2,843 matches
-
parte din foiletonistica sa va figura în cuprinsul volumului Utopica, apărut în 1969. Personalitate critică autentică, R. își găsește repede timbrul propriu, probând maturitate și bun gust. S-a simțit cu adevărat în largul său mai cu seamă în comentariile închinate poeziei. Avea, de altminteri, însușirea de a ști să asculte muzica acesteia, fiind un rezonator pentru ea, prelungindu-i reverberațiile. Percepția genuină i-a și îngăduit să treacă ușor peste locurile îndelung bătătorite. Privit sub varii incidențe analitice, universul unei
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
îi aduc doar succese efemere, cele de prozator fac din R. ctitorul romanului românesc modern. După Adam și Eva (1925), narațiune fantastică, bazată pe ideea metempsihozei, Ciuleandra (1927) și Crăișorul (1929), îi apare Răscoala (I-II, 1932), altă capodoperă epică, închinată, ca și Ion, „dramei pământului”. Spre a se familiariza cu firea și limbajul țăranilor din Regat, romancierul cutreierase îndelung satele argeșene de lângă Valea Mare, unde avea intenția să plaseze acțiunea, și stătuse de vorbă cu nenumărați săteni, supraviețuitori ai convulsiunilor
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
acesta e triumfal, înalt, în vreme ce în teatru este profund, adânc. S. a mai dat câteva texte intitulate Aforisme pentru un actor tânăr, ca și unele percutante și pedagogice indicații de regie și Alte aforisme, a realizat, de asemenea, o monografie închinată actorului Ștefan Braborescu (1965). Remarcabil prin ardența ideilor este schimbul de scrisori cu Ion Negoițescu, din care s-a născut volumul Un roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
tragic al acestuia. Închis imediat în cetatea Bistriței, în Transilvania, a scris sub impresia încă vie a evenimentelor al căror martor a fost, „la lumină de stea, în prima și a doua zi a lunii februarie”, desigur 1602, poemul său, închinat figurii eroice a lui Mihai Viteazul. Deși cu unele licențe poetice, Povestea preafrumoasă a lui Mihail Voievod, cum domni în Vlahia, cum tăie pe turcii care se aflară acolo, cum săvârși multe fapte vitejești și pe urmă fu ucis cu
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
poeme anonime De Sodoma și De Iona în CSEL 3, 1871 (G. Hartel) și CSEL 23, 1881 (R. Peiper); Carmen de Sodoma, intr., trad., note L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, „Musae Luciferae”, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. GALLIA îN SECOLUL AL V-LEA Hoardele de barbari care au năvălit în Gallia în primul deceniu al secolului al V-lea și care au format ulterior regatele romano-barbare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost cu siguranță publicate, dar s-au amestecat în culegerile altor scriitori; potrivit unora, îi pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, iar după alții, mult mai puține. El este și autorul unui Elogiu închinat lui Honorat, fondatorul mănăstirii de la Lerin. în panorama culturală foarte rafinată a Galiei secolului al V-lea, Faustus se situează la un nivel destul de bun; stilul său este foarte căutat pe plan retoric: una dintre caracteristicile acestuia constă în repetarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prefață în proză. Opera lui Paulinus descrie cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni în miniatură”. într-adevăr, și Paulinus din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile-i rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian sau, după alții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicînd în același timp glorificarea Romei papale, care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștilui de Sedulius (p. 000), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e adesea pompoasă și greoaie, iar discursul, în mod deliberat, ermetic. Fontaine crede că această prețiozitate are la bază ucenicia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asemenea, putem aminti subiecte cu caracter religios (precum sărbătorirea martirului și episcopului Saturnin din Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute, și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Concomitent el a compus alte două texte, pe care le-a trimis unor femei influente