1,414 matches
-
-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se, prgătindu-se să sară de Îndată ce aveau să apară dintre ierburi. Auzind glasurile care se apropiau, coada i se ridică și Înțepeni, și apoi, când ei intrară Între ierburi, scoase un mârâit icnit și sări. Kongoni, cel În vârstă, În frunte, cercetând dârele de sânge, Wilson, pândind vreo mișcare În iarbă, cu arma sa mare pregătită, al doilea băiat, care privea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era sigură că o să se-ntâmple ceva. Dar nu se-ntâmplă nimic. Bărbații erau din nou acasă și asta era tot. Jim trase sacii de pânză de pe căprioare și Liz se uită la ele. Era și un cerb mare. Era Înțepenit și era greu să-l dai jos din căruță. — Tu l-ai Împușcat, Jim? Întrebă Liz. — Da. Nu-i o frumusețe? Jim și-l puse În spate ca să-l ducă la afumătoare. Charley Wyman rămase să mănânce la Smith. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mint. Îi evacuam de pe chei, trebuia să evacuăm morții, și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin, domnule?“, mi-au zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră picioarele și trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum ar fi murit cu o noapte În urmă. Dintr-odată era moartă și Înțepenită. I-am povestit asta unui prieten doctor și mi-a zis că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și bătrâna asta zăcea pe un fel de targă. „Vreți să vă uitați puțin, domnule?“, mi-au zis. Așa că m-am dus să mă uit și exact atunci a murit, a Înțepenit deodată. I se-ntinseră picioarele și trupul Îi Înțepeni cu totul. Ca și cum ar fi murit cu o noapte În urmă. Dintr-odată era moartă și Înțepenită. I-am povestit asta unui prieten doctor și mi-a zis că nu se poate așa ceva. Se strânseseră toți pe chei, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
complicate. Da’ să-i fi văzut pe macaronari cum se uitau când treceau pe-acolo spre oraș, pe lângă boii ăia mari și albi care trăgeau carele. Erau convinși că bătrânu-i nebun. Ș-atunci el Învârtea coarda și mai repede până Înțepeneau acolo privindu-l, ș-apoi strigau la boi și-i Împungeau ca să o ia din loc. Da’ chiar că mi-era drag când mă uitam la el cum sare coarda-n soarele fierbinte. Era haios și termina totul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era greu să se țină-n picioare. Își ținea capul plecat, dar nu prea mult. Manuel agită muleta. Taurul nu se mișcă, mulțumindu-se s-o urmărească din priviri. „Hai că e condus cu totul“, se gândi Manuel. „S-a Înțepenit acolo. E fixat tocmai bine. E gata să și-o ia.“ Gândea În termeni specifici luptelor cu tauri. Uneori Îi trecea prin cap vreo idee și nu găsea termenii specifici din argou, așa că ideea rămânea neexprimată. Instinctele și experiența se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toți cei din front erau capabili să înfrunte dușmanul... Când a ajuns la Toaibă, privirea colonelului a zăbovit parcă mai multă vreme asupra lui. Cum te numești, soldat? Toaibă a tresărit ca lovit de trăznet. În clipa următoare, însă, a înțepenit într-o poziție de drepți impecabilă și a răspuns: Să trăiți, domnule colonel, sunt soldatul Toaibă Toader, din plutonul cercetare! La ordinele dumneavoastră! Colonelul a ascultat răspunsul lui Toaibă cu un bob de zâmbet pitulat în colțul gurii și a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ședea în picioare comandantul diviziei, un bărbat între două vârste. Ochii de culoarea oțelului, care consonau cu părul grizonat, îi dădeau o notă de sobrietate. Nu părea un dur, dar un intransigent da! La doi pași de colonel, locotenentul a înțepenit în poziție de drepți. Cu mâna la chipiu, s-a prezentat: Domnule colonel! Plutonul de cercetare, cu un efectiv de treizeci de ostași, se află la ordinele dumneavoastră. Sunt comandantul plutonului, locotenent Făgurel. Ia loc, locotenente! - l-a invitat colonelul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi era o foame!... Acum ar fi vrut să doarmă puțin, dar foiala din jur nu-l lăsa. În cele din urmă a ațipit, doar cât ai coace un ou. Când a deschis ochii, afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de merinde de frică să nu se fi aciuat vreo lighioană prin ele... Pentru a face primii pași a depus mare efort. Bastonul nu-i era de folos, fiindcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme, ceasul a înțepenit acele nu mai sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și fără credință; spaima face ocol. Nu va fi nici un sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de zei și de zâne absurd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul pământ și nu mai are albastrul veșmânt. Bucuria soarelui a trecut, nici tristețea lunii nu se mai lasă peste singuratica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Însă la douăzeci de ani eram turbat, Întărîtarea tinereții - o parte livrescă, cealaltă genetică - justificîndu-se prin povestiri morbide, de groază, exista și furia de a trăi Într-o lume atît de ciudată, de avidă de suprafețe și miorițe. Cu portretul Înțepenit de două mii de ani, pentru că-n urmă cu cinci, pe vremea cînd Imhotep inventa medicina, de pildă, n-avea nici măcar portret, scurma din profil țuguiat pămîntul fără nume după rîme iar puțin mai tîrziu, pe vremea bibliotecii din Alexandria inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce e durerea. Dacă-mi țin brațul drept, dacă trag de el ca să-l Întind, parcă nu mă doare așa rău, spuse. — SĂ ți-l leg cu o fîșie de gît, propuse negrul. — Nu pot să-mi Îndoi cotul. A Înțepenit așa. Ce facem? — Hai să scăpĂm de băutură. N-ai putea s-arunci sacii care-ți sînt la ÎndemînĂ? Negrul Încercă să se-ntindă pînĂ la un sac, dar gemu imediat și se-ntinse la loc. — Atît de rău te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În război nu se schimbaseră deloc - probabil că Încă folosesc aceleași discuri; și totuși, sirena aia Îl Înșelase și-l făcuse să simtă pișcăturile alea usturătoare pe scalp, care erau o reacție clară În fața pericolului, așa cum un cîine de vînĂtoare Înțepenește cînd simte mirosul de prepeliță. La Început nu simțea pișcăturile. Înainte, pericolul și teama Îi provocau un gol În stomac. Îl slăbeau ca și cînd ar fi avut febră și cunoscuse neputința de a se mișca, atunci cînd trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost, pentru că bate vântul și soarele ăsta e grozav dar cam cu dinți. Când sunt înțepenite de frig, ca acum, viperele nu ne pot face nici un rău. Trecem, deci, liniștiți, încet - încet, pe lângă dânsa, fără s-o deranjăm. Privim înainte și în sus. Adică spre cer. Dar acuma ce văd? Mă frec cu labele din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. SÎntem sfîșiați În bucăți Într-o rochie de femeie, Înțepeniți Într-un gard viu și-l auzim pe Toal cum ne vorbește, iar În circumstanțele actuale trebuie să recunoaștem că ar putea avea dreptate. Mă rănești și mă faci să plîng Tot ce pot să spun e: — Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hoarde au curs peste veacuri gata-gata să ne acopere, ci noi am rămas nemuritori asemeni dacilor supuși lui Zamolxe cel veșnic, fiind binecuvântați de lumină și nemuritori”. în „Munții”: „Ei sunt parcă Dumnezei de piatră iar ciobanii par mici stânci înțepenite lângă turme, înfrățiți cu câinii și cu vulturii ca stăpâni ai ierburilor înflorite și stâncilor golașe.” în „Țara durerilor”, Bucovina ca parte a Moldovei ar trebui să poarte numele de Țara Durerilor, iar Moldova ar trebui să se numească tot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
intrat în curte, cu părul ud și treningul fleașcă - nuuuu, nu mai înainta! -, urcă trepetele verandei, duce mâna la buzunar, în căutarea cheii - nuuu, nuuu, opreștete, trezește-te, pentru numele lui Dumnezeu! - și încearcă să o introducă în broască... Clovnii înțepeniră, cu gurile căscate. Dansatoarea rămase nemișcată, cu un picior ridicat în aer. Spectatorii înghețară, la rândul lor, într-un stop cadru neașteptat. Nu se mai auzi niciun sunet. Sub cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o desfăcu tacticos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a auzit spunându-i lui James că am decis În cele din urmă să mă duc cu el la petrecere, a sărit imediat ca arsă. — Ăă, știi că nu te poți duce nicăieri Înainte să se termine Cartea, nu? Am Înțepenit. O clipă am avut impresia că James are de gând să dea cu ea de pământ. — Mda, trebuie să recunosc că e treaba de care mă bucur cel mai mult că scap și că ți-o pasez ție. Uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Umblăm după lemne să aprindem focul. Sunt o ratată. Nu știu de ce nu am inspirație, ce dracu’, doar Îl iubeam parcă pe Dan, apoi pe doctoru’. La dracu’. Ce să scriu? Parcă nu mi se mai mișcă penița, parcă a Înțepenit odată cu creierul. Toți oamenii studiază aici. Numai eu stau și scriu prostii. Ți-aduci aminte de Dinu? Oho, cum să nu! Mi-eră frică de singurătate și mergeam cu el. Ce chin! Ce calvar! Dar Dan? Cum e Dan? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colțul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri, ședea cu șapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatră! Surprins de întrebare, făcu un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ia lasă vorba, că n-am venit la taifas! îl întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate! zise pe urmă sever. Acu ți-am scris porcul, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]