3,105 matches
-
apărut imediat. Am făcut comanda. Fielding ținea meniul de un roșu aprins (din mătase, împodobit cu un chenar din fir care îmi amintea mie și degetelor mele de Selina și secretele ei) cu mâinile lui suple și bronzate, ale căror încheieturi dispăreau în manșetele de un bleu pal, prinse cu butoni de aur, ținuți strâns de lănțișorul lor. În timpul mesei, Fielding mi-a vorbit despre contingențele lucrative ale pornografiei, despre pandemoniumul din Forty-Second Street, despre vânzarea de dușuri cu jeturi multiple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oferi privirea lui de actor pe care și-o înfipse drept în ochii mei. Am rămas așa multă vreme. Nu sunt sigur, dar cred că își experimenta puterile hipnotice asupra mea. Apoi își expedie paharul cu apă, izbindu-l cu încheieturile îndesate ale pumnului, pe barul lucios din oțel, imprimându-i o mișcare de surfing, stil western. Paharul se opri clătinându-se la câțiva centimetri de capătul tejghelei. — Spunk...? am spus eu. Dar Spunk tocmai plecase. Mi-am comandat calm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care se dedau la violențe subite și nediscriminatorii - mari scule de basculă, pricepuți în a stârni urlete atavice. În timp ce traversa scârțâind grinzile, apropiindu-se de noi, cu părul lui îmbibat de ulei, care îi acoperea umerii ca un șal, cu încheieturile mâinilor care zgâriau podeaua, atât eu cât și Fielding am fost tentați să credem că avem ceva în el care îl împingea mereu înainte, fără putință de a se opune, poate din cauza bărbii de om primitiv, sau a blugilor străvechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în a ta, ne suprapunem firile simbolice peste vasta povară obscurantistă a personalității. Astfel cunoașterea adevăratelor forțe care ne guvernează devine foarte dificilă. Dat fiind acest șuvoi nesfârșit de posibilități, îmi consider micile slăbiciuni o alinare. Vultur-în-Zbor stătea nemișcat, cu încheieturile albite de încordare, pumnii încleștați și gura strânsă într-o linie subțire-subțire. — Ei, haide, domnule Vultur, spuse Virgil Jones. Te credeam un suflet mai înțelegător. — Azi urc pe munte, îi aruncă Vultur-în-Zbor. Vreau să-i găsesc pe Prepelicar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
neputință și paranoia. Dolores O’Toole ieși din colibă cu un cuțit în mână. Era timpul să mai căsăpească un pui. Dolores se așeză pe pământ. Cu cuțitul în mâna dreaptă și cu o concentrare intensă, își tăie vena de la încheietura mâinii stângi. Apoi mută cuțitul în acea mână și, la fel de metodic se apucă să-și deschidă vena de la mâna dreaptă. De-abia acum Deggle ieși din starea de șoc și se repezi după cuțit. Ea îi evită mâna și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar. Ținea în mâna dreaptă un cuțit, un cuțit cu care cioplise nenumărate urâțenii din lemnul copacilor din jur. S-a așezat jos, pe pământ. Cu cuțitul în mâna dreaptă și cu o concentrare intensă, și-a deschis vena de la încheietura mâinii stângi. Și-a mutat apoi cuțitul în stânga și s-a apucat să-și taie la fel de metodic încheietura mâinii drepte. Prepelicarul s-a apropiat și s-a oprit în fața ei, fără să spună nimic. Doar a privit tăcută. Liv Sylwan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jur. S-a așezat jos, pe pământ. Cu cuțitul în mâna dreaptă și cu o concentrare intensă, și-a deschis vena de la încheietura mâinii stângi. Și-a mutat apoi cuțitul în stânga și s-a apucat să-și taie la fel de metodic încheietura mâinii drepte. Prepelicarul s-a apropiat și s-a oprit în fața ei, fără să spună nimic. Doar a privit tăcută. Liv Sylwan Jones i-a întoars privirea. — S-a terminat, a spus ea, smucindu-și capul către coloana de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cum te cheamă? zise ea. Tati mi-a spus, dar am uitat. —Sam. Sam Jones. Îmi place cum ești îmbrăcată. —Mai bine mi-aș scoate jacheta. Era scuza mea ca să scap de David. Suki își dădea acum cu parfum pe încheietura mâinii. Am atârnat jacheta în cuierul care fusese pus acolo prin grija