1,681 matches
-
din Budapesta la ordinul rușilor, în urma prăbușirii unei case, Marius fusese prins între două uriașe blocuri de beton. Puternice unități germano-maghiare pregăteau un contraatac, a rămâne în zonă echivala cu moarte sigură sau prizonierat, dar, în ciuda ordinelor, Nicky s-a încăpățânat să întâmpine inamicul cu foc de mitralieră până când prietenul lui a fost salvat. E bun ceaiul? Mmmmm!....În timp ce mormăie de plăcere, băgă nasul înroșit de frig în aburul cald. Excelent! Cu un pic de rom ar fi perfect. Dar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui Schultz este grețos de binevoitor. Așa cum am mai spus, nu știu nimic. Așa deci, nimic. Chipul devenit brusc prietenos, nu arată nici un gând rău. Chiar reușește să se destindă până ajunge la un zâmbet liniștit. SS-istul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
smulgându-l de la rădăcină din pielea capului. Prizonierul scoase un urlet asurzitor și încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul său. Bruno, crestează-i ochii! Scharführer-ul se apropie lățind un rânjet răutăcios pe fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două ori pe lună, cu femeile care-i veneau În vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau se Încăpățînau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, Îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea Încredere În nimeni, un lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
întîmplat o dată să aud cum cineva ar fi spus că de nenumărate ori s-a străduit el să-mi explice mie că Platon și Plotin nu e unul și același filozof, că sânt doi filozofi deosebiți... și că eu mă încăpățînam să nu înțeleg... Era un asistent de la Litere și filozofie, care ajunsese acolo nu-mi explicam cum, în orice caz foarte rapid, deși se știa că era un dandy superficial și ignorant... L-am pândit și invitat în aceeași casă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne uimi, ai fi zis că ne păcălea, se ridicase în capul oaselor și arăta odihnit și plin de vervă. "Nici măcar nu puteți să-mi dați un pahar de vin? Atunci cărați-vă! Ce așteptați voi de la viață, de vă încăpățînați atâta să n-o pierdeți? Ei, ce mare brânză ați face dacă v-ar da drumul? Viermi ai pământului, și tu, patrie, nu vei avea oasele mele, fiindcă eu am asta la mine (și ne arătă o fiolă, pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi pe urmă un telefon să-mi spuneți cum ați rezolvat.' "Bine, tovarășe Vătămanu, vă mulțumesc că ați avut toată bunăvoința!" "N-aveți pentru ce! Vă urez succes!" " Ah, strigă Matilda când auzi, trebuia să insiști și să nu te încăpățînezi la o bibliotecă, trebuia să te fi dus iar ia Mircea și să-i spui că dacă nu sânt locuri de bibliotecar, să-ți dea altceva. Acum ce-o să faci? La Brațele de muncă! Ăia or să te trimită să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în mod sincer el nu are pentru D.D.-Dolj decât sentimente de prietenie, da, numai prietenie și nicidecum ură. El vrea bucuros ca între ei doi să nu mai fie nimic, el a și uitat totul... Zadarnic, D.D.-Dolj se încăpățînă să nu-i vie în întîmpinare, și atunci I.C. bătu cu palma în masă: bine, reluăm ședința! Și îl ignoră pe D.D.-Dolj ca și când nici nu l-ar mai fi auzit când acesta se ridică în plenul adunării și își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcuse că dacă publicam o carte ar fi putut să mă ajute să reintru în învățămîntul superior la București. Abandonai deci pe Giordano Bruno definitiv. Așadar pârtia aceasta pe cursul vieții mele nu putuse fi urmată, chiar dacă m-ași fi încăpățînat să insist. Și în nici un caz n-ași fi pucut părăsi Oraca mai curând de câțiva ani. Or, tocmai de acolo avea să țâșnească... Dar tocmai în următorii ani veni pentru mine o perioadă în care începui să lucrez cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și aici, dar altfel!"" Ei, altfelul ăsta, zise Ciceo, mă scoate din sărite, descrie pe pagini întregi cum eroul ia dimineața un purgativ, se duce la toaletă și simte cum se ușurează... La ce corespunde asta din Homer?" "De ce te încăpățînezi s-o citești?" râse iar Lavinia. Se spune adesea: vreau să-mi dau seama care din noi doi e un idiot, în cazul de față eu sau irlandezul ăsta?" " Deosebirea ar fi că el e celebru și tu nu ești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în biroul meu și se opri lângă ușă: era, ai fi zis, întruchiparea smeritei lui Dostoievski, dar fără nimic din aversiunea ascunsă și fatală a acelei eroine pentru cămătarul cu care fusese silită să se mărite (eșuase în strădania ei încăpățînată de a-i dovedi fostului ofițer că refuzase să se bată în duel fiindcă era un laș și un ticălos; smerita, care de fapt nu era smerită deloc, se aruncase pe fereastră). Bineînțeles, nici eu nu eram acel cămătar! "E
