1,381 matches
-
este concluziv și definitiv. Ce-ar avea de câștigat adevărul dintr-un dialog cu eroarea? Este adevărat că ne cunoaștem prost unii pe alții. Și că într-o discuție față în față cu aceasta, este tentant ca fiecare să se înțepenească în rolul pe care i-l rezervă celălalt: eu, desfrânatul imperialist proaspăt ras, ei, subdezvoltații fanatizați și bărboși. Cred totuși că există, mult mai multe cărți despre islam în librăriile din Paris sau din Londra, mai multe anchete la televiziune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
morală, în fața vieții pe care o viețuiam, a societății în care nu prea ne găseam loc bun, a politicii pe care o simțeam opresivă și absurdă. Dar, ca scriitor, nu prea poți de bunăvoie și nesilit de nimeni să te înțepenești în ficțiunea de istorie literară numită generație, nu poți rămâne în ograda ei, ești obligat să ieși în lume și să o faci de unul singur. Așa că, în măsura în care, scriind și publicând, fiind receptat ca individ, nu (doar) ca parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
las, am spus cu voce tare. Am preparat o soluție de opiu și i-am spus lui Ike să mă lase-n pace cîteva zile. Mi-a zis: - Sper să reușești, băiete. Sper să scapi. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. În patruzeci și opt de ore rezervele de morfină din corp mi s-au epuizat. Soluția de opiu abia dacă mi-a tăiat puțin din starea de rău. Am băut-o pe toată cu două pastile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ori le-am făcut propuneri sexuale fără nici o perdea unor oameni care nu dăduseră nici cel mai mic semn de reciprocitate. Ike venea la fiecare cîteva zile. - Mă bucur să văd că te lași, Bill. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. Dar dacă ți se face prea rău și-ncepi să verși, uite cinci centogramos de M. Ike mă judeca aspru pentru că beam. - Bei, Bill. Bei și te smintești. Arăți groaznic. Arăți groaznic la față. Mai bine te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ore la serviciu și acum era un prilej minunat de-a mă odihni. Doream ca în tabără să fiu bine dispus și să uit de toate necazurile și supărările pe care le aveam în suflet. M-am trezit cu picioarele înțepenite datorită poziției incomode și transpirat din cauza căldurii din compartiment. După ce mi-am potolit setea, am ieșit pe culoar, unde era puțin mai răcoare datorită geamurilor ce erau deschise. Trenul străbătea un sat. Pe geam casele alergau una după alta ca
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
povesti el, am împușcat un hrăpariț 133 de lup, talpa pădurei, bătrân, colțos și care, desigur, a călcat multe poieți și stâni, căci era gros în ceafă ca un vlădică. De la cel întâi foc a rămas mort ca toți morții, înțepenit cu dinții rânjiți, de parcă-ți era încă frică de el. Apoi, fiindcă în ziua aceea căzuse mult vânat, de nu mai încăpea în căruța noastră, ne-am hotărât să jupuim toate vulpele, și toți lupii împușcați, ca să le ducem numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-ar fi fost el mai bucuros, pentru același preț, să taie lemne decât să sufere osteneala unei asemine odihne. După șase sau șapte ședinți i-am dat drumul de pe scaunul unde îi înțepenise șelele, și înainte de a pleca a privit un moment cu ochi timizi pânzele și cartoanele noastre, dar desigur nu s-a recunoscut. Oare așa sunt eu? întrebă dânsul cu îndoială. Nu se văzuse nenorocitul în oglindă cine știe câți ani, încât nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acel zid de indiferență ridicat de domnul profesor. Dana pregătise însă o expunere pe deplin argumentativă ce a primit girul ambelor grupe. Iar eu, eu eram prinsă în acest angrenaj și mă simțeam oarecum neputincioasă. Era ca și cum aș fi fost „înțepenită” în propriile neputințe. Și ce neputință! Cum să iei cuvântul în fața unui așa „colos universitar” și ce să mai poți spune, să poți schimba cu ceva direcția faptelor noastre ? A fost destul de greu să pot găsi calea prin cuvinte către
