1,922 matches
-
altuia, ci numai de puterea și de capacitatea lui proprie. Dar Alexandru a murit la cinci ani după ce el începuse să scoată sabia din teacă, și i-a lăsat asigurată doar stăpânirea provinciei Romagna, pe când celelalte posesiuni rămăseseră în vânt, încolțite între două armate dușmane foarte puternice, el însuși fiind grav bolnav, pe moarte. Ducele era însă atât de aprig la fire și, în același timp, atât de capabil, și știa atât de bine cum poți să-i câștigi pe oameni
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
quinoa nu produc colesterol și nici rigidizarea arterelor. Consumul ei reduce cantitatea de grăsimi din sânge și previne formarea plăcilor de aterom, reducând riscul de atac de cord. Datorită multitudinii de vitamine și minerale conținute quinoa stimulează sistemul imunitar, boabele încolțite de quinoa sunt recomandate pentru tratarea tulburărilor cauzate de un ficat leneș: oboseală, alergii, balonare, indigestie cronică, puls slab. Este relativ scumpă dar eu unul zic că merită fiecare bănuț. Amaranth Este o cereală pe care am descoperit-o mai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
aer, pentru ca și îngerul aerului să-l poată îmbrățișa. Și lăsați-l de dimineața până seara la soare, pentru ca îngerul luminii soarelui să poată coborâ asupra lui. Și binecuvântările celor trei îngeri vor face curând sămânța ascunsă a vieții să încolțească în grâul vostru. Apoi, zdrobiți-vă grăunțele și faceți un aluat subțire, așa cum au făcut strămoșii voștri atunci când au plecat din Egipt, țara sclaviei. Puneți-le, apoi, la lumina soarelui, încă de la răsărit, și când soarele se află la amiază
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
prozei cu versuri, unele din ele create în timpurile retrospectivei, sporește valoarea povestirii. Poeziile sunt de o rară gingășie ce deconspiră o adâncă și inefabilă tandrețe pentru eroina „Jurnalului.” Tandrețe atât de puternică la vremea ei și din care a încolțit și a rodit romanul (biografic aș zice). Textul îmi confirmă bănuiala: „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în cărți, în cuvinte care mai plutesc peste tot, peste toate, ca o aură.” Aură atât de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
de mentă al mantrei ultime. Totul se petrece sub o lună plină și răzbunătoare, dar ceea ce mă Întristează este că nu pot să aud cuvintele din acest descîntec militar intonat contra mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine rănindu-mă și țintuindu-mi moartea pe piept ca pe o păpușă olandeză
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
De câte ori ridica receptorul auzea acum respirația aceea șuierătoare și un mârâit. Se simțea din ce în ce mai singur și mai hăituit. Soției sale i se făcuse la început milă de el și se frământa sfătuindu-l să fie atent. Apoi, când i-a încolțit gândul că din cauza lui ar putea pătimi și copiii, și-a schimbat atitudinea și a încercat să-l convingă să lase totul baltă. Dar cum el se încăpățîna, i-a devenit ostilă. Când îl auzea repetând că era hotărât să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
neant. Nu-mi dau seama dacă acest rostogol a început atunci când tu, sătul de iubire, ai provocat ruptura sau când, chinuit de remușcări, te-ai întors pocăit? Chestiunea n-are importanță. E sigur că, înlăuntrul acestor două date, mi-a încolțit un gând feroce de răzbunare. Nu te mira, ai citit bine: răzbunare. Și încă ceva: trebuie să știi că nici o răzbunare nu e mai cumplită ca aceea care izvorăște din dragoste. Ai să mă întrebi: de ce voiam să mă răzbun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
biblicul gest al lui Saxnson, ci încet, (calculat, fărîmițîndu-ne bucată cu bucată, dezagregîndu-ne ca sub acțiunea unei soluții dizolvante. Nu mi-am dat seama încă de la început ce anume urmăream. Mai precis, n-am avut conștiința teribilei răzbunări care îmi încolțea în minte după consumarea trădării ei imaginare. Ce era mai simplu, mai firesc, decât să-i pun revolverul în tîmplă? Poate aș fi procedat și așa, dacă o prindeam asupra faptului, sau aș fi sugrumat-o dacă n-aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care mi-aduc aminte până azi. Întâmplare lipsită de importanță, veți spune. Desigur. Numai că mi-a trebuit multă vreme s-o uit. Aveam, totuși, scuze. Mă lăsasem lovit fără să răspund dar nu puteam fi acuzat de lașitate. Surprins, încolțit din două părți, îmi pierdusem capul, iar claxoanele mă zăpăciseră și mai mult. Totuși, mă simțeam nefericit de parcă onoarea mi-ar fi fost terfelită pe vecie. Mă vedeam în închipuire urcând în mașină, fără nici cea mai mică reacție, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acest uriaș agheasmatar. Ascultați! Nu auziți strigătul pescărușilor nevăzuți? Strigă spre noi, dar către ce ne cheamă? Sunt aceiași care strigau, trimițându-și chemarea peste Atlantic, în ziua în care am înțeles pentru totdeauna că nu sunt vindecat, că eram încolțit din toate părțile și că trebuia să mă împac cu acest gând. Se sfârșise cu viața orgolioasă, dar o dată cu ea se sfârșise și cu mine, și cu răzvrătirea. Trebuia să mă supun și să-mi recunosc vina. Trebuia să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
primesc ofranda celui căzut la datorie (la vremea aceea aveam trei costume civile, suficient pentru acele vremuri nesigure). Am primit - era o crasă impolitețe să refuz - și n-am exteriorizat sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine, ce mi-a încolțit în inimă și suflet: „Oare voi avea timp să port acest frumos costum eu, care asemeni celui dispărut nu aveam certitudinea că voi supraviețui din acest război?”. Două luni mai târziu, fiind remobilizat, mi-am urmat calea Destinului meu de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ochii la cer, după ce a făcut dragoste? Așa poți pricepe mai bine decât din o mie de cărți de ce zeii grecilor se plictiseau în Olimp. Acum, toate acestea țin de trecut. Mă simt ca o piatră pe care nu mai încolțește nimic și mă gândesc la mare ca la un vis, trăit într-o altă viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
