KorAP: Find »[drukola/base=încordat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...69 >

1,721 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și să găsească puterea pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu un fior de panică. Parcă se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau apariția. Se pomenește asaltată de dorința mistuitoare după Marius. Își dorește să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
frânt și el în bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase pulberea albă a omătului. Înjură vremea nesuferită care face să tremure din toate încheieturile, cu toți mușchii corpului încordați, pătruns de frig până în măduva oaselor. Dar nu are ce să facă. Nemișcarea este indispensabilă, altfel poate fi descoperit. Și nimeni nu îndrăgește prea mult lunetiștii, indiferent de tabăra căreia aparțin, ca să-și mai facă iluzii despre cum ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
unui zid rămas ca prin minune întreg, ezită să mai înainteze și cercetează dezolantul peisaj cu acel instinct propriu al veteranilor care îl ajuta să presimtă o primejdie iminentă. Nu este timpul pentru acțiuni pripite sau prost gândite. Minutele așteptării încordate se scurg greoi, însoțite de palpitațiile date de certitudinea că undeva, în apropiere, se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să creadă ceea ce petrece sub ochii lor. Liniștea încordată trezește până și pe cei adormiți la mese, care aruncă priviri tulburi-dezorientate în jur. Cu pistolul încă sudat la tâmplă, Marius se adresează calm celuilalt: Vrei să mai trag odată? Zgomotul percutorului ce lovește capsa de aprindere a cartușului din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-se de panoul operativ al centralei. Un țiuit ascuțit se suprapune peste toate zgomotele și transmisionistul începe să răsucească înfrigurat toate butoanele într-o ordine numai de el știută. ...nimicit...(bruiaj)... În ce sector sunteți? Recepție! ...(bruiaj)...rănit... Toți ascultă încordați respirația gâfâită, sincopată a celui care vorbește. ...nu pot să...(bruiaj)... Cu ce forțe inamice v-ați confruntat? Poți reveni la bază? Recepție! ...peste tot în jurul nostru...(bruiaj)...imposibil. La celălalt capăt se aude o bubuitură puternică și un horcăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
mai eficient reculul puternic al armei. O experiență dureroasă pe care și-o însușise încă de la prima tragere. Tancul din frunte continua să înainteze metru cu metru către ieșirea din defileu, acolo unde pândește aruncătorul de grenade, iscusit camuflat. Așteptarea încordată continuă. Karel simte că-i stă inima în loc. Comandantul începe să privească agitat în jur. Bănuiește ceva? Un al șaselea simț îl avertizează că se îndrepta spre o primejdie? Observă cum intră rapid în tancul care oprește brusc. Clar, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
mânată de un reflex inconștient mâna înarmată țintuiește gâtul animalului și îndepărtează pericolul mortal al fălcilor. Se prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
omenesc. Cine poate fi atât de nebun încât să înfrunte un așa uragan de zăpadă și gheață?". Halucinație, mai mult ca sigur. Dar nu visează. O voce distorsionată de vânt îl strigă pe nume. Locotenent Rădulescu!.....Locotenent Rădulescu!.... Cu atenția încordată, se răsucește încet pe o coastă apoi se ridică în picioare. Ceilalți soldați dorm mai departe, încolăciți ca niște câini, cufundați în somnul greu al luptătorului. Locotenent Rădulescu!..... Da! Cine-i acolo? strigă Marius, repezindu-se către ambrazura fortificației acoperită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
și zboară creierii nenorocitului. Sturmbannführer Schultz! Încetează să împuști răniții! Maiorule, m-ai înțeles greșit. Nu am făcut decât să scurtez bietului om suferința. Sunt mai uman decât mă crezi. Rânjetul ironic al SS-istului biciuie nervii și așa foarte încordați ai lui von Streinitz. Comportamentul tău este o rușine pentru armata germană! Un scurt moment cei doi se înfruntă, ca doi dulăi gata să se încaiere. Militarii din spatele maiorului se grupează amenințători lângă el. Toți se așteaptă ca situația să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva lor atât de tare? Ar fi vrut să-l întrebe asta pe von Streinitz, dar acesta murise. Un proiectil căzuse exact în groapa unde el și Nicky

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

de a determina Danemarca, chiar și prin forță armelor, să cedeze Norvegia, care a fost dezavuat, cu promptitudine de către Rusia, vechea aliata a Danemarcei, a constituit, de altfel, și ultimul episod din istoria atât de efemera a Neutralității Armate 253. Încordate, până la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, relațiile suedo-ruse au intrat într-o perioadă de acalmie consacrată, așa cum am menționat, de tratatul de alianță defensivă, încheiat de Suedia cu Rusia, la 18/29 octombrie 1799, la Gatschina. În

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
a declinat, totuși, și invitația Rusiei de a adera la cea de a doua Coaliție antifranceză. El a preferat, în continuare, starea de neutralitate, mai ales că relațiile Suediei cu Marea Britanie, unul din membrii marcanți ai Coaliției, erau încă destul de încordate, datorită ignorării de către englezi a intereselor comerciale suedeze. Atitudinea Suediei față de Coaliție nu s-a modificat nici în urma încheierii cu Rusia a Convenției de la Gatschina, din 4/15 decembrie 1799106. Ce-i drept, actul marca abandonarea de către Gustav al IV

