2,507 matches
-
T. Arghezi, M. Blecher, E. Lovinescu, Luca Ion Caragiale, Cella Delavrancea. Desenele ce ilustrează volumul aduc un plus de expresivitate și de vitalitate narațiunii. Povestind, B. creează mici tablouri în care, asemenea picturii sale, culorile exprimă în cele din urmă încântarea în fața vieții, bucuria de a trăi. SCRIERI: În noul Paradis, București, 1942; Destăinuiri anti-literare, pref. Șerban Cioculescu, București, 1979. Repere bibliografice: Ovidiu Constantinescu, Lucia Dem. Bălăcescu, „În noul Paradis”, „Bis”, 1942, 14; Dan Petrașincu, „În noul Paradis”, VAA, 1942, 294
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean. C., pentru care arhitectura este „cronica vie a trecutului”, „cea mai exactă expresie a istoriei sale”, se preumblă cu o lucidă încântare printre „minuni” precum palatele de odinioară, casele domnești și boierești, locuințele țărănești, bisericile, crucile de piatră. Stăruind asupra artei sătești, cu „frăgezimi” și „subtilități” desfătătoare, supunând unei febrile percepții valorile plastice de altcândva, estetul nu recomandă o cantonare în trecut
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
tine Viola, de ce latri sub geamul meu în fiecare zi? Ți-am dat și pește dar ție nu ți-a trebuit. Ciocolată acum nu am și nici nuți pot da în fiecare zi. Cățeaua era fericită șiși mișca codița de încântare. Bărbatul se gândise o clipă, apoi o chema drăgăstos în curte, unde ea nu fusese nicodată și nici nu dorise să ajungă. Aruncase o privire curioasă să vadă cum e, semăna curtea cu a lor, dar totuși nu era la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Vă rugăm indicați purtătorului unde să schimbe trenul și unde să coboare, pentru că persoana nu vorbește engleza. Purtătorul are destinația: gara Grand Trunk. Detroit“. Stăteau alături, pe locuri fără rezervare. Lefty era cu fața spre geam și privea afară cu Încântare. Desdemona se uita În jos, la cutia ei pentru viermi de mătase, cu obrajii Împurpurați de umilința și furia pe care le simțise În ultimele treizeci și șase de ore. ― E pentru ultima oară când mă tunde cineva, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt urme de sânge. Fără să-mi iau privirea de pe ecran, Întind mâna. Tata bagă mâna În buzunarul de la haină și scoate o bomboană. Când mi-o dă, Îmi șoptește: ― Uite, vine minotaurul! Și eu mă Înfior de teamă și Încântare. Cam savant pentru mine, pe atunci, tristul destin al acelei ființe. Asterius, născut monstru fără să poarte vreo vină. Fructul otrăvit al trădării, o rușine ascunsă de ochii lumii; la opt ani nu Înțeleg o iotă din toate astea. Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țipă Desdemona În telefon câteva zile mai târziu. Apoi spuse, ținând receptorul la piept: ― Mikey Antoniou tocmai i-a cerut mâna lui Tessie! S-au logodit! Or să se căsătorească de Îndată ce Mikey termină cu seminarul. ― Vezi să nu mori de Încântare, Îi spuse Zoë fratelui ei. ― De ce nu-ți ții gura? ― Nu te Înfuria pe mine, spuse ea, oarbă la ceea ce avea să-i aducă viitorul. Nu eu mă mărit cu el. Ar trebui să mă Împușcați mai Întâi. ― Dacă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ideal“. Aș vrea să arăt cum „aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie“ se leagă de „ura față de oglinzi care Începe la vârsta mijlocie“. Aș vrea să am un cuvânt pentru „tristețea indusă de restaurantele falimentare“, ca și pentru “Încântarea de a primi o cameră cu minibar“. N-am găsit niciodată cuvintele potrivite pentru a-mi descrie viața și acum, că m-am apucat de povestea mea, Îmi trebuie mai mult ca niciodată. Nu mai pot să stau retras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și aranjamente florale, s-a dus cu ele În casa de oaspeți și s-a așezat lângă patul Desdemonei, iar ea s-a uitat la fotografii cu Încântarea cu care te uiți la broșurile turistice. L-a Întrebat pe Milton cât putea să-și permită. ― Nu vreau să vorbesc despre asta, mami. Nu ești pe moarte. ― Nu-l vreau pe ăla Imperial. Georgie spune că Imperialul e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că știi toate astea. ― Îți spun eu cine știe. Domnișoara Schuyler, ea știe. Râsul, hohotul țâșni din gura ei ca un gheizer și apoi Obiectul se prăvăli pe spate pe canapea. Țipă de Încântare, zguduindu-se. Dădu din picioare, dărâmând țigările de pe masă. Avea din nou paisprezece ani În loc de douăzeci și patru și, Împotriva tuturor probabilităților, ne Împrieteneam. ― „Neplânsă, părăsită, făr’ de-al nunții desfăt, mă mână Înainte moartea...