2,060 matches
-
noi, ceilalți, vom apărea În seara asta, la cina aniversară de la The Cliff. Tom se zgîiește copleșit la ecranul TV imens, cu plasmă, situat față În față cu canapeaua din apartamentul nostru, apoi dă fuga În dormitor. — Mami! strigă el Încîntat. Tati! Mai e și aici un ecran gigantimens. Putem să ne uităm acum? Putem, tati? Te rog? — Nu, dragule, spune Dan, urmîndu-l În Încăpere. Azi nu ne uităm la televizor. Se Întoarce către mine și Își dă ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
miresmă de iasomie. I l-am prezentat pe Rotari drept viitorul duce de Brescia, și el, devenit neașteptat de vorbăreț, a început să-mi facă o descriere din care nu lipseau admirația și prietenia. La sfârșit tatăl meu a părut încântat. L-am întrebat ce era cu toiagul ăla; el mi-a explicat că suferea de boala marelui papă Grigore cel Mare, dar că, exceptând cele câteva zile de durere îngrozitoare la degetul mare de la picior, guta era o suferință suportabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
furnizate de evrei în afaceri; acesta i-a răspuns cu răbdare, ascultându-l atent. Rotari l-a întrebat dacă și la Brescia erau evrei care se pricepeau la astfel de lucruri și, auzind răspunsul pozitiv al lui Yehudah, a părut încântat. Am plecat de-acolo cu două ceasuri înainte de asfințit, ca să ajungem și la episcopul Severo. La episcopat am fost întâmpinați de doi tineri diaconi, chemați de gărzile longobarde care păzeau poarta. Le-am spus cum mă numesc și dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o fac acum. Igino a continuat: - Saliva ta să fie aur sau căcat în orice târg. Iar eu am pus capăt discuției. - Saliva mea o să aibă sunetul aurului pe tejghea, dacă Dumnezeu mă va ține în viață. Omul a plecat încântat. Gisulf a văzut toate acele gesturi și m-a întrebat ce însemnau. I-am explicat. - Acum pricep ce voia să zică Arioald numindu-te „unul care pretutindeni poate asculta și poate fi ascultat“. Și dacă nu te ții de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ai încredere-n mine? I-am pus o mână pe mâinile lui, pe care și le ținea la piept. - Da, am încredere-n tine. - Atunci o să-mi dai banii când ni se va arăta în fața ochilor Ravenna, a spus el încântat. În timpul nopții s-a înnorat, iar dimineața se făcea simțită o ploaie măruntă. Ieșind noi din adăpost, după accesele de tuse, flegme și bășini, aerul călduț și lipicios ni s-a părut de-a dreptul parfumat. Eu și cu Gundo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un limbaj numai de el înțeles, spre amuzamentul general. S-a uitat țintă la mine, s-a gândit puțin și mi-a surâs. După isprava asta s-a dat jos așa cum urcase și mi s-a ghemuit la picioare, încântat. Din seara aceea, neștiind el pe-atunci înțelesul cuvântului, m-a numit, pocindu-mi numele latin Stilianous, „Anus“, care înseamnă inel, dar și mejeră bătrână sau găoază. Mi-a zis așa cam până la doisprezece ani, și din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lumea lăuntrică a oamenilor celei reale din afară. Cred că sunt, câteodată, ca acel urs care nu vrea să iasă din vizuina lui în frigul ultimei zăpezi de primăvară. Asta-i tot. În acea clipă a intrat Rotari, spunând foarte încântat: - Iată-i cum stau, mână-n mână, ca doi amanți. După care s-a adresat intendentului care-l însoțea: - Vezi, Ostillio, cum se nasc bârfele? M-am sculat în picioare. Ostillio aducea daruri din partea Gundepergăi. Rotari i le-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță și de la tăciunii aprinși din vasele de încălzit. - Accept propunerea ta, a spus Rotari. Gundeperga nu s-a arătat prea încântată și a rostit glacial precum aerul încăperii: - Există câteva condiții. Te vei împreuna cu mine vreme de douăsprezece luni; dacă în acest răstimp nu voi da naștere unui băiat și nici nu voi rămâne grea, unirea noastră va rămâne doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după ce am trecut de zidurile de la intrare, a așteptat să-mi dau cu părerea despre ceea ce vedeam. N-a fost nevoie să mint. - Lucrarea ta de reconstrucție a fost fără egal, am spus. Cividale îți va fi recunoscător peste veacuri. Încântat, m-a întrebat: - De ce te-a trimis Rotari aici? Nu i-am spus nimic legat de dorința Gailei și m-am mărginit să-i zic că regele îi trimitea salutările sale și că dorea imediat un patriarh pentru arienii ducatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
