7,005 matches
-
părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile-i gânduri, iar fereastra rămase deschisă. Mai mult, 1 Cuvinte atribuite lui Mihai Eminescu. 142 Rareș Tiron afară bătea vântul violent și izbea fereastra mereu de zid încoace și încolo, făcând-o să trăncănească. Luiza continuă: - Nu-i deloc greu să intuiesc ce anume voiai să faci, într-un chip cu totul și cu totul nebunesc. Dumnezeule, Adriana, mă cutremur numai și când mă gândesc la una ca asta! Până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din anii '30, al genului (White Zombie, de Victor Halperin, cu Bela Lugosi). Leslie Halliwell, în Morții care se mișcă, observă cu justețe că "problema legată de zombie a fost că aceștia aveau prea puțină personalitate și că se clătinau încolo și încoace, mânați de alți oameni". Viziunea terifiantă a lui Romero alterează însă complet peisajul, impunând, o dată pentru totdeauna, ideea mortului viu ca Doppelgänger antropic, acesta continuând să "funcționeze" la un nivel pur instinctual (mânat de porniri primare, precum dorința
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate la un loc. Când el privi peisajul, i se părea că fapte demult apuse îi apăreau proaspete dinainte". Un fragment din Ciocoii vechi și noi ni se impune, în special raportat la acela
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur. La auzul acestor cuvinte, Norocel s-a îndreptat în direcția în care putea ajunge la el acasă și se gândea la cuvintele leprosului: „nume și renume”... Cu gândul la întâmplarea din acea zi, Norocel a ajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vie: apă, oțet din mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te descurci cu doi surzi fără picioare. -După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să fac de acum încolo? Să plâng, să mă amărăsc? În zadar, nu cred că voi putea rezolva ceva, bine că măcar am gura sănătoasă și pot face ață în continuare, pot face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la primărie să cer ajutor dar frământările din zi sau noapte din capul meu mi au zis să nu fac pasul că este degeaba ... Și uite așa stau cu coatele pe fereastră sau pe gard, văd cum sătenii se duc încolo și-ncoace, râd, vorbesc își povestesc, ce, n-am idee, dar îi văd cum sunt și cum trăiesc, iar eu mă întreb de ce sunt așa, cu ce am păcătuit în fața lui Dumnezeu de sunt pedepsit în așa hal ... Știi, mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai multe sensuri sau doar unul; dacă există un sens pentru determinate aspecte ale realității sau faze ale vieții, sau dimpotrivă un sens pentru întreaga viață a unei persoane, întreaga realitate. Asupra unora dintre aceste puncte voi reveni ceva mai încolo. Decât să mă lungesc în meditații asupra sensului întrebării despre sens, mi se pare important a clarifica repede un lucru: multe secole oamenii nu și-au pus absolut deloc întrebarea despre sensul vieții în acest mod. Pentru oamenii Bibliei ebraice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și de faptul că Șerboianu ar fi fost într-o dificultate materială majoră, venind la București ca student (chestiune ce se leagă de o mărturie a lui Arghezi de mai târziu asupra viitorului arhimandrit, pe care o voi menționa mai încolo). O rezervă față de această situație ar fi posibila vârstă a lui Șerboianu în acel moment, cam "înaintată" pentru o asemenea calitate (la 1908 ar fi avut 25 de ani!). Conform lui Gheorghe Drăgulin, Șerboianu ar fi înființat în 1907, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate de Șerboianu, fiind vorba, după cum am precizat, de o exagerare evidentă. Dimpotrivă, după cum se poate vedea mai încolo, numărul incinerărilor scade înspre anul 1940 cu aproape jumătate față de anul în care arhimandritul începea să publice ciclul său de articole asupra cremațiunii. Pe de altă parte, este foarte adevărat faptul că preoții ortodocși înșiși, în ciuda deciziilor sinodale din 1928