din familia imperială. Acestea din urmă au, amîndouă, Discurs (prosphônêtikos) închinat reginelor. într-unul din ele, Chiril declară (cap. 2) că vrea să alcătuiască și să comenteze pe scurt o culegere de citate din Scripturi referitoare la Cristos. La începutul celuilalt, el spune că a discutat în cel dinainte, dedicat „sfintelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în manuscrise se găsesc sub numele lui Nilus diverse scrieri care în alte ramuri ale tradiției sînt atribuite lui Evagrie Ponticul. Cercetătorii sînt încă departe de o soluție definitivă, dar se pare că lui Evagrie îi pot fi atribuite tratatul închinat Monahului Euloghie, cel Despre diferitele gînduri rele, tratatul Despre cele opt duhuri ale răutății, cel Despre rugăciune, de mare interes doctrinar, și culegeri de Sentințe, toate publicate împreună cu corpusul lui Nilus în PG 79. Acestui corpus îi aparține și un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îi este atribuit un Discurs despre asceză și multe alte lucruri, transmis printre operele lui Nilus, iar sub numele lui au circulat și alte fragmente; unui Marcian i-a fost atribuit în tradiția manuscrisă și un opuscul Despre toate armele, închinat călugărilor, existent și în corpusul grec al lui Efrem, pe care Kirchmeyer îl consideră o operă posibilă a lui Marcian din Betleem. A. van Roey insistă însă asupra incompatibilității dintre tezele teologice din tratatele 4 și 8, care, în opinia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
manuscrisă nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cîntat o noapte întreagă, fără ca nimeni să se așeze, de către evlavioasa populație a Constantinopolului, care își manifesta recunoștința față de Mama lui Dumnezeu. Prin urmare, poemul închinat Fecioarei exista deja și, poate, era cel mai popular dintre toate; a fost cîntat în acea situație particulară, cînd se aduceau mulțumiri Fecioarei Maria, și de atunci a căpătat denumirea de „Akathistos”, adică „intonat în picioare”. Informațiile pe care le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a început să cînte imnul compus de el pentru Nașterea Domnului. Această inspirație obținută în mod miraculos nu l-a părăsit niciodată, și Roman a scris numeroase alte kontakia pentru toate sărbătorile de peste an, mai cu seamă pentru cele închinate lui Cristos și celor mai importanți sfinți. în total, a compus o mie sau mai mult de o mie de kontakia, care se pot vedea, scrise de mîna sa, în biserica unde a fost diacon. Cînd a murit, a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două centurii de sentințe. Ea ar putea să aparțină, eventual, unui Hesychius care era abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Vasile din Seleucia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să aparțină, eventual, unui Hesychius care era abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG 27, 649-1344; 93, 787-1480; SChr 187, 1972 (M. Aubineau: pentru Omiliile de Paști, împreună cu alte omilii cu subiect analog ale lui Vasile din Seleucia, Ioan din Berit etc.); M. Faulhaber, Hesychii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Perugia dezvoltă motivul confruntării fără concesii dintre iubire și ură. Personajele se dezlănțuie, adăugând atmosferei gestul decis. În Michelangelo, atmosferă și conflict se topesc într-o discretă stare de poezie, astfel încât piesa poate fi citită și ca un poem închinat creației artistice. Ieșite rapid din circuitul repertorial sunt alte câteva lucrări dramatice ale lui K.: Lăcustele (1934), Intermezzo (1943), Răzbunarea Corinei (1943), Fata de la mansardă (1944), Dictatorul (1945), Tarsița și roșiorul, libret de comedie muzicală (1947), Ruxanda și Timotei, poem
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
notele pe marginea cărților consemnează îndeosebi apariția unor lucrări cu un conținut instructiv și educativ. De menționat și rezumatul conferinței Unitatea națională în literatura românească, ținută de N. Iorga la Timișoara, câteva Glose despre roman de A. Bădăuță, precum și medalioanele închinate unor personalități românești și străine (I. Al. Brătescu- Voinești, D. Gusti, George Enescu, H. Ibsen). Alți colaboratori: Emanoil Bucuța, Tiberiu Crudu, I. Gr. Oprișan. I.H.
LAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287742_a_289071]
-
fiarei marine este o imitare a adevăratei învieri, cea a adevăratului Mântuitor. Falsitatea acelei învieri este vădită de situarea evenimentului într‑un context politic deplorabil, de aluzia la legenda lui Nero rediuiuus. Cel de‑al treilea aspect inedit este cultul închinat primei fiare și, implicit, balaurului: „Și i s‑au închinat Balaurului, pentru că el i‑a dat fiarei stăpânirea” (12, 4). Astfel, balaurul (= răul metafizic) domină lumea prin intermediul fiarei marine (= răul fizic) susținute, la rândul său, de fiara terestră (= răul psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sfinți, vor pândi ziua prielnică și, intrând ca niște străini în casa Domnului, când toată lumea se roagă și cântă imne lui Dumnezeu, vor prinde pe unii, îi vor trage afară și îi vor lovi zicând: «Veniți, urmați‑ne nouă și închinați‑vă zeilor, de nu, vom mărturisi împotriva voastră!». Și cum aceștia nu se vor supune, îi vor duce în fața tribunalului și îi vor învinui că au lucrat împotriva legii Cezarului și îi vor condamna la moarte” (I, 20, 3). Care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în slujba cărții românești, RL, 1982, 52; I. C. Chițimia, Dan Simonescu la 80 de ani. In honorem, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1982; Al. Zub, Un cărturar și un pedagog, CL, 1983, 2; I. D. Lăudat, Profesorul Dan Simonescu - o viață închinată cărții, AUI, literatură, t. XXIX, 1983; I. D. Lăudat, Dan Simonescu, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, AUI, literatură, t. XXX, 1984; Gh. Bulgăr, „Contribuții”, F, 1985, 2; Dim. Păcurariu, Erudiția și rigoarea istoricului literar, LCF, 1985, 14; Gheorghe
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
și mai multe articole comemorative: I. L. Caragiale (de Ștefan Voitec, 1939), Panait Istrati (de I. Gruia, 1939), Jean Bart (1933 și 1939), Ștefan Petică (1939), Anatole France (de Ion Pas, 1931), Victor Hugo (1939), Tolstoi (1939) ș.a. Într-un articol închinat comemorării lui Mihai Eminescu (1939) se deplânge așa-zisa neputință a marelui poet de a înțelege „marile probleme sociale ale timpului”, „dreptatea cauzei mulțimii care se ridică”. Gala Galaction publică un articol omagial despre Tudor Arghezi (23/1940), iar Ion
SOCIALISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289743_a_291072]
-
lit. (1982), 615-631; Papadima, Creatorii, 260-268; Petru Comarnescu, Stilul epopeic al d-lui Mihail Sadoveanu, RFR, 1945, 8; Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, București, 1955, 114-117; Ion Biberi, Lumea de mâine, București, 1945, 27-34; Studii și articole închinate lui Mihail Sadoveanu, București, 1952; Ov. S. Crohmălniceanu, Cronici și articole, București, 1953, 28-74; Mihai Novicov, Pentru literatura vieții noi, București, 1953, 49-63; Silvian Iosifescu, Probleme și opere contemporane, București, 1954, 201-220; Profira Sadoveanu, O zi cu Sadoveanu, București, 1955
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
vechi biserici a lui Vlad Dracul, din piatră profilată ce se supune, pe fațade, celor două registre cu decorații orientale (caucaziene și islamice, „de certă factură caucaziană și selgiucidă trecute prin filiera stanbuliotă”9); a fost gândită și ca lăcaș închinat slavei lui Dumnezeu (Adormirea Maicii Domnului este și aici hramul, care se înscrie în evlavia românească arătată Sfintei Fecioare), dar și ca loc de veșnică odihnă pentru Voievod - (Și-au domnit cu bună pace, până au murit în domnie. Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]