1,787 matches
-
Compromisului încheiat în Ungaria în 12 iunie a fost sancționat de Consiliul Imperial austriac abia în 21 decembrie 1867 și a devenit valid începând cu 22 decembrie 1867 (sub numele popular de Constituția din decembrie). Francisc Iosif I a fost încoronat la Buda ca Rege al Ungariei în 8 iunie 1867. Francisc Iosif I era în mod oficial șeful de stat comun constituțional (uniune personală), sub a cărui conducere erau administrate în comun atât politica externă, Armata Comună și marina de
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
În timpul Războaielor Napoleoniene, Italia nordică și centrală au fost invadate și reorganizate ca un nou Regat al Italiei, un al Imperiului Francez, în timp ce jumătatea sudică a peninsulei a intrat sub administrația lui Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon, care a fost încoronat rege al Neapolelui. Congresul de la Viena din 1814 a restaurat situația de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar idealurile Revoluției Franceze nu au putut fi eradicate, și au reapărut la suprafață în timpul frământărilor politice care au caracterizat prima parte a
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
pe o suprafață de peste un milion de kilometri pătrați. Imensul era controlat de o administrație centralizată cu sediul la Aachen, cu conți ce îl reprezentau pe Carol cel Mare în tot imperiul și care erau supravegheați de "missi dominici." Carol, încoronat în 800 ca , a relansat artele frumoase în educație, iar a găzduit o activitate artistică și intelectuală de înalt nivel. Cu toate acestea, după moartea împăratului, conții și vasalii lor au început, din ce în ce mai mult, să-și facă funcțiile ereditare, iar
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
s-a lansat după aceea în și de , până la instaurarea directoratului în 1795. La 9 noiembrie 1799, generalul Napoleon Bonaparte a răsturnat Directoratul printr-o lovitură de stat și l-a înlocuit cu iar, după cinci ani, el s-a încoronat împărat al francezilor. Napoleon I a înființat sau a reformat numeroase instituții, iar multiplele sale victorii militare au făcut ca mare parte din populația europeană să se afle pe teritorii sub controlul său la începutul anilor 1810. Declinul său avea
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
obiective nu mai erau doar politice, ci și sociale. Efemera a Doua Republică, instaurată atunci, a impus votul universal pentru bărbați, a și pedeapsa cu moartea pe motive politice, dar a fost răsturnată de președintele Ludovic-Napoleon Bonaparte, care s-a încoronat, în 1852, împărat . Dacă primii ani ai celui de al Doilea Imperiu au fost ani de regim autoritar, Napoleon al III-lea a imprimat o direcție liberală, în 1860, și nu a mai împiedicat formarea unei opoziții politice, concomitent cu
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Spania în dominația asupra Milano-ului, însă după Revoluția franceză și Războaiele napoleonice orașul va deveni unul dintre centrele cele mai proatstw importante ale naționalismului italian, revendicând independanța și unificarea Italiei. Napoleon a cucerit Lombardia în 1796. El a fost încoronat "rege al Italiei în Domul din Milano și orașul a fost declarat capitala Republicii Crisalpine. Congresul de la Viena (1815) a înapoiat Lombardia, inclusiv Milano Austriei. În această perioadă, a devenit centrul operei lirice. Aici a scris Mozart trei dintre lucrările
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
cei doi frați ai săi au fost înconjurați în biserică de mercenarii marelui conostaulos și, din porunca acestuia, au fost tăiați cu săbiile chiar acolo. Noul tutore, Mihail Paleologul, s-a proclamat, în curând, el însuși împărat și s-a încoronat, iar încoronarea solemnă pentru domnie a lui Ioan IV a fost amânată. Patriarhul a pus condiția ca, la atingerea majoratului, Laskaris să devină autocrator. Lucrul acesta însă nu s-a întâmplat. După cucerirea Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul s-
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
încoronarea solemnă pentru domnie a lui Ioan IV a fost amânată. Patriarhul a pus condiția ca, la atingerea majoratului, Laskaris să devină autocrator. Lucrul acesta însă nu s-a întâmplat. După cucerirea Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul s-a încoronat a doua oară, apoi, din ordinul lui, Ioan Laskaris, care avea 11 ani, a fost orbit și exilat într-un castel întărit din Bitinia. În timpul răscoalei țărănești din 1262, un tânăr orb se dădea drept împăratul. Adevăratul Ioan IV a
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