“ ― „...soartas...“ ― „...soarta. De vie spre al morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Rex se afla un rucsac militar plin cu bere Stroh’s. Am coborât treptele până pe gazon. Terenul era neregulat, plin de rădăcini, dar cetina era moale sub picioare. Pentru câteva clipe, În ciuda proastei mele dispoziții, am reușit s-o simt: Încântarea proaspătă pe care ți-o dădea nordul Michiganului. O vagă răcoare În aer chiar și În august. Ceva aproape rusesc. Cerul indigo de deasupra golfului negru. Mirosul de cedru și pin. La marginea pădurii Obiectul se opri. ― O să fie ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca tine care să se lase târât într-o asemenea aventură periculoasă. Urechile lui Fulcinius dogoresc, deși le simte reci ca două slo iuri de gheață. Sub mina încruntată, bătrânul împărat reușește cu multă gre u tate să-și ascundă încântarea. Speră din tot sufletul ca vor bele sale să ajungă la Livia. Inima îi tresaltă la gândul dispe rării care o va cuprinde. Poate că spaima o să-i fie sfetnic mai bun decât în găduința de care a dat dovadă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
știați că fiul meu cel mic scrie și el o istorie a Romei? se minunează Antonia. Tonul ei ușor înțepat o miră pe Vipsania. Se simte cumva ofensată? — Lucrează sub îndrumarea lui Titus Livius, continuă cu mândrie nedisimulată cumnata ei. Încântarea ce i se citește pe față o bucură pe Vipsania. Antonia se ferește să-l elogieze în public pe Claudius, fie și indirect, ca acum. Sunt mai degrabă distanți unul față de celălalt. Nu că nu l-ar iubi ca mamă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scurte conversații, când Geraldine stă frumușel cocoțată pe colțul biroului meu, iar eu îmi doresc în sinea mea să arăt ca ea. Și de multe ori chiar luăm prânzul împreună, adesea cu Ben Williams, lucru care îmi provoacă durere și încântare în același timp și în egală măsură. Încântare, pentru că trăiesc pentru zilele în care el ni se alătură, dar e și durere, pentru că de fiecare dată când vine, mă transform într-o ciudată de paisprezece ani. Nici măcar nu-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
colțul biroului meu, iar eu îmi doresc în sinea mea să arăt ca ea. Și de multe ori chiar luăm prânzul împreună, adesea cu Ben Williams, lucru care îmi provoacă durere și încântare în același timp și în egală măsură. Încântare, pentru că trăiesc pentru zilele în care el ni se alătură, dar e și durere, pentru că de fiecare dată când vine, mă transform într-o ciudată de paisprezece ani. Nici măcar nu-l pot privi, darămite să-i mai și vorbesc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ratează ei unul pe altul, încă o dată. Dar Jemima este fată bună și decide să nu mai ia clătita groasă din care se scurge untul și se prelinge sosul de ciocolată. Se îndreaptă în schimb spre o cafenea, care spre încântarea ei, e aproape goală. Se așează la o masă din colț, de lângă fereastră, și cere un cappuccino, după care își scoate prima din cărțile cumpărate și se afundă - confortabil de data asta - în lumea Annei. Între timp, Ben are chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a mă machia pe mine. ― Jemima Jones! spune vocea amplă și zgomotoasă a redactorului-șef, când trec pe sub boltele învăluite în fum din Wine Cellar. E puțin după ora șase. Geraldine stă chiar lângă redactorul-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără doamnă? Mă încordez îngrozită când o mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sub cap, mă întind pe cuvertura albă de damasc, și privesc la tavanul în cerc de deasupra. Ultimele raze de lumină ale zilei se strecoară prin șipcile jaluzelelor de lemn. Nu mă mai pot abține, așa că zâmbesc larg, plină de încântare. După o vreme, mă ridic să mă duc