administrației. Doamne, ce rochie superbă! zise ea, fiind pentru prima oară naturală. De unde e? —E un magazin micuț în piața Camden... Vocea mea se stingea văzând fața lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din cauza priveliștei dinăuntru: o fată, sprijinită de vasul toaletei, fragilă precum o grămăjoară de bețișoare înfășurate într-un șervețel. Părul deschis la culoare îi ascundea fața, mâinile îi atârnau fără vlagă pe lângă corp, ca niște frunze care cădeau din crengile încheieturii mâinii și, preț de o clipă îngrozitoare, am avut o senzație de déjà vu care m-a făcut să nu mai aud nimic în afară de sângele care îmi bubuia în vene. Apoi părul se dădu pe spate, corpul se îndreptă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Joe. —E în ordine, Joe, oricum, mulțumesc. Ridicându-mă din spatele biroului, am pășit spre Tony Muldoon, care se uita la Joe cu o privire care se voia amenințătoare. Asta era o greșeală din partea lui; bicepșii lui nu erau nici măcar cât încheietura mâinii lui Joe. Vino să o vezi din unghiul ăsta, am spus pe un ton împăciuitor. Mă gândeam că ai putea să îi faci niște poze fără să prinzi și luminile alea aurii și luxoase de pe balcon. Tony Muldoon se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am împins mâinile când a încercat să mă tragă în sus să mă sărute, simțindu-mă parcă îmbătată de puterea pe care asta mi-o oferea și de frumusețea lui, și când a țipat, apucând cu mâinile marginea canapelei, cu încheieturile albe din cauza strânsorii puternice, și apoi i-a dat drumul, m-am simțit ca și cum câștigasem o bătălie. După aceea, mi-a spus că are impresia că s-a îndrăgostit de mine. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Deveneam din ce în ce mai nedumerită de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prin rotire, care a ajuns fix deasupra genunchiului drept, dându-l într-o parte în timp ce glezna mea dreaptă s-a întors spre spatele gleznei lui drepte, aruncând-o în cealaltă direcție, forțându-l să cadă pentru a nu-și rupe încheietura genunchiului. Când l-am lovit, am scos ceva între un grohăit și un țipăt și am simțit cum lovitura și-a atins ținta. Pentru un moment, am crezut că nu o să pice și m-am aruncat peste el, adunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Pentru un moment, am crezut că nu o să pice și m-am aruncat peste el, adunându-mi toată greutatea pe care o aveam pe genunchiul lui drept, încercând să-l rup, să-l zdrobesc, având în minte o imagine a încheieturii care se frânge ca un băț, răsucind-o sub el până când piciorul i-a alunecat și l-am doborât. În ultimul moment, s-a prins de masă pentru a-și amortiza căderea, dar a fost prea târziu. Masa a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut. A dat să se ridice, să vină spre mine. S-a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația, cu degetul mare strecurat între arătătorul și mijlociul. I-am primit mesajul și am ridicat din umeri, încrucișându-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația, cu degetul mare strecurat între arătătorul și mijlociul. I-am primit mesajul și am ridicat din umeri, încrucișându-mi și eu încheieturile pumnilor, cu brațele întinse, întrebându-l mutește, „Când ai scăpat de cătușe?“. Câteva zile mai târziu, maestrul Bătucitu mi-a povestit ce făceau bătrâneii aceia acolo. Sărbătoreau întoarcerea în țară a lui Trombă. „Ăla de v-a arătat belitoru’ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fermín zgîlțîindu-se de groază dinaintea acestei apariții. Locvacitatea lui se reduse la un geamăt Înăbușit. Între timp, cei doi bătăuși, despre care am presupus că nu erau altceva decît doi agenți din Brigada Criminală, ne Înșfăcaseră de ceafă și de Încheietura mîinii drepte, gata să ne sucească brațul la cea mai mică Încercare de a ne mișca. Cum văd, după fața surprinsă pe care o faci, credeai că ți-am pierdut urma de mult, nu? Doar n-ai crezut, presupun, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Julián Carax, crescute din flăcări. Carax mă Împinse la o