circulație primele monede de aur longobarde, având imprimate pe o față o stea cu șase raze strălucitoare, și pe cealaltă, o cruce latină și numele lui Rotari. Când i s-au adus regelui primele monede, le-a zornăit în pumn încântat și mi-a spus: - Ți-l amintești pe Marcello și ceea ce ne-a spus atunci? Ei bine, acum n-ar putea să-mi mai spună că un rege nu e rege adevărat dacă nu bate monedă și este obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de confesiune, mă raportam. I-am recitat crezul arian. Credeam că mă va acuza de erezie, că îmi va ține o lecție și va respinge ceea ce se afirma acolo. În schimb, a aprobat cu capul său mare și a zis încântat: - Ești pe calea cea bună, Stiliano, dacă crezi cu adevărat în tot ce ai spus. Îndoiala strecurată era mai mult decât limpede, și am simțit nevoia să precizez: - Credeam în totalitate. Acum, doar în parte. La care el a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mai multe ori prin fața acelorași clădiri, acelorași magazine, acelorași firme, Înainte de a Înțelege că numărul pe care Îl caută este al Hotelului Jubileum - firma de neon aruncă pe caldarâmul din față o lumină spectrală. Agentul simplu arată numărul 17, Încântat că el a fost cel care l-a depistat. Cine ar putea locui la numărul 17? Unul care nu se teme de ghinion. Un tip fericit. La capătul scărilor abrupte, ușa de sticlă, În cadru de aluminiu, pare Închisă. Agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era atât de excitant cu ea, prima dată se Întâmplase Într-o garsonieră din strada Cortina d’Ampezzo. El Încă era căsătorit, iar Maja nu avusese Înaintea lui decât vreun student efemer. O, Elio, Îi spunea Încolăcindu-se uimită și Încântată În patul garsonierei, a fost fantastic, nu știam că poate fi așa. Maja era pe dinăuntru fin granulată, ca o gogoașă de mătase. Acum Însă e uscată, aproape abrazivă. Elio se ridică În șezut, Își puse picioarele desculțe pe covoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lipsește ceva? Jonas ăsta e un soi de geniu - e În anul patru la liceul științific, e fixat pe chimie, joacă baschet, după părerea mea, sunteți făcuți unul pentru celălalt. — Anul patru la științific? E mare! spuse Valentina nesigură, dar Încântată că un băiat de liceu o observase pe ea, care abia făcea a treia de gimnaziu. — Ce spui acolo? o liniști Miria incitată, căci Îi plăcea să combine tot soiul de relații prietenelor sale, iar Valentina era ingenuă și pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimic, doar îl privea ca un discipol umilit. Nu mai făcuse ceva memorabil până în momentul în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase un arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița de păr castaniu lăsată intenționat să cadă din plasa împodobită cu mărgele. Apoi îi pipăise corsetul strâns. Ea vorbea repede, ușor uimită, ușor speriată, nu se poate, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care știau foarte bine că vorbitorul este ipocrit, dar voiau să-i facă plăcere, plus că aveau peste câteva zile examen cu profesorul care îi privea și el încântat, din stânga lui Andrei Ionescu. Pe la jumătatea expunerii, când Andrei arăta pe ecran sigiliul domnesc, povestind despre un alt document, îmi pare rău că n-am putut să-l aduc, un document pe care apare aceeași imagine..., a intrat și Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se mișcau, vorbeau. Se putea oare... erau zâne. Da, așa e, zâne adevărate. Descoperirea