la baie, și în drum trec pe lângă o oglindă veche și aurită din perete. Știu că probabil credeți că am ceva cu oglinzile, și că probabil vi se face rău de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima e plecată în vacanță la Los Angeles pentru două săptămâni. ― Unde e plecată? Ce face acolo? ― Dar cu cine vorbesc? Lisa i-a recunoscut vag vocea. ― Sunt Ben Williams. Tu ești, Sophie? ― Nu, spune Lisa, frecându-și mâinile de încântare, pentru că Sophie a ieșit să ia niște țigări și o să înnebunească dacă află că a sunat Ben Williams. Sunt Lisa, râde ea. Bruneta. ― A, bună. Ce mai faci? ― Bine, spune ea. Nici nu trebuie să întreb ce mai faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
A fost peste tot în Montana, în toate buticurile și cafenelele șic și scumpe. A fost chiar extrem de tentată să-și cumpere un costum crem de marcă care arăta de vis pe noul ei trup slab - care, spre marea ei încântare devine din ce în ce mai slab cu fiecare zi, mulțumită unui regim complet lipsit de grăsimi și unui program de exerciții care ar face-o geloasă și pe Cher - dar nu și l-a cumpărat, pentru că până la urmă, unde l-ar purta? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
citit, decide e chiar foarte bine, până la urmă. Dacă n-ați fi știut, nici n-ați fi visat că Jemima și-a petrecut cea mai mare parte a timpului singură, descriind Los Angelesul drept ca pe culmea strălucirii și a încântării. Ar putea să fie așa foarte bine, numai că nu e așa și pentru ea. Când termină, își pune capul în mâini și oftează, gândindu-se la ce s-a întâmplat mai devreme, când a fost la sală, și întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vase aveau să plece către tot felul de meleaguri. Apoi zise: — Peste două zile o să plecăm spre capitala Spaniei, Madrid. Ca să ne întâlnim cu regele Spaniei. — În curând o să ajungem să-l vedem pe rege? Glasul lui Tanaka tremura de încântare. În inimile solilor care nu se întâlniseră niciodată cu Stăpânul, bucuria unei binecuvântări nemaipomenite cum era acest eveniment, se răspândea ca apa într-un pământ însetat. — Trebuie să vă spun fără ocolișuri că... a apărut o piedică neașteptată. Velasco șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lovi-o peste coapse ca s-o facă să se grăbească, i-ar da și un șut În fund. În timp ce savuram scenariul, derulându-l iar și iar În minte, simțeam cum mi se Înmoaie picioarele și brațele de teamă și Încântare, o combinație stranie care mă făcea să mă simt cu adevărat rea. Simțeam că urma să fiu pedepsită pentru asta Într-o viață ulterioară. Eu o să fiu o vacă, iar ea va fi corbul care-mi va ciuguli coastele. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scaldă femeile copiii nou-născuți. Aici plutesc morții cu ochii Îndreptați spre cer. Aici au ajuns prietenii mei În dimineața ajunului de Crăciun. Erau bucuroși că plecaseră din Lashio, unde nu făcuseră decât să se pună pe picioare după boală. Spre Încântarea lor, Walter găsise locuri libere Într-un complex turistic chiar pe malul lacului Inle. Își vor putea petrece timpul În condiții de lux până să-și reia itinerarul inițial planificat pentru Birmania. Veniseră cu un autobuz de la aeroportul Helo până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
audă adevărul? Ce risca el dacă Îl spunea? Și cum se uita spre lac, găsi un răspuns. —Uitați-vă acolo, le spuse, arătând cu mâna. Acolo, bărbatul În picioare din barcă. Călătorii noștri Își ridicară capetele și scoaseră strigăte de Încântare când văzură că era vorba de unul dintre celebrii pescari Intha de pe lacul Inle. Scotociră după aparate și se auziră sunetele specifice ca de material sfâșiat când le scoaseră din husele Închise cu arici. Privind prin obiectiv, murmurau extaziați. Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu mâna ca pe un stol de porumbei. —Tai-tai! Pe mai târziu. Prietenii mei și băieții care le cărau bagajele se Împrăștiară care Încotro către diferitele alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică și fermecătoare. Bennie intră În căsuța lui. Interiorul era din Împletitură de ratan, podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]