parte și Îl strivi pe Fumero de perete. Inspectorul Înșfăcă revolverul și Încercă să-l plaseze sub bărbia lui Julián. Înainte să poată apăsa pe trăgaci, Carax Îl prinse de Încheietură și Îi izbi mîna de zid o dată și Încă o dată, Însă Fumero nu dădu drumul pistolului. Un al doilea foc detună În Întuneric și nimeri În zid, făcînd o gaură În panoul de lemn. Lacrimi de pulbere aprinsă și așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clănțănitul dinților sfișiind pielea moartă și am văzut buzele lui Fumero mustind de sînge. Ignorînd durerea sau, poate, incapabil să o simtă, Carax Înșfăcă pumnalul. Îl desprinse brusc din perete și, sub privirile Îngrozite ale lui Fumero, țintui de zid Încheietura mîinii drepte a inspectorului printr-o lovitură brutală, care Înfipse lama În panou aproape pînă În plăsele. Fumero slobozi un urlet teribil de agonie. MÎna i se desfăcu Într-un spasm și revolverul Îi căzu la picioare. Carax Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i lași să ți-o ia. Pe nimeni și nimic. Ai grijă de ea. Mai mult ca de viața ta. Am vrut să Încuviințez, Însă ochii mi s-au Îndreptat spre Fumero, care se lupta cu cuțitul ce Îi străbătea Încheietura mîinii. Îl smulse dintr-un zvîcnet și se prăbuși În genunchi, ținîndu-și brațul rănit care Îi sîngera pe lîngă corp. — Du-te, Îmi șopti Carax. Fumero ne privea de pe jos, orbit de ură, ținînd cuțitul plin de sînge În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Acolo se afla și o sticlă de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
genunchii strânși la piept, Într-o cămașă de noapte albă ca zăpada, stătea Mathilda, privind prin el și dincolo de el. Fața ei triunghiulară emana atâta farmec și atâta disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La orizont, dincolo de nori, se ițeau sânii ei rotunzi și luminoși ca niște faruri. Dar oare de ce, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lucioasă se desprinde un fel de mucus, care i se Întinse ca o gumă de mestecat, molfăită mult În gură, Între degetele sale năpădite de transpirație. Văzu și niște litere, care se Întindeau și ele, spânzurând În aer. Scuturându-și Încheieturile, Noimann descifră și cuvântul care se Întindea acum ca o reclamă prinsă Între cele două palme ale sale: Bergenbier... „Prin urmare, am intrat din nou În zodia halucinației”, Își spuse el. „Să vedem cum vom putea scăpa de asta...” De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câini. Plecând noaptea din stabiliment, Lawrence Își luase toate măsurile de precauție pentru ca absența lui să nu devină bătăoare la ochi. Ridcându-se de pe taburetul pe care șezuse nemișcat vreme de câteva zile, mai Întâi făcu câteva genuflexiuni, ca să-și dezmorțeasă Încheieturile, apoi se strecură pe ușă afară și se duse tiptitl-tiptil În parc, de unde smulse din rădăcini un arțar tânăr, ochit de multă vreme, apoi reveni pe vârfuri În salon și Îl așeză pe locul său. Făcând doi pași În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu tot dinadinsul s-o bage În pământ, mai aduse din bazar un număr impresionant de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda intra În transă, tremurând, gata-gata să se dezmembreze din toate Încheieturile. Ca să scape de infernul ce bolborosea În pântecele său, femeia ieșea În balcon și țipa ca scoasă din minți, Încercând, În disperare de cauză, să spargă cu țipetele ei plăcile de gramofon ce se Învârteau În prăvălia de vizavi. Zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de folos?” Întreabă doamna În halatul alb. „V-aș ruga să-mi dați un tub de vaselină pentru mâini...” „Dar ce-ați pățit?” Întreabă femeia. „Știți, am avut ghinion”, zice bătrânelul, „autocarul s-a răsturnat În Prut...” și, tremurând din Încheieturi, bătrânelul Își arătă palmele pline de bătături purulente... PAGINĂ NOUĂ VIII. Vals Noimann râse, deși nu-i ardea de râs. Nu cumva bătrânelul nu fusese altcineva decât Papil Mazuru? Oare pe unde hălăduia pezevenghiul? Cum de nu se gândise Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]