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de două ori, de câte ori era nevoie. În general, respectivul sau respectiva născuse, zăcuse prin spital (apendicita și colicile renale erau la mare modă, în fiecare semestru) sau avusese loc un deces în familie. Minciunile curgeau, emoționante și convingătoare. În caz că te încăpățânai să-ți menții părerea, intervenea decanul sau se găsea un coleg binevoitor care să modifice nota. Desigur, exista și-o parte bună în toată povestea asta. Nu trebuia să mă ascund, nu mai era nevoie să joc teatru. Victime ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un pește fiert peste picioarele vecinului? Haine? Vreo plapumă? Niște cadouri, pentru-acasă? Misterul rămânea, cu fiecare an, intact, împachetat în pânzele sacilor, colorate ca un pulovăr turcesc. Încărcată cu mărfuri grele și parfumate, corabia asta a lor, pe care se încăpățânau să nu mă invite, se umfla în vânt și, scăpând din ghearele tiranului de la catedră, zbura pe geam spre cine știe ce Dardanele din Bărăgan sau Oltenia. Și totuși, studenții își păstrau farmecul, încărcătura de naivitate și consecvență de care mă atașam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aproape invincibili, dar, la un moment dat, viața lor sărise de pe șină, în timp ce-a mea își văzuse liniștită de drum, cărămidă cu cărămidă, pas cu pas, cadavru după cadavru. Atmosfera facultății e și mai greu de povestit. Mă încăpățânasem să dau la Filologie și, ca să fiu sigur că intru, citasem din belșug din operele tovarășului Nicolae Ceaușescu. Căzuse un subiect din Rebreanu, dar ce mai conta: pământul, Partidul și poporul se împleteau firesc, într-un comentariu cald și drăgăstos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am trimis pe-amicul Paul la înaintare. Stătea potolit, lângă un brăduț, molfăind dintr-o vată de zahăr: marioneta perfectă. Probabil bombănea în gând, cum obișnuiam cu toții. Ar fi făcut orice-i spuneam, mimând obediența până la sacrificiu; avea o admirație încăpățânată față de mine: amândoi isteți, amândoi copii de profesori, slăbănogi și-antipatici (el mai mult, eu mai puțin). Aflasem că citea Freud și ținea un jurnal; două argumente temeinice să-l îndrăgesc, înainte de a-l demola. Te ungeau la suflet tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o întreagă lume pierdută, cu tot cu colecția ei de-obiecte uitate și inutile: oameni captivi, nici vii, nici morți, rămași „la interval“ (cum le zicea Mihnea), prinși între două vârste, între socialism și capitalism, suspendați deasupra unui trecut pe care se încăpățânau să nu-l abandoneze și care, înainte să dispară, le inventase un rost și-o funcție și-i amăgise că vor ieși cu-amândouă la pensie. S-ar fi revărsat prin aer mulțimi de zombie, mutanți tăcuți, resemnați, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
limpede că lucrările nu merg și că ele nici măcar n-ar fi trebuit începute. Toate poveștile de dragoste, reale sau închipuite, se evaporau, după o bună și verificată rețetă a prăbușirii umane de care eu, laș, cinic și superficial, mă încăpățânam să nu țin seama. Toate, mai puțin una. Cercetarea periodică a tentativelor mele comice și serioase mă făcea să mă simt prost. De la fotoliul părintesc în care mă mângâiam cu poza Claudiei Cardinale în față (o decupasem din Almanahul Cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a mea! rosti prințul cuprins de o negrăită tristețe. — Și credeți că e de-ajuns atât? strigă cu indignare Evgheni Pavlovici. Credeți că-i suficient doar să strigați: „ah, vina e a mea!