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu ușurință în orice direcție voiesc. Mă hotărăsc s-o apuc înspre pământ, spre orășelul meu. Ajung deasupra străzii noastre, cobor și intru în căsuța modestă care până ieri fusese casa mea. Înăuntru, dau cu ochii de mine însumi, stau înțepenit într-un sicriu, am trupul rece, ai mei mă plâng și o mulțime de cunoscuți și de rude mă priveghează, se foiesc pe acolo. Vărs o lacrimă înduioșat de scena tristă. Mă apropii de mama, o strâng în brațe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la 4 853 de metri, cel mai Înalt punct deasupra nivelului mării, au Început să se atenueze. În timp ce treceam de Huánuco și ne apropiam de Tingo María, osia din dreapta, pe față, s-a rupt, dar din fericire roata s-a Înțepenit În apărătoarea de noroi, așa că nu ne-am răsturnat. În acea noapte am fost nevoiți să rămînem pe loc. Trebuia să Îmi fac o injecție, dar după cum ne-a mers norocul, acul s-a rupt. Următorea zi a fost astmatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare voința și lupta pentru supraviețuire a deportaților, puși în fața unui fenomen meteorologic de o intensitate necunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dracului să fii!! Nu poți să stai naibii la locul tău, bestie ticăloasă?! Ai? Marș la locul tău! Mircea s-a ridicat buimac. Abia-abia se ținea pe picioare. Era alb la față și plin de sânge. Tremura tot. Noi am înțepenit. Fiți atenți, pui de viperă! Ce-ați făcut voi se numește furt. Se-aude? Ați furat, bă nenorociților! Ați furat din bunul poporului! În loc să munciți cinstit, furați din averea statului român și din bunurile clasei muncitoare, ticăloșilor! Luați aminte! V-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
câteva momente, care mi s-au părut nesfârșite, am reușit să desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul material cald și lipicios. Doamne, am reușit! Urma retragerea mâinii. Cu grijă, cu mare grijă, cu corpul înțepenit de teamă, cu ochii ațintiți spre tablă, cu privirea inexpresivă, tâmpă, îndobitocită, nu vedeam și nu auzeam nimic din tot ce se întâmpla în jurul meu. Întreaga mea preocupare o constituia readucerea mâinii din zona de risc pe un teren neutru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l felicitau și-l fericeau că ajunsese, în sfârșit, la Mecca visurilor sale, unde vor înceta pentru totdeauna suferințele de tot felul. Stând un timp îndelungat lungit pe acoperișul vagonului, aproape că uitase să-și mai folosească membrele inferioare; îi înțepeniseră, nemaifiind capabile să execute comenzile transmise de la centru. Până la urmă a reușit să se încadreze în barem, iar când tata a atins cu cel de-al doilea picior peronul gării, locomotiva cu un fluierat puternic făcea cunoscută continuarea traseului spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
legat nimeni de mine azi. N-am avut mate; numai română, engleză și PTAP, la care ne-a dictat dirigu’ ceva la repezeală cu însușirea de cunoștințe și deprinderi militare și tehnico-nu-știu-cum, în spiritul formării omului nou. Scriam de ne înțepeneau degetele, când, pe la spatele dirigului, Bobby a început să se maimuțărească. Nu știu cum reușea, dar făcea la marele fix pe omu’ nou: se ridicase în picioare și stătea cu ochii ațintiți spre viitoru’ luminos, dădea din gură pe mutește, dar căsca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe mîini, mă hotărăsc să mai beau o aspirină. Știu c-o să-mi fac ferfeniță stomacul, dar mă gîndesc cu groază la un început de gripă și mi-e teamă ca artroza mea să nu-mi facă figura, să-mi înțepenească toți mușchii piciorului, acum, cînd mai am încă mult de umblat. Mestec bine între măsele aspirina, beau cîteva guri de apă și ies. ...am de luat băiatul de la cămin, sfîrșește o discuție Graur cînd îi ajung, un fel de explicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-și dezbrace costumul de azbest. Găsește în buzunarul pantalonilor cheia de la ușa încăperii și mi-o pune în față. Iau cheia, o bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi dezbrac încet costumul de azbest, îl împăturesc, i-l dau lui Vlad și-i