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

mama... și se părea chiar, din surpriza pe care i-o simțisem în glas, că între ei doi acest lucru se limpezise odată și el acceptase acest lucru nefiresc... Mi-am reluat răsuflarea, în timp ce, cu ochii deschiși și cu auzul încordat, așteptam să văd sfârșitul. Tata s-a ridicat în cele din urmă și a rămas vreme îndelungată pe marginea patului. Apoi cu mișcări într-adevăr de om bătrân s-a întors în patul lui și și-a aprins o țigare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să mă urăști. Da, ura ți-a țâșnit din gură și ți-a apărut pe chip. Formidabil! Parcă te-ași fi tăiat." Și tăcui, continuând să mă plimb, observînd-o fără s-o privesc. Dar nu se lumină, continuă să stea încordată și cu chipul urâțit, nu devastat ca în seara aceea după ce plecasem de la Tasia. Nu, încordat, străin, dușmănos. O hotărâre fără întoarcere părea să se coacă în ea în acele clipe, dar revelația mea ultimă mă puse și pe mine

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
plecat în satul lui departe și am martori profesori și pe toți care mă cunosc." "O să-i ascultăm pe acești martori și ai dreptul să-i citezi și la proces în apărarea ta." Așadar, gândii, proces totuși! Rămăsei tăcut și încordat." Apărarea mea? strigai. Dar care e acuzația? Care ar fi obiectul acestui proces? Să dovedesc eu că sânt nevinovat? Cine vă dă dreptul, ce lege, să puneți un om într-o astfel de situație? Pentru a aresta pe cineva, trebuie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
încă de pe acum... Genunchii îi veneau la gură, fruntea se întîlnea cu ei, spinarea cu fundișorul îi erau parcă în stare de veghe. Ce e cu tine? am gândit, ce nu-ți place ție, copilul meu. De stai așa de încordată? Cine te amenință pe tine? Prostuțo, nu cumva ești speriată? Nu cumva asta e poziția pe care o aveai în burta maică-tii? Nu cumva n-ai vrut să te naști?" Am luat-o în brațe, am ridicat-o și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

învețe să doarmă. Lumina soarelui era strecurată de plopi. Dincolo de arbori, o preerie cu iarbă verde împestrițată de culorile zambilelor, părăluțelor și brumărelelor. Un măcăleandru căuta gângănii lângă trunchiul unui pom. Nu văzu prădătorul care îl pândea cu toți mușchii încordați. De cum pasărea îi întoarse spatele, vânătorul se lansă. Și Jones se lovi de solidoul măcăleandrului fără să prindă prada, fără să tulbure imaginea acestuia care continua să caute vioaie insecte închipuite. Motanul se depărtă de perete, scuturând capul și clătinându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între numeroasele țevi de canalizare. Ripley iși dădu seama că trecuse pe sub acest buzunar scârbos cu câteva secunde mai devreme. Ouă fără număr se rostogoleau înăuntrul acestui sac abdominal, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

-l pe împărat să câștige". Aceasta era problema la care Gosseyn începuse să se gândească. Cum ar fi mai bine să procedeze cu băiatul? O privire aruncată împăratului îl făcu să observe ochii acestuia ieșiți în afară, cu fața foarte încordată. Era momentul să ia o hotărâre. Pufăind, Gosseyn își dădu drumul la respirație. Și aproape imediat băiatul făcu la fel. Dar țipă încântat: - Am câștigat! Am câștigat î Gosseyn care dispunea de un cortex complet dezvoltat - cel puțin așa considera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
său la vârsta aceea, și căruia nu-i trecea prin cap posibilitatea ca tatăl său să fi fost ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se străduia acum să-l imite... ...Mersese la bordul navei Troog, unde găsise acea situație încordată, în legătură cu preluarea comenzii. ...Și acum, aici pe Pământ, două aspecte: pe de o parte, oamenii de afaceri, furioși, împotrivindu-se unei filozofii care le ridicase cheltuielile, lipsindu-i de mâna de lucru ieftină; pe de altă parte, indivizi ca aceștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Vocea lui Enin se auzi estompat, dar destul de clar: - Ah, hei, mami - stai să mai trag o dată... L-am nimerit! Țipăt de încântare. Apoi: Bine, acum vin puțin. Femeia reveni la scaunul ei și se așeză fără o vorbă. Părea încordată și nu privea în jur. Apoi, deși Gosseyn își ținea și el privirile într-o parte, se auzi mai întâi zgomotul unor pași apoi un țipăt de copil peste măsură de fericit. Spre norocul lui, se răsuci la timp. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

Mă instalasem confortabil în fotoliul din sufragerie și, frunzărind Pif-ul din săptămâna respectivă, am dat peste un personaj nou, desenat în alb-negru: un indian musculos, cu pletele șiroind pe omoplați. Tipul vibra de masculinitate, totul pe el arăta viril și încordat, așa cum îi stă bine unui războinic: mușchii rotunzi, proeminenți; sprâncenele încruntate; forma puternică a pulpelor; degetele groase și lungi, strângând energic hățurile calului. Și totuși, într-un mod plăcut și neclar, carnea trecea prin desenul bărbătesc și se recompunea altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
un dialog (nici într-o minte), dar ele traversau spațiul meu cerebral, glisau dintr-o emisferă într-alta, sunând alarma. Le găseai și-n mișcarea frunții mele pe cupa sutienului negru cu dantelă albă, și-n apăsarea buzelor pe sfârcurile încordate, și-n atingerea degetelor sub labiile umede și chiar în mișcarea sexelor noastre, curioasă și încă nepotrivită. Examinând mai târziu albumele și poveștile Mariei, am descoperit și corpul ascuns, cel la care nu mai aveam acces, și pe care aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de spirt. Când ștergea geamurile, se ridica pe-un taburet alb, îi observai călcâiele negre și gambele puternice, încordate. Doamna Ioana apuca fiecare obiect, îl ștergea de praf, de pete, de pufi, de orice ar fi avut, după care îl punea la loc sau într-un alt loc, care i se părea ei mai potrivit. Așa observam seara paharele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]