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
era o normă statornică de distrugere, ci felurite, între care desigur cremațiunea ocupa locul de căpetenie, ca una ce preda lui Dumnezeu trupul păcătos spre înnoire și sfințire deplină, prin mijlocirea focului. NIMICIREA CĂRNII, ÎNSEAMNĂ NIMICIREA PĂCATULUI. Dacă de la Avram încolo se-ntrebuința mai mult înhumarea, apoi aceasta a fost făcută numai și numai, ca Evreii să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sufletul vital, care se unește cu corpul și care-i simte toate afecțiunile. Fiecare ființă însuflețită poartă-n sine principiul nașterii sale, a vieții și a sortei sale. Sufletele, după meritul lor, trec în corpul unei ființe superioare sau inferioare. Încolo, credințele budiștilor sunt adeseori contradictorii. Astfel ei adoptă dogma ateismului și dogma transmiterii transmigrării sufletelor. CEREMONII LA MOARTE. Obiceiul este de a duce mortul afară din oraș spre a-l arde pe o clădărie (un rug) împrejurul căreia stau numai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aceiași faze de dezvoltare pe care le găsim în viața individului le întâlnim și în viața religioasă a omenirei: copilărie, maturitate și bătrânețe. Puterea morală, intelectuală și religioasă a omenirei nu diferă de cea individuală, decât mai ales prin durată; încolo, același zbucium, aceleași ciocniri de idei și revoluții periodice, aceiași nestabilitate a spiritului omenesc. Ceia ce însă dă religiei caracterul de adevăr divin iar nu de simplă născocire omenească, așa cum adeseori susțin ignoranții și rău voitorii ori criticii de ocazie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
produs la finele secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea, atunci când producerea bunurilor de consum care caracterizează orice societate a încetat a fi condusă de către și spre acestea, spre "valorile de uz", pentru a viza de acum încolo obținerea și sporirea valorii de schimb, adică a banilor. Când producția a devenit economică, când s-a pus problema de a produce bani, adică o realitate economică, în poziția și în locul bunurile utile vieții și desemnate de aceasta, chipul lumii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
libertatea, deci adevărata natură care este de a fi indivizi (Pierre Manent, 2003, p. 224). Cel ce dă semnificație relațiilor în care intră este tocmai individul: De acum înainte, individul contează, nu relația. A fi acest tată este de acum încolo incomparabil mai important decât a fi tată, mai important decât a fi parte a relației de paternitate. Acest tată va fi numit de înșiși copiii săi pe nume, care indică individualitatea sa, și nu cu apelativul „tată”, care desemnează relația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acord. — Capul meu, murmură. De pildă. Dacă englezul captase ironia, nu păru să-i dea atenție. Cugetă din nou. — Prietenul meu are nevoie de puțină odihnă. Iar individul care l-a rănit s-ar putea să ne aștepte ceva mai Încolo... Iarăși Încercă să-l studieze mai bine pe cel din fața lui, străduindu-se să cumpănească proporția de conspirație și de sinceritate din atitudinea sa. La sfârșit ridică din umeri, dând de Înțeles că nici el, nici prietenul lui nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și pe servitorii lui. Pe pisică o omoară curiozitatea, Își zise pe când privea neliniștit de jur-Împrejur. Își repetă că era momentul să se Îngrijească de propria-i piele, pe care mulți vor fi dispuși să i-o găurească de-acum Încolo. Trebuia să se ocupe de sine, punându-se la adăpost; de aceea dori să Încheie grabnic discuția. Însă englezul Îl mai reținu o clipă. — Cunoaște domnia voastră vreun loc foarte apropiat unde am putea găsi ajutor?... Sau ne-am putea odihni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sigur. Așa că m-am hotărât să mă apropii cu mare grijă, ca să mă conving. Eram cât pe ce s-o iau Într-acolo când, prin una din acele inspirații cărora uneori