2,236 matches
-
șaizeci de ani, pe jumătate chel, cu o piele urâtă, rugoasă și o privire alunecoasă. „Nu te încrede în cel care, atunci când îți vorbește, se uită în altă parte“, îi spusese tatăl său. Senatorii așteptau într-o liniște plină de încordare; era primul proces de după moartea lui Tiberius. Nu aveau de-a face cu o persecuție politică sinistră, ci cu acuzații de proastă guvernare și de folosire a violenței; cu toate acestea, marea sală era plină de amintiri înfricoșătoare. Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ei sperau că l-au convins, iar el se purtă ca și cum i-ar fi crezut; a doua zi se întoarse la Roma. Incitatus îi ghicea starea de spirit și mergea supus, ascultând de mâna și de călcâiele lui, fără nici o încordare a mușchilor săi puternici. Coama lui superbă îi cădea de o parte și de alta a gâtului, îngreunată de umezeală. La Roma însă, Callistus spuse: — Nu putem avea încredere în ei. Iar tu trebuie să te aperi. Singura apărare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simțit detașarea lui imperială. Putem percepe prudența neîncrezătoare și orgolioasă a minții sale, care a creat proiecte pe termen lung și, pentru vremea aceea, planetare. Ochii privesc spre un punct îndepărtat. Concentrarea e trădată de ridurile dintre sprâncene și de încordarea mușchilor sub piele. Cruda și longeviva Livia, Maștera, care i-a facilitat drumul spre putere fiului său, Tiberius, avea o față ascuțită, cu buzele strânse, absorbită de lungile meditații, o piptănătură rigidă și compactă, lipsită de rafinament; ochii ei privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Adversarul a recunoscut public că a fost Învins; m-am ridicat euforic, nu mai simțeam nasul ce se Învinețise; nici dacă m-ar fi lovit atunci din nou, În starea mea de neatenție, nu mi-ar fi păsat deloc. Acum, Încordarea teribilă, starea agonală a luptei brutale trecuseră, iar eu știam că-l Înfrânsesem Într-o Întrecere loială, bătându-mă bărbătește cu mâinile goale. Toți au asistat cu ochii ieșiți din orbite la lupta noastră, nu mai era nici un dubiu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știa că nu are timp, dar o știa poate dintr-un instinct secret, pe care-l avea numai ea. Am simțit Însă că mama mea trăia cu o intensă acuitate realul; totdeauna se nota, În gesturile ei, o tensiune, o Încordare, acea atitudine de autoimplicare pe care ceilalți n-o divulgau, fiind trași pe sfoara existenței aproape inconștient. Ea se situa Într-o hiperconștientizare Înaltă; de aici, preocuparea permanentă, anxietatea și paroxismul În a urmări orice gest al nostru, al copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arunca spre mal efectuând acele mișcări ritmice pe care le-am observat la marii Înotători, acei bărbați frumoși ce trec Oltul cu corpul pe jumătate afară, cu hainele strânse În curea, ținute În dinți să nu se ude; gata, respirație, Încordare, salt; țâșnesc ca un pește Într-un torent de mișcări, mă scufund, Înghit apă, mă pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
naratorului Se ridică brusc din fotoliu, astfel că m-a surprins prin rapiditatea mișcării; nu-i constatasem decât mișcări foarte lente până acum, indecise, aproape ireale; are țigara verde de foi Între dinți, o mușcă nervos, se vede clar după Încordarea imperceptibilă a mușchilor maxilarului drept, cu care se află Întors către mine; Își duce mâinile la spate, ca unul ce ar pleca la o lungă plimbare; trece de glazvand, se Îndreaptă spre ușa ce dă pe balcon sau terasă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pur al ochiului unei fete de vârsta lui. Ochiul este o fereastră profundă a interiorității ființei; când suntem În zona de candori a copilăriei, comunicăm mult mai intens cu privirile, ne uităm unul În altul cu atâta intensitate, cu atâta Încordare, de parcă am dori să nu fim decât privire, decât ochi. În dialogul acesta lipsit de orice intermediere stânjenitoare se petrec adevăratele aventuri ale ființei, atunci are loc desăvârșirea sentimentelor și a aspirațiilor celor mai profunde. Prin infinitatea de nuanțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din prea marea concentrare asupra stării de copilărie, era o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se oprea respirația de Încordarea cu care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire sau umbră ce ar fi traversat imponderabilul câmp magnetic. Nu ne interesa deloc corpurile noastre, iată ceea ce era esențial, ne renegam În partea auxiliară, ce nu putea fi transformată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