mulțumesc, apoi îmi scutur haina de velur și pantalonii de scamele albe. Vlad bagă costumele în sacul de hîrtie, leagă sacul la gură cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu o minunată buiotă cumpărată de Mișu la Cortina d’Ampezzo. Am adoptat sistemul și acasă (sticle cu apă fierbinte, vârâte în patul respectiv). Ți-l recomand ca pe un mijloc infailibil de relaxare, împotriva frigului de toamnă care te înțepenește. Ai impresia că ești într-o cameră cu 23 de grade. Am dormit regește! Duminică dimineața la ora 9, la gară! până la amiază. În loc să ajung la 12.20, am ajuns la 4. Abia am avut timp să mă spăl, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie ca spre o făptură vie să-i ceri iubire, consolare, sfat, vorbă. Să vezi în radio o mobilă cuminte șt tăcută, fără muzică de jazz
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vetust, gen stampă din 1885, iar cele trei actrițe Maria [Botta], Aura B[uzescu] și Elvira G[odeanu] - jucând ca în viața adevărată, fără declamații de circumstanță. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că actorii nu stăteau înțepeniți ca să-i vadă publicul din trei sferturi sau din profil, ci îi întorceau spatele, ca și cum s-ar fi aflat într-o cameră cu patru pereți; un leagăn o masca pe Maria; în actul întâi, îmbrăcată în alb, degaja o impresie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se poate. — Blestemata asta de nuntă mi-a scos peri albi! exclamă ea. Din clipa în care am început pregătirile, totul a luat-o razna! Ușa e dată în lături și acum aud perfect. Ea e. E Alicia. Simt că înțepenesc. — Mai întâi, nu găsim loc la Plaza! După care, tortul e un fiasco! Și știți ce am mai auzit? — Ce anume? spune Robyn cu glas temător. Că domnișoara mea de onoare s-a vopsit roșcată! Și o să facă notă discordantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
preluată din cunoscutele episoade evanghelice În care evreii Îl batjocoresc pe Isus : „Iar căpeteniile poporului Își făceau râs de Isus. Râdeau de el și ostașii” (Luca 23, 35-36). „Jidovul” care păzește corpul neînsuflețit al Sfântului Ioan cel Nou și care Înțepenește când vrea să tragă cu arcul În Îngerii veniți să-l Înalțe pe sfânt la cer Își are echivalentul În legendele populare românești referitoare la Învierea lui Isus : „jidovii” care păzesc corpul Mântuitorului Împietresc atunci când vor să arunce cu pietre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și ne-a scris foarte mult. Înseamnă că „emoțiile” de pînă acum nu erau reale, fiind mai mult un fel de autosugestie (motivul: „îmi apare în minte figura nașului nostru și zîmbetul lui atît de... ironic și neîndurător... și stiloul înțepenește”. Aceasta este imaginea criticului și a profesorului a cărui ironie este un scut de apărare!...). Deci, gata cu Comitetul! Nu se putea mai bine, mai ales în acest moment. Numirea la revistă, oricît s-ar supăra prozatorul ce conversează numai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
câmpurile de luptă în cel de-al doilea Război Mondial, i s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară și Veteran de război. Anii i-au gârbovit umerii și i-au înțepenit genunchii greu încercați în război. Juristul Octavian Davideanu a trecut în neființă în ziua de 7 ianuarie 2003 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea Iași. REFERIRI ARTICOLE : -IOLU, LIVIU, Omul c-un secol școală, „Opinia studențească”, nr. 116, 5-11
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de ritmul halucinant al mazurcii. Pentru o fracțiune de secundă, Ania se oprește, Își Îmbrățișează mama. În timp ce pulsul dansului o smulge Într-o nouă goană, Ania Îi aruncă rece informația: „S-a vândut“. Ca și cum ar fi lovit trăsnetul, Liubov rămâne Înțepenită În mijlocul sărbătorii-coșmar, care acum crește până la paroxism. GB: Evident că tu ai fost inspirat de Meyerhold și de viziunea lui muzicală. Opunându-se realismului greoi al montării lui Stanislavski, Împotriva căruia și Cehov Însuși s-a revoltat, Meyerhold vedea actul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]