le datorăm viața, am simțit o mișcare ceva mai Încolo, la intrarea unei case Învecinate. Ținu doar o clipă; dar o umbră se mișcase așa cum se mișcă umbrele lucrurilor neînsuflețite când printr-o minune prind viață. Astfel că, surprins, mi-am domolit nerăbdarea și am rămas nemișcat, cu toate simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doi, am hotărât după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era cufundată Portița Sufletelor. Unul, ascuns lângă intrarea cea mai apropiată, era umbra pe care o văzusem mișcându-se la Început. Celălalt, care fluierase, se afla ceva mai Încolo, acoperind unghiul piațetei dinspre gardul zahanalei. Locul avea trei ieșiri, așa că am mai zăbovit un timp ca s-o cercetez bine și pe a treia; și, În sfârșit, când un nor a descoperit semiluna Încastrată ca o piatră scumpă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În spatele coastei stângi. Chiar atunci se termina primul act; răsunară aplauze, iar Alatriste și vecinul nostru se priviră țintă pe tăcute, fără ca lucrurile să ia deocamdată o Întorsătură urâtă. Stând câte doi de o parte și de alta, ceva mai Încolo, ceilalți patru indivizi nu ne pierdeau din ochi. În timpul dansului din pauză, căpitanul Îi căută cu privirea pe Vicuña și pe Licențiatul Calzas, apoi mă expedie Într-acolo sub pretextul că voi vedea mai bine actul al doilea din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dacă tu le privești sau nu. Biblia nu e dependentă în nici un fel de tine. Orice vei face în viață, Hristos, de exemplu, va fi pus în mormânt la pagina 180 și se va înălța la ceruri trei pagini mai încolo. Bineînțeles, am spus. Așa cred și eu. Prin urmare, Casa se afla deasupra Râului. Noi spunem doar așa, Râul. De fapt este vorba de două râuri care se unesc. Noi, cei care venim din interiorul ținutului, îi spunem râul Vindel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
carne și oase până atunci, deși o știa din fotografia ei postată pe mess. Și, în afară de asta, pe trotuarul din fața blocului se vedeau în acel moment nu una, ci câteva zeci de posibile Arm trecând cu pas zvelt încoace și-ncolo... Un bărbat și o femeie Pe neașteptate, soneria de la intrare se porni să zbârnâie cu glas ascuțit. Luat prin surprindere Bart, care încă se mai uita în jos, spre agitația pietonală din stradă, își simți inima tresăltându-i cu putere
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
este jumătate din adevăr. Pentru cealaltă jumătate, ascultă-mă puțin... Dacă pui un director de bancă lângă un muncitor, care ți se va părea mai important? Directorul, fu de părere Bart, fără să stea pe gânduri, plimbându se încoace și încolo cu pași destul de siguri. Femeia îl privi câteva clipe în tăcere, apoi își continuă ideea: Ești de acord prin urmare că, deși poate fi mai important directorul, muncitorul poate avea un suflet mai frumos, mai curat? Da..., mda, mormăi Bart
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
toată operația se sfârși, că în seara asta se uită la televizor mami și tati. Cum, clipi nedumerit Bart, și ce-i cu asta?! Le-am spus și lor despre tine, îi ciripi Camelia la ureche, așa ca de-acum încolo să ai grijă! Ar trebui să-ți mai înnoiești garderoba cu vreo două-trei costume Armani, nu crezi? Dacă mă lași, o să te ajut tot eu, că mă pricep... Bart începu să înțeleagă și se înroși ușor, dar nu mai apucă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
găsit în primăvară; oasele. Târgoveții au recunoscut sacul albastru, zdrențuit, și căciula; armele, atinse acum de rugină. Tigva se înverzise ușor într-o parte. Un strat fin de mușchi; nordul. Roiau furnici. La câțiva pași, doi lupi albi, putreziți. Mai încolo, încă patru. Până într-o sută de metri, alți trei. Vânătorul se abătuse din drum, s-a făcut un fel de reconstituire. Donna Iulia s-a dus la postul de jandarmi, se adunase multă lume. A zărit, într-un par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]