“? Vina e a dumneavoastră, dar singur vă încăpățânați! Și unde v-a fost atunci inima, inima dumneavoastră „creștinească“? Doar i-ați văzut chipul în momentul acela: oare suferea mai puțin decât cealaltă, decât femeia aceea a dumneavoastră, care v-a despărțit? Și, dacă ați văzut, cum ați îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unui cuib de cuci, amerindianul Bromden (vezi KESEY, KEN). În sens mult mai general, întreaga comunitate afro-americană poate fi comparată, o bună bucată de vreme în istoria americană, cu o pasăre ce a stat în colivie, și care totuși se încăpățânează să cânte. Împrejurări dramatice au înconjurat și scrierea și publicarea cărții. În anii șaizeci, Maya îl cunoscuse pe Malcolm X (vezi), ce urma să fie asasinat foarte curând, în 1965. În 1968, Maya Angelou discuta detaliile unui marș important împreună cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și murim cu ele..." În poveste e unitate dialogică a lumii, cum ar spune Părintele Stăniloae. De aceea, povestea e cea mai aproape de credință, de iubirea aproapelui, căci trăim deopotrivă în noi și în alții. Rămâne o enigmă de ce se încăpățânează postmoderniștii să nege adevărul din artă, deci, implicit, și arheitatea ei, preferând numai cadavrul, masca cea fără de viață. Oameni inteligenți fac eforturi uluitoare de a vărsa râuri de cerneală împotriva identității. Un domn pe nume Leon Wieseltier a scris chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mare de umiditate se recomandă alimente cu natură yang, ce usucă. Aici, premisa este că, pentru ca sistemul sensibil al corpului omenesc să funcționeze corect, omul trebuie să-și joace rolul și să se conformeze legii firii. Din păcate, omul se Încăpățânează să-și Îndeplinească obiectivele și merge orbește pe calea lui. Se amestecă și influențează procesele naturii, Împotrivindu-se ritmului ei, și, astfel, disturbă ordinea cosmică și avariază mașinăria complexă a macrocosmosului și microcosmosului, deschizând calea catastrofelor naturale și a problemelor
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
fost capabil să meargă și nici sa vorbească până la vârsta de trei ani. Educat de mic să fie conștient de poziția pe care o deținea, când a devenit adult avea un comportament mai mult decât dificil: prea puțin timid, era încăpățânat, egocentric, certăreț. Credea că este o persoană mult prea importantă și că nu trebuie să se justifice pentru faptele sale. A rămas celebru în istorie pentru afirmația: „Regii nu sunt obligați să dea socoteală pentru faptele lor decât lui Dumnezeu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
IV-lea și al Mariei de Medici. Lipsit de dragostea maternă, adeseori bătut de către tutorii săi, de o fragilitate fizică evidentă, s-a închis în sine, devenind un tânăr solitar, melancolic, foarte suspicios, care se enerva repede și care era încăpățânat. Aceste caracteristici psihologice i-au influențat întreaga domnie. în 1610, după asasinarea tatălui său, este înscăunat rege la numai opt ani, însă regina mamă, Maria de Medici, preia puterea, fiind regentă până când fiul său ajunge la vârsta de treisprezece ani
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
nu mai are importanță : e vinovat că se uita la mare, e vinovat că nu bea și nu fumează ca un ele ment antisocial serios, e vinovat că nu recunoaște că a furat. În ultimă instanță, e vinovat pentru că se încăpățânează să fie om și nu un portret robot al tânărului delincvent în ceaușism. Dar lt. Popa este o creatură odrăslită de ceaușism ? Nu rezultă de nicăieri, asemenea polițiști se găsesc pe tot mapamondul. Până la urmă, doctorul nu mai vrea înapoi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
căzută sub gradația zero, ca în zilele următoare să mi se ofere un spectacol încântător dar trist. O ploaie de frunze desprinse de pe crengi cădea leneșă spre sol. Acum, în primele zile ale lui Brumar, frunzele răzlețite care s-au încăpățânat să mai rămână pe ramuri se amestecă în căderea lor cu primii fulgi de zăpadă, împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect autumnal-hibernal. Nehotărâți încă să treacă la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe stradă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]