când ajunsese în dreptul porților lui. Când a dat să le deschidă, ce să vadă, în casă - lumină ca la zaiafet, cu toate că trecuse demult de miezul nopții. “Măi, să fie?!” și-a zis el, nevrând să creadă nimic din ceea ce-i încolțise în gând. A lăsat căruța la poartă și poarta în plata Domnului și a dat să intre-n casă. A dat nas în nas cu Costică. Pesemne-i trecuse pântecaraia și-acum... “Tomiță, să mă ierți, dar nu sunt numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acestui deșert care devenise viața lui. Nu făcea niciodată aluzii, fie ele și vagi, la neliniștea lui, se săturase și chiar plictisise și de fata cu care mai ieșea uneori, iar în mintea lui aproape bolnavă de-acum începuse să încolțească un gând salvator: - Ce-ar fi să plec în America? În fond, sunt un informatician capabil, un as al calculatoarelor, așa încât nu văd ce-aș avea de pierdut!... La părinții săi nu se mai gândea de mult, chiar din ziua
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
și nu vrea bani pe ele. Totul e foarte dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un gust foarte mișto. Uneori îi gătește. Ca să vezi. Dar pare o afacere profitabilă, până când află care e prețul. Îl încolțește într-o după-amiază când e singur acasă și sapă o groapă nouă pentru cutia poștală. N-a primit decât tâmpenii de când a plecat de la Glandele Mortului. Au pus cutia poștală aiurea. Asta-l derutează pe poștaș. Poate că sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puterea cuvântului lui Dumnezeu” (In 1,14). Este cunoscută expresia profetului Isaia care elogiază eficacitatea Cuvântului: „Căci așa cum ploaia și zăpada coboară din ceruri și nu se întorc acolo fără să ude pământul și să-l facă să rodească, să încolțească și să dea sămânță semănătorului și pâine celui care mănâncă, la fel va fi cuvântul meu care a ieșit din gura mea: nu se va întoarce la mine zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place și să aibă succesul pentru
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fi încercat să le neutralizeze efectul. Nu știu dacă au remarcat exercițiile pe care le făceam de două ori pe zi. Cu greu le-ar fi putut ignora. Dar n-au spus nimic. Aveam impresia că vedeau împlinirea ambiției care încolțise în mine cu atîția ani în urmă ca pe o boală care trebuia lăsată să-și urmeze cursul, o excrescență canceroasă care va dispărea de la sine din lipsă de hrană. Desigur, era exact pe dos. Am descoperit că era adevărat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
priesc sau fac rău omenirii, și acest rol nepăsător față cu omul, natura îl îndeplinește atât în viața de toate zilele cât și în lungul curs al istoriei. Și cu toate aceste poporul român nu poate năbuși o speranță ce încolțește în el, de câte ori își aruncă ochii spre toate acele părți unde răsună graiul românesc, anume că din păturile adânci ale unui viitor oricât de îndepărtat, va răsări odată frumosul arbore al unirii tuturor românilor, că pe cât se întinde graiul lor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pe atunci sub același cer care înveselește și astăzi cîmpiile noastre și același soare, aceleași stele luminau adeseori jertfele omenești făcute unor zei monstruoși. Astăzi s-au schimbat lucrurile în totul, și un popor așezat se trudește spre civilizația ce încolțește pe bogatele-i ogoare. Nicio legătură nu pare a mai uni pe românul de astăzi cu vechiul barbar scit: și cu toate aceste să nu uităm că în sângele poporului român s-a amestecat poate și câte o picătură din
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt încolțit. Înghite sau te curăț Pericolul părea ireal. Gosseyn se uită la pilulă, apoi la Prescott. Apoi zise cu blândețe: ― Am văzut un detector în camera mea de alături. Cred că ar fi o rezolvare rapidă. Efectiv, Prescott declară detectorului: ― Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
el, împotriva puterii colosale a unei civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
gol, mai mult din profil, când ea și-a luat inima în dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile, o bănuială mi-a încolțit în minte, am izbit cu pumnul în zidul de care mă rezemasem, am izbit atât de tare, încât mi-am rănit pumnul, și am întrebat-o : «Pe ce chestie ?». Ea s-a speriat puțin, pentru că îmi curgea sânge din pumn
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt încolțit. Înghite sau te curăț Pericolul părea ireal. Gosseyn se uită la pilulă, apoi la Prescott. Apoi zise cu blândețe: ― Am văzut un detector în camera mea de alături. Cred că ar fi o rezolvare rapidă. Efectiv, Prescott declară detectorului: ― Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
el, împotriva puterii colosale a unei civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spuse Siedel. Analiza dumitale poartă amprenta unui dezechilibru psihic. Nu suntem nici gropari, nici cinici. Suntem niște oameni de știință și vrem să-l studiem pe motanul ăsta. Acum, când îl bănuim, mă îndoiesc că ar mai putea să-l încolțească pe careva dintre noi. N-ar avea nici o șansă. În absența lui Morton, aș pune la vot chestiunea, adaugă Siedel, rotindu-și privirea. Sunt în asentimentul tuturor? - Nu și în al meu, Siedel, spuse Smith. Și, cum psihologul îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]