a fraților acestuia (cei mai de seamă adversari ai săi), Mihail, de fapt, și-a concentrat nestingherit în mâinile sale puterea deplină. În toamna anului 1258, el era deja despot, iar, la începutul lui ianuarie 1259, patriarhul Arsenios Autoreianos îl încorona pe Mihail Paleologul pe tronul niceean. Proclamarea lui Mihail ca împărat n-a fost o întâmplare. El a tins cu perseverență spre putere, în plus a desfășurat o întreagă campanie electorală, promițând de toate tuturor: să înalțe Biserica; să îi
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
lui, Eulogia, a intrat în fugă în iatac, strigând: "Stăpâne! Ai luat Constantinopolul! Christos ți-a trimis în dar Constantinopolul!" La 15 august 1261, basileul a intrat solemn în străvechea capitală prin Poarta de Aur, iar în curând s-a încoronat ca autocrator al romeilor în catedrala Sfânta Sofia. Restaurarea Imperiului Bizantin, indisolubil legat de Constantinopol, pentru toți grecii, s-a înfăptuit. Senatul i-a conferit lui Alexios Strategopulos, pentru un an întreg, dreptul de a cere onorurile care se acordau
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
foarte înaintate. Mihail al VIII-lea reușea să se alieze cu Ungaria și să creeze o contrapondere Serbiei, aliată cu Carol I de Anjou. Moștenitorul tronului bizantin, Andronic, se căsătorea cu fiica regelui Ungariei, Ștefan al V-lea, el era încoronat împărat în noiembrie 1272, primind cu această ocazie drepturi foarte extinse. În Bulgaria, tensiunea părea să se estompeze după moartea în 1270 a țarinei Irena Lascaris, țarul bulgarilor, Constantin, căsătorindu-se cu o nepoată de-a împăratului, Maria (sora soției
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
rotocoale și cărămizi aparente care continuă sub zidăria turnului alipit. În tabloul votiv, biserica este reprezentat cu turnul alipit. Clopotnița formează un pridvor cu arcade în arc frânt, sprijinite prin console de doi stâlpi de piatră de formă octogonală și încoronat cu o boltă cu nervuri fine de piatră cioplită, poleite cu aur. În interiorul pridvorului sunt două bănci de piatră. Deasupra pridvorului se află camera clopotelor, unde se ajunge prin exterior pe o scară mobilă sau prin interior printr-o străpungere
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
1848 s-au gândit la soluția pragmatică a dualismului.Revoluția maghiară a fost înfrântă și învățând din lecția trecutului, ei au fost la originea unei legislații care oferea o serie de drepturi naționalităților.În iunie 1867, Franz Joseph s-a încoronat că rege ungar la Buda. Sunt alcătuite instituții comune și trei ministere (de finanțe, externe și de război). A fost încheiat un acord comercial între Ungaria și Austria. Dualismul se reînnoia la un interval de un deceniu. Periodic se reuneau
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
zestre mare și era perfect educată pentru a fi o bună regină. Fiind o natură rezervată, era considerată rece și arogantă. După moartea regelui Adolf Frederick în 1771, Gustav a devenit rege al Suediei. Anul următor, Sophia Magdalena a fost încoronată regină. Regina Sophia Magdalena era serioasă și foarte timidă și nu a făcut niciodată parte din cercul regelui. Ea și soțul ei aveau personalități diferite, ceea ce a mărit distanța dintre ei. Îi displăcea stilul de viața de la curtea din jurul soțului
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
1344-1345 un tratat. Năzuind să-și asigure, și pe viitor, sprijinul acestuia, Ioan VI a oferit-o pe frumoasa sa fiică Theodora pentru haremul emirului-un necredincios și un barbar. La 21 mai 1346, patriarhul adus de la Ierusalim l-a încoronat pe Ioan VI la Adrianopol, iar episcopii adunați acolo l-au declarat destituit pe patriarhul din capitală, Kalekas, pentru că i-a privat de libertate pe mulți arhierei. Constantinopolul însă nu avea de gând să capituleze și chema sub drapelul Paleologului
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
demnitatea imperială și lua denumirea de împărat al sârbilor și grecilor. Aceasta însemna că vechiul Imperiu bizantin trebuia să dispară pentru a ceda locul unui nou imperiu sârbo grecesc. De duminica Paștilor, 16 aprilie 1346, patriarhatul nou-creat asl Serbiei, îl încorona solemn la Skoplje. Armistițiul intervenit în războiul civil bizantin nu afecta avansarea sârbească. Din contră, în timpul primilor ani ai domniei lui Ioan Cantacuzino, Dușan cucerea Albania și Epirul, cucerind Acarnania și Etholia și apoi Thessalonicul. Cu o modestă desfășurare de
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Până la sfârșitul domniei sale o mare parte din Franța, a fost sub ocupație străină. S-a născut la Paris ca fiu al lui Carol al V-lea al Franței și al Ioanei de Bourbon. La vârsta de 11 ani a fost încoronat ca rege al Franței în 1380 la Catedrala de la Reims. Mama lui murise la 6 februarie 1378, așa că regența trebuia încredințată unuia dintre unchii săi. În cele din urmă a avut loc guvernarea "seniorilor florii de crin", adică a celor
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
un moment dat sub controlul liderului militar polonez Stefan Czarniecki și a mareului hatman litunaian Jan Paweł Sapieha, care au început să organizeze atacuri pentru eliminarea celor loiali lui Carol Gustav. În 1656, Ioan Cazimir al II-lea a fost încoronat de sprijinitorii lui în caterala din Lwów, unde a depus celebrul său jurământ). Rzeczpospolita a reușit în cele din urmă, în 1657, să-i alunge pe suedezi din țară. Forțele polono-lituaniene au reușit să învingă trupele transilvănene și brandenburghezo-prusiene, dar
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Manuel al II-lea al Bizanțului (greacă: Μανουήλ Β΄ Παλαιολόγος, "Manouēl II Palaiologos") (n. 27 iunie 1350 - 21 iulie 1425) a fost un împărat bizantin din 1391 până în 1425. Fiul mijlociu al lui Ioan al V-lea Paleologul s-a încoronat în primăvara anului 1391. Noul împărat era un dușman neîmpăcat al turcilor. Încă pe atunci era despotul Thessalonicului, el plănuia să ridice o răscoală împotriva sultanului și numai pericolul unei expediții a lui Murad I l-a silit pe viteazul
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
străduia basileul să stăvilească expansiunea otomanilor, fără bani, fără soldați, lucrul acesta nu prea-i reușea. Singura armă a împăratului era diplomația, iar arma lui Baiazid era sabia încovoiată. Superioritatea rămânea întotdeauna de partea sultanului".Chiar și pentru a se încorona, Manuel a trebuit să fugă, pe ascuns, din tabăra sultanului de lângă Brussa. În anul 1392, turcii au ocupat Macedonia, peste un an-Bulgaria. După cucerirea capitalei bulgarilor, Târnovo, otomanii i-au măcelărit pe locuitorii orașului fără nici o milă. În 1394 a
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
este și astăzi folosit drept stema Rusiei. La început, termenul bizantin „autocrator” desemna doar statutul de monarh independent, dar, în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, (1533-1584), a ajuns să desemneze conducerea fără restricții. Ivan al IV-lea a fost încoronat ca țar și a fost recunoscut, cel puțin de Biserica Ortodoxă Rusă, drept împărat. Filofei din Pskov a pretins că, de vreme ce orașul Constantinopole a fost cucerit de Imperiul Otoman în 1453, țarul rus era singurul monarh legitim, iar că Moscova
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
boierești și a claselor de mijloc. Unii istorici au făcut speculații cu privire la implicarea lui Boris Godunov în această criză. Falsul Dmitrie I a intrat în Moscova în 1605 și, după asasinarea fiului lui Godunov, Fiodor al II-lea, a fost încoronat țar al Rusiei. După aceasta, Rusia a intrat într-o perioadă de haos, cunoscută și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Rusiei, fiica fratelui Olgăi, Marele Duce Constantin al Rusiei. La 25 iunie 1864, după decesul tatălui său, Carol a devenit cel de-al treilea rege de Württemberg iar Olga cea de-a patra regină de Württemberg. Noul rege a fost încoronat la 12 iulie 1864. Neavând proprii ei copii, Olga și-a dedicat viața cauzelor sociale. În mod special a fost interesată de educarea fetelor; de asemenea a susținut veteranii răniți și handicapații. Un spital de copii din Stuttgart, "Olgahospital" a
Marea Ducesă Olga Nikolaevna () [Corola-website/Science/317705_a_319034]
-
cu doamnele ei de onoare. Căsătoria a fost considerată fericită însă regele era mult mai interesat de sex decât ea. După nașterea fiului ei în 1799, s-a simțit mai bine în poziția ei de regină. În 1800 a fost încoronată la Norrköping iar în 1801 a primit o vizită de la părinții ei. În timpul unei călătorii în Finlanda, a trecut granița în Rusia pentru a-și vizita surorile Elisabeta și Amalie. În 1803-1805, ea și soțul ei au vizitat Germania iar
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
cu Rusia și au asediat fortăreața Smolenskului. După ce forțele ruso-suedeze au fost înfrânte în bătălia de la Klușino. Șuiski a fost forțat să abdice. În schimb, impostorul Dimitrie nu a reușit să ocupe tronul, pentru că magnatul polonez Stanisław Żółkiewski l-a încoronat țar pe fiul regelui Sigismund, Władysław. O parte a populației Moscovei i-a jurat credință lui Władysław, cu condiția ca acesta din urmă să le asigure anumite previlegii și să mențină ortodoxia. În aceste condiții, trupele poloneze au reușit să
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]