șocantă o făcu pe Sidney să se împiedice și să cadă, lucru care atrase niște priviri nu foarte prietenoase din partea strălucirilor - pardon, zânelor. Nu păreau prea încântate să aibă companie. Era clar, venise timpul ca musafirul nepoftit să fugă cât o țineau picioarele. După vreo douăzeci de minute, ajunse acasă la bunici. Se strecură înăuntru fără să trezească pe nimeni, direct în camera ei, cu gândul la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avem apă și sare Nu te teme, mamă micuță Nu te teme, mamă a noastră a tuturor. Innei îi plăcea farte mult acest cântec, mai ales când femeile din casă cântau pe voci, dând vrăjii putere și mai mare. Era încântată că ajunsese să învețe ceva cu asemenea putere atât de târziu în viață. - Chiar și noi, cele mai bătrâne, spunea ea și arăta cu degetul ei osos înspre mine, chiar și noi babele ne putem alege cu trucuri noi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
voia să vorbească doar cu Rahela: - Una dintre femeile de la curtea regelui e aproape de naștere, i-a spus ea mătușii mele. Regina lui Hamor le cheamă pe moașele din casa lui Iacob s-o ajute . Lea n-a fost prea încântată când am început să-mi pregătesc trusa pentru călătorie. S-a dus la Rahela și i-a zis: - De ce n-o iei pe Inna cu tine la regină? De ce vrei s-o iei pe Dina de lângă mine tocmai acum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii. Înainte de călătoria la Salem, eram sigură că mamele mele îmi citesc gândurile și văd direct în inima mea. Iar acum descopeream că sunt o ființă separată, opacă și prinsă pe o orbită despre care ele nu știau nimic. Eram încântată că-mi descoperisem singurătatea și mi-o protejam, îmi făceam de lucru la capătul livezii și chiar dormeam în cortul improvizat la marginea câmpului împreună cu nevestele fraților mei. Mă simțeam bine singură, cu gândul doar la cel iubit, socotindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cântece de dragoste, care păreau să nu mai aibe număr. Eram intimidată de atâta atenție câtă ni se dădea, cupele se ridicau, erau zâmbete largi și sărutări. Chiar dacă eu și Benia eram totuși prea bătrâni pentru astfel de prostioare, eram încântați ca niște copii și ne mâncam din ochi. Când Meryt s-a aplecat și mi-a spus să nu le mai iau oamenilor șansa de a se încălzi în lumina fericirii noastre comune, am lăsat la o parte orice timiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mesagerul să ajungă la casa noastră. Kiya a alergat la ușă cu vestea că a venit un scrib la casa lui Menna care o căuta pe Den-ne moașa și că acum era pe drum spre casa lui Benia. Eram încântată că urma să primesc încă o scrisoare de la fiul meu. Trecuse mai bine de un an de la ultima și-mi închipuiam cum o să-i arăt lui Benia scrisul fiului meu pe tăbliță când o să vină seara acasă. Stăteam în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu, iar moartea lui Gildas, al cărui vot ne era asigurat, poate face jocul celor din familia Le Bihan. - Cu riscul să te contrazic, tată, asta poate, dimpotrivă, să servească planurilor noastre. - Nu mai spune! - Christian va fi cu siguranță Încîntat să scape de partea lui de șantier naval acum cînd asociatul lui nu mai este acolo pentru a face ca lucrurile să meargă bine. Și am Încredere În dumneata că o vei convinge pe Jeanne să-ți cedeze partea defunctului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre un teren de tenis umbrit, alăturat vilei, pe care o femeie brună și zveltă lovea mingi propulsate la intervale regulate de un lansator automat. Chantal renunțase să-l convertească - plăcerea lui era golful - și apelase la prietenii fiicei ei, Încîntați să profite de teren servindu-i drept parteneri. Fiica lui Pierre-Marie de Kersaint venea o dată pe săptămînă, la fel ca Ronan Le Bihan sau fata care o ajuta pe Anne la cafenea. Dar cel mai asiduu, cel mai Înzestrat totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]