modificat fără să vreau unele aspecte, că am inventat altele, fără să conștientizez că le inventez. De fapt, după confruntarea cu ea (o văd că mă ascultă răpită), trag concluzia că n-am inventat nimic; din moment ce ea mă urmărește cu Încordare vie, Înseamnă că tot ce-i povestesc este adevărat, altfel m-ar „prinde“ că falsific și s-ar plictisi repede. Oare este posibil să te schimbi total, să te schimbi chiar În faptele tale și să-ți asumi altă identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai vrea să te Îndrăgostești de o femeie și te temi că nu va ști să te iubească. Din aceste ezitări, are de câștigat literatura, niciodată amantul ce ai vrea să fii! (luni) Miniroman (relatare autentică) Eram Într-o continuă Încordare a simțurilor, fără să știu ce așteptam. Parcă o altă ființă se afla În mine, mă dedubla și eu nu puteam să-i interzic nimic. Insul acela bolnav mă obseda zi și noapte, hipnotizându-mă, și indolența ce mă caracteriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei prind viață. Iradiază curent electric. Se agață de brațul meu Într-o Încleștare exasperată. Îmi smulg mâna cu furie. Cobor din mașină. O iau pe Iorga către Biblioteca Academiei. (luni) Un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și brunetă, tunsă scurt, pe a cărei insigna scria D. FRANCISCOVICH, spuse: - Noi am fost primele. Partenera ei, o blondă ceva mai scundă, pe al cărei piept se putea citi N. AUSONIO, o aprobă tacit. În ochii amândurora se citea încordarea, iar Franciscovich bătea ritmic în teaca pistolului, gest care de asemenea îi trăda nervozitatea. Ausonio încerca să ascundă ce simțea, însă trăgea mereu cu ochiul la cadavru. Sachs bănui ca era primul lor caz de omucidere. Ascultă cu atenție relatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și, depărtându-se de fereastră, Rhyme reveni la panoul cu indicii. Mâna e mai iute decât privirea. Numai că nu e. Ce plan avea maestrul iluziilor, Erick Weir? Simțind că e pe cale să aibă un cârcel la mușchii cefei din pricina încordării, privi pe fereastră cu gândul la enigma pe care o aveau acum în față: Hobbs Wentworth, asasinul plătit, era mort, iar Grady și familia acestuia erau în siguranță. Evident, Constable se pregătise să evadeze din camera de interogatoriu din Cavou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apropiam, cu atât mă simțeam mai curajoasă și, fără nici o intenție de a intra (asta ar fi deja prea mult, chiar și pentru sinele meu reconstruit), m-am oprit afară. M-am torturat singură vreme de câteva clipe, plină de încordare, privind prin ferestrele mari și căutând în grabă acel ceva pe care îl uram și, totodată, voiam să-l descopăr. Ce ciudat, m-am gândit, că sunt aici și mă uit cu aceiași ochi, stând pe aceleași picioare, îmbrăcată- mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o durea de la atâta frecat și pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu șmirghelul. Până și picioarele o dureau de atâtea ore de încordare. Nu se simțise niciodată atât de groaznic, dacă groaznic vroia să însemne absolut fantastic. S-a întors în camera de oaspeți unde l-a găsit pe Jesse în pat, încă dezbrăcat, dar acoperit cu pătura. Lumina care venea dinspre fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zone ale țării, au distrus și amenință să distrugă sau să deterioreze În continuare capacități de producție, mari suprafețe de teren, localități, bunuri materiale, avutul a mii de cetățeni. Lupta cu forțele dezlănțuite ale naturii se desfășoară pretutindeni Într-o Încordare greu imaginabilă. În această Încleștare fără precedent, oameni de toate vârstele, muncitori, țărani, ostași ai armatei noastre fac dovada unei bărbății eroice, a voinței de a Învinge, de a depăși marile dificultăți și prejudicii, depun eforturi pe care numai conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
solare, oamenii se așezau într-un „Tea Room“, cu fața la soare, priveau în sus spre crestele munților și în jos spre o cuvertură de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți. Coapsele și șoldurile mă dureau de „încordarea și elanul“ pe care eram obligat să le repet în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe gheață. Părea că plutește, cu un braț îndoit, cu celălalt întins în față, corpul lui urma ușor înclinat mâna care, cu ultima atingere a vârfurilor degetelor, a renunțat să mai apuce piatra. Pe urmă corpul s-a retras, ca și când încordarea ar fi fost brusc tăiată cu foarfeca, nu se mai ținea decât în privire, iar piatra declanșă strigăte neașteptate: „down down down“, „up“, „yeah yeah“, ca să sfârșească într-un pocnet sec când lovea una deja așezată. Dintr-odată, totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bine, urmează o bucată mai accidentată. Și dacă aș fi sărit peste Bechers Brook pe Ref Rum, nu cred că aș fi fost într-un echilibru mai instabil decât cât am traversat partea accidentată. Cu ajutorul uimitoarei mele voințe, precum și în urma încordării coapselor în jurul lui Toffee mai ceva ca un campion la lupte, am rămas pe cal. Am reușit! M-am simțit invadată de un val de satisfacție în urma acestei isprăvi. Nici nu m-am îndoit de asta vreo clipă. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și tu. Zău așa! — Beth, vezi cum sunt așezate cablurile astea? spuse Harry. Se Îndreptă către peretele acela etanș. Vezi dacă trec de perete, de partea cealaltă a ușii. — Vrei să scapi de mine? — Încerc. Ea izbucni În râs, risipind Încordarea. — Bine, am să arunc o privire de partea cealaltă a ușii. După ce Beth plecă, Harry spuse: — E cam pornită. Știi povestea cu Ben Stone? Îl Întrebă Norman. — Care din ele? — Beth și-a făcut lucrarea de diplomă În laboratorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
răsuci butoanele hidrofoanelor. Se auzi un zgomot moale și continuu, de celofan mototolit. — Asta ce e? Întrebă Ted. — Sunt peștii, spuse Beth. Mănâncă. Barnes Încuviință din cap. Tina umblă iar la butoane. — L-am deconectat. Auziră din nou șuieratul monoton. Încordarea din Încăpere slăbi. Norman se simți obosit și se așeză. Observă că Harry arăta mai degrabă Îngândurat decât Îngrijorat, În partea opusă a camerei, Ted stătea lângă trapă, mușcându-și buza. Arăta ca un copil Înfricoșat. Se auzi un „bip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
B picase, sistemele vitale aflate acolo se duseseră, iar ei cu siguranță că aveau să moară. — Cilindrul B rezistă, spuse ea În sfârșit, relaxându-se. Stăm bine, Norman. Norman se prăbuși pe covor extenuat, simțind brusc efectul efortului și al Încordării În fiecare fibră a corpului. Se terminase. Criza trecuse. Acum totul avea să fie bine. Își simți corpul mai destins. Calvarul se sfârșise. 12.30 ORE Sângele Încetase să curgă din nasul zdrobit al lui Harry, care acum părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Îndepărteze. „Am douăzeci de minute ca să fug“, Își zise. „Asta Înseamnă timp din belșug.“ Norman se Întoarse și, cu pași mari și repezi, se Îndreptă spre DH-7 și spre submarin. 01.40 ORE Pășea calm, hotărât. Nu simțea nici o Încordare. Respira cu ușurință. Se simțea confortabil În costum. Toate sistemele vitale funcționau normal. Urma să plece. — Norman, te rog... Acum Beth Îl implora - o altă deviere necontrolată a stării sale psihice. Norman o ignoră. Își continuă drumul spre submarin. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]