aeronautica românească! Și are o valoare simbolică faptul că domnul ambasador poartă același nume cu cel care-a înălțat primul balon cu aer cald... Îi mulțumim Franței, în numele balonului „Mihai Bravul”, în numele balonului „România”... Aplauze. Câțiva încearcă un timid „Vive la France!”. - Mă bucur să mă aflu aici, într-o capitală a francofoniei, într-o capitală a culturii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În partea cea mai sudică a Arhipelagului Galápagos, În Oceanul Pacific, la o mie de kilometri de coasta Ecuadorului, se Înalță o insulă mică și solitară, numită Hood sau „Insula Spaniolă”, care reprezintă locul preferat al albatroșilor uriași. Minusculul ei debarcader natural se numește În continuare „Golful lui Oberlus”, În amintirea unui om care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe cer cînd au ajuns, iar el se Întoarse, mulțumit, să mai contemple o dată mica insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la mai puțin de douăzeci de metri de punctul În care, după cum ar fi fost logic, aveau să tragă la cheu bărcile și În care, deși pe jumătate căzut, Încă se mai afla În picioare refugiul grosolan pe care-l Înălțase echipajul de pe María Alejandra, de al cărei stîlp fusese legat pentru a fi biciuit. Odată cu primele lumini ale